„Costumul tradițional nu e doar o haină frumoasă, ci este simbol, forță, unitate”

Interviu cu Varvara Buzilă, etnograf, muzeograf, doctor, conferențiar universitar, autoare a cărții „Retorică vestimentară: cămașa cu altiță”

– Spune-mi te rog, dragă Varvara Buzilă, de la ce vârstă porți cămașă cu altiță? Cine ți-a cusut-o?

Primele costume, numite scenice, le-am purtat fiind elevă în școală, atunci când participam la activitățile artistice școlare. Erau costume confecționate la Combinatul Ministerului Culturii, brodate la mașină, cu proporții exagerate și motive ornamentale supradimensionate de 10-20 de ori. Atunci trăiam bucuria costumului de sărbătoare. Ulterior aveam să înțeleg diferențele.

– În copilăria ta ai văzut femei în cămăși tradiționale pe ulițele satului tău natal Trebujeni, Orhei?

Satul de baștină fiind situat în centrul spațiului nostru cultural, mai aproape de căile comerciale, a pierdut repede portul tradițional, probabil prin secolul al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea. Când am început eu a observa vestimentația, aceasta mai păstrase în uz cămășile de mire, nuni și cuscri înfrumusețate cu broderii, primite drept dar de la mireasă în cadrul nunții. Oamenii le purtau de sărbători. Câteva cămăși sau chiar costume vechi erau purtate pe la festivitățile școlare, iar ulterior au intrat în patrimoniul muzeului ce aparține de Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Ca model al autenticității aveam în familie o fotografie cu bunica îmbrăcată în cămașă cusută mărunt, cu dunguțe ornamentale delicate și de o volumetrie perfectă. Mi-au plăcut întotdeauna lucrurile bine făcute, rezistente în timp. Cămașa cu altiță este unul dintre reperele noastre culturale, identitare, istorice.

– Crezi că o cămașă tradițională are voce, glas? Cum e glasul acesta?

Dacă are glas, este cel mai bine auzit și înțeles de acei care au vibrații pentru lumea tradiției. Cu alte cuvinte, de acei care trăiesc iradiind din egoismul autocrat pentru a realiza împliniri emblematice în memoria colectivă, în conștiința națională.

– Studentă fiind, ai avut curaj să porți cămașă în plin centru al Chișinăului. Oamenii se uitau la tine, întorceau capul, comentau, îți ziceau ceva?

Nu știu dacă a fost act de curaj, mai degrabă a fost dragoste de starea pe care mi-o conferea atunci când o îmbrăcam. Pentru ocazii speciale împrumutam de la colega mea Ala Stâncaru o cămășuță superbă, care nici a ei nu era, ci aparținea profesoarei ei de limba română, regretata Maria Cucoranu din satul Ștefănești, raionul Florești. Reacțiile trecătorilor au fost diferite, de la admirație tacită până la reacții de felul: „A șto, tebe necego nadeti?”, – mă trăgea de mânecă în stradă un necunoscut aflat de partea cealaltă a baricadei noastre culturale. Pe atunci purtam haină pentru confortul meu psihologic.

– Cât de dificil a fost procesul de elaborare a dosarului transnațional „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova”, depus la 29 martie 2021, de către România, împreună cu Republica Moldova, pentru înscrierea elementului în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO? Cămașa a intrat deja în această listă reprezentativă?

La dosar am început a lucra în anul 2016, elaborarea lui a durat 6 ani. Între timp, am relevat aspecte mai puțin cercetate și argumentate, inclusiv am reglementat unele probleme legate de practicile sociale ale domeniului. Altele au rămas, căci sunt de durată. Cerințele UNESCO față de elementele candidate sunt foarte exacte și vin să susțină ceea ce adeseori scapă cercetării și activității actorilor din domeniul culturii. Dincolo de rezultate concrete ale cercetărilor privind aspecte istorice, răspândirea geografică, tipologia, particularitățile elementului, UNESCO urmărește modul în care este întreținută și garantată pe viitor viabilitatea acestuia, ce comunități sunt purtătoare de patrimoniu și în ce mod îl gestionează, în forme adecvate tradiției sau în altele, moderne. Solicită informații pentru a afla dacă nu există pericole de devalorizare, desemantizare a lui, dacă practicarea lui nu încalcă drepturile altor comunități, dacă nu periclitează diversitatea culturală etc. Specialiștii antrenați în elaborarea acestui document important au o foarte bună pregătire. Primele etape de evaluare a fișei de candidat au decurs foarte bine. Cred cu toată sinceritatea că elementul va accede la valoarea mondială la care aspirăm.

– Când ai început să lucrezi la volumul consacrat cămășii cu altiță și când l-ai finalizat?

În anul 2011 aveam deja titlul mare al lucrării: „Retorică vestimentară” și un program de cercetare pe care încă nu l-am acoperit în totalitate, chiar dacă am editat cartea. Redactarea lucrării a coincis cu perioada de interdicții în legătură cu pandemia provocată de Covid-19. A fost șansa mea, căci am reușit să valorific materialele din arhive, să gândesc și să fiu eu însămi. Apoi a fost răspunsul meu adresat fragilității umane văzute ca act creator de valori, fricii de război și necesității de regândire a priorităților.

– Care e structura unei cămăși cu altiță? Ce segmente reprezintă cerul, pământul, vegetația? Ce înseamnă „râurile”? Care sunt ornamentele cele mai răspândite în Basarabia? Culorile de bază?

Cămașa cu altiță este piesa principală a costumului femeiesc de sărbătoare formând cu ajutorul altor piese și accesorii costume tradiționale distincte pentru mari comunități. Ea este foarte veche, de 2000 de ani, în practicile sociale. Are un croi simplu, fiind foarte elaborată din punct de vedere artistic. Principalul accent decorativ cade pe mâneca formată din trei registre, bogat ornamentate. Sus, la umăr, este situată altița sub formă de dreptunghi ușor alungit, care a și dat numele piesei. Ea corespunde registrului ceresc al împărțirii lumii pe verticală, are cusute în scrânciobel păsări și aștri cerești. Sub altiță este situat încrețul, realizat în diferite nuanțe ale culorii galbene cel mai des, ca un dreptunghi vizibil alungit, de trei ori mai îngust ca altița, format din motive romboidale care trimit la simbolismul pământului. Mai jos de el sunt cusute râurile, simboluri ale apei nemărginite pe care se ține pământul și viața pe pământ. Acestea sunt grupuri verticale de ornamente care au același nume, inclusiv pe pieptul și pe spatele cămășii, ceea ce demonstrează atât vechimea hainei, cât și încadrarea ei în sistemul de reprezentări asupra lumii specifice culturii tradiționale. Cămășile cu altiță din Basarabia au structuri ornamentale clare, eleganță sinceră precum sunt și doamnele care le-au dat ființare. Iată de ce sunt atractive pentru acei care doresc să coase cămăși, indiferent în ce zonă etnografică se află.

– În volumul proaspăt apărut, „Retorică vestimentară: cămașa cu altiță” (editura Lexon Prim) ai analizat cămășile cu altiță din fondurile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN)? Câte la număr? Cine ți-a ajutat în pregătirea textelor, documentelor, fotografiilor de epocă și actuale? Cine e redactor de carte?

Îmi place să spun că este o carte a colectivului MNEIN de acum și din toate vremurile celor 133 de ani de existență ai instituției. Îi am în vedere pe toți acei care au tezaurizat, îngrijit și promovat acest patrimoniu. În mod special îi sunt recunoscătoare domnului Andrei Prohin, dr. în istorie, secretar științific al muzeului, un erudit și un cărturar cum rar se întâmplă. A redactat lucrarea și, împreună cu o altă colegă talentată, Silvia Chirilă, au tradus textele în limba engleză. În acest mod a sporit accesul beneficiarilor la conținutul cărții. Cartea a ieșit admirabilă și datorită designerului Natalia Berebiuc.

– Albumul „Retorica vestimentară: cămașa cu altiță” e un eveniment pe care îl aștepți demult? Discutai despre acest proiect cu soțul tău, regretatul Eugen Bâzgu?

E vechi, cum vechi sunt toate cercetările monografice în domeniul etnografiei, etnologiei. Da, Eugen, Dumnezeu să-l odihnească cu drepții, știa că lucrez la tema portului tradițional. Am întreprins împreună cercetări de teren pentru documentarea acestui fenomen prin sate. Mi-a oferit multe poze necesare pentru a observa tendințele principale ale domeniului în diferite perioade.

– Ce tiraj are cartea-album despre cămașa cu altiță? Se cumpără? Unde mai poate fi găsită?

A fost editată în 700 de exemplare. Doritorii o pot procura din Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Mai sunt câteva exemplare. Are preț accesibil. Cred că editorul ar trebui să se gândească la un nou tiraj.

– Când vei face lansarea cărții în România?

Am două invitații pentru lansări în România pe care le voi onora cu plăcere, fiindcă această haină este patrimoniul nostru comun. Pe 17 iulie va avea loc prezentarea în mijlocul unor prieteni de exemplară verticalitate în Muzeul Țării Vrancei din Focșani și, la începutul lunii septembrie, la partenerul nostru – Muzeul Țăranului Român din București, unde vom etala și o expoziție de scoarțe basarabene vechi.

– Atelierul de la MNEIN i-a dat o nouă viață cămășii tradiționale? Câte doamne din Comunitate (Șezătoarea Basarabia) au reușit să coase/brodeze cămăși? Ce profesii au?

Din 2016 Muzeul nostru asigură protectoratul șezătorilor în care se întrunesc doritori de a cunoaște, a coase și a purta cămăși tradiționale, costume populare. Sunt peste 300 de pasionați care activează în diferite șezători, având ca epicentru Muzeul. Unii dintre ei au cusut câte o cămașă-două, alții câte 10-20 și continuă. Sunt doamne, domnișoare și domni de vârste și preocupări diferite. Membrii șezătorilor sunt cadre didactice, medici, ingineri, contabili, juriști, frizeri, mame care îngrijesc copiii, pensionare, eleve.

– Pe unde a călătorit expoziția celor 100 de noi cămăși cu altiță cusute cu prilejul celor 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România? Acum expoziția e la Buzău? Ați ajuns și în Occident?

Cămășile cusute în cadrul Comunității au fost recent expuse în Galeria de Artă din Buzău, România, pentru a doua oară. O expoziție funcționează în Letonia, iar mai înainte a fost etalată în Lituania. Costumele noastre au fost admirate în Elveția și în Liechtenstein. Invitații sunt mai multe, nu întotdeauna găsim mijloacele potrivite pentru a le onora.

– Privind o cămașă frumos brodată, ne domolim suferințele, frica de primejdii?

O cămașă cusută și brodată după toate prescripțiile tradiției (croi, proporții, culori adecvate, situarea motivelor doar în locurile indicate, executarea lor în tehnicile vechi care sunt destul de multe și expresive) îți creează confortul spiritual de a călători în timp, de a te sincroniza cu aspirațiile de bine și frumos ale milioanelor de înaintași care au creat, au purtat sau au admirat aceste straie emblematice.

– Îți vine greu să vorbești despre artă când alături e război? Ce vei face dacă și la noi vor începe bombardamentele?

Ca să nu fie război, trebuie să fortificăm cât mai mult temeiurile noastre naționale, să edificăm proiectul nostru național, ca să nu ne spulbere vânturile ideologice pe la cotiturile istoriei. Războiul anulează orice sistem de valori. Eu susțin valorile, lucrez pentru edificarea și perpetuarea lor. La noi nu va fi război. Dar, depinde foarte mult de noi, de fiecare, cu ce lecții învățate vom ieși împreună cu ucrainenii din acesta. A sta la cheremul fricii fără a gestiona această situație geopolitică, înseamnă a fi într-un fel complicii lui Putin, distrugătorul de civilizație și de oameni.

– I-ai dăruit fiicei tale Teodorina o cămașă cu altiță? Care sunt preocupările ei în America?

Sigur, i-am dăruit o cămașă care s-o reprezinte. Este angajată în funcția de art director într-o companie de publicitate, fiind responsabilă de crearea imaginilor. M-a îndrumat la diferite etape ale elaborării lucrării, sugerându-mi idei utile. A fost o colaborare caldă cu adevărat.

– Costumul național îi poate ajuta pe basarabeni să reziste?

Costumul tradițional este un simbol complex de mare operativitate în cadrul strategiilor identitare. Dar el nu este doar o haină frumoasă. Este simbol. Este forță, este unitate. Cu cât mai mult îl înțelegi, cu atât mai mult îți oferă. În contextul când s-au înmulțit atelierele care produc haine kitsch, oferindu-le drept tradiționale moldovenești, s-ar putea ca pornirile bune din domeniu să fie menținute la un efect minor. A crea, a purta un costum original, autentic presupune să ai un nivel ridicat al conștiinței naționale. Eu salut cu dragă inimă fiece cămașă autentică scoasă în lume și sper ca acestea să fie cât mai multe, încât să ne ofere rezistență în fața intemperiilor și a propriei indiferențe.

– Mulțumesc mult pentru interviu!