Un eveniment cu Eminescu și istoria armenilor

Recent, a avut loc la Botoșani ediția a II-a a Festivalului-concurs de epigramă și caricatură „Cic Damadian”, evenimentul fiind organizat de către Uniunea Armenilor din România, sucursala Botoșani. Oaspeții invitați, epigramiști și caricaturiști, au fost găzduiți în cabanele Centrului Național de Studii „Mihai Eminescu” din Ipotești, înființat în anul 1992. Memorialul de la Ipotești, realizat prin efortul mai multor cărturari ce și-au legat numele de satul copilăriei lui Eminescu, întrunește cinci obiective de interes cultural național: Casa memorială „Mihai Eminescu”, Bisericuța familiei Eminovici, Casa țărănească de epocă, Biblioteca Națională de Poezie „Mihai Eminescu” care include amfiteatrul și muzeul, precum și Sala de Expoziții „Horia Bernea” căreia i se adaugă amfiteatrul în aer liber cu o capacitate de 600 de locuri.

În prima zi a aflării noastre la Ipotești, a avut loc conferința „Opera literară – secretul dăinuirii”, susținută de distinsul scriitor și om politic Varujan Vozganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, președinte al Uniunii Armenilor din România, care și-a prezentat și lansat cartea „Patimile după Gödel”.

Casa copilăriei lui Eminescu și bisericuța familiei

După aceasta, programul fiind unul lejer, am avut posibilitatea de a vedea Casa Memorială „Mihai Eminescu” și Bisericuța Familiei Eminovici. Casa copilăriei lui Eminescu, care, fiind nelocuită, prin anii 20 ai secolului trecut ajungând o ruină, a fost în 1934 restaurată, iar în 1940 a fost inaugurat în ea primul muzeu memorial. Întrucât nu respecta structura originalului, este mai apoi dărâmată, iar în 1979, reconstruită pe vechea fundație. Începând cu anul 2000, prin finisajul exterior și interior și prin mobilierul expus, reînvie atmosfera celor treizeci de ani, 1848-1878, în care familia poetului a locuit la Ipotești, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moșia din sat. Biserica veche a satului, datând de la începutul secolului al XIX-lea, a fost cumpărată de Raluca Eminovici, mama poetului, devenind astfel lăcaș de rugăciune al familiei. Bisericuța adăpostește și azi mormintele a patru dintre Eminovicești: Raluca și Gheorghe Eminovici, Iorgu și Nicu, doi dintre frații poetului. Lângă bisericuța familiei Eminovici se află biserica satului Ipotești, făcută din cărămidă pe temelie de piatră în 1906. Construită prin colectă publică din inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu, ea constituie o atracție pentru turiști din câteva motive rarisime: aureolele îndoliate, negre, ale sfinților din pictura murală interioară și Arhanghelul Mihail cu chipul tânărului Eminescu.

În cea de a doua zi a festivalului, s-a organizat un tur pietonal pe „traseul armenesc” al orașului Botoșani, fiind vizitat și sediul Uniunii Armenilor din localitate, unde președintele sucursalei, Cristian Lazarovici, ne-a prezentat un mic muzeu cu informații din istoria armenilor. Ghidul nostru specializat, Ioan Rusu, ne-a povestit succint istoria armenilor stabiliți la Botoșani și ne-a vorbit cu lux de amănunte despre clădirile istorice din cartierul vechi al urbei.

Scurt istoric al migrării armenilor

Astfel, am aflat că, în anul 1045, are loc prima migrație a armenilor în Europa, după invadarea Armeniei de către Bizanț. Armenii au trecut prin zona Botoșanilor, lucru atestat prin moneda bizantină, descoperită prin zona Teatrului „Mihai Eminescu”, ce datează din prima jumătate a secolului XI.

În 1239, începe al doilea val de migrații ale armenilor către Europa, cauzat de invazia tătarilor. Tot în secolul XIII, în zona Botoșanilor se încheagă o colonie armenească ce înființează aici primul iarmaroc din Moldova.

În anul 1319, are loc al treilea val de migrații al armenilor după cutremurul ce a distrus majoritatea așezărilor urbane din Armenia, inclusiv capitala Ani.

Cea de a patra migrație a armenilor are loc în anul 1342, după invadarea Armeniei de către perși. Începând din secolul XIV, armenii din zona Botoșanilor încep să fie foarte numeroși și contribuie enorm la dezvoltarea târgului.

De-a lungul istoriei, ne mai spune ghidul, negustorii armeni au alcătuit principalul nucleu economic al târgului Botoșani, dobândind importante privilegii de la domnitorii vremii.

Pe parcursul excursiei noastre prin Botoșani, ne-a fost dat să admirăm mai multe monumente arhitecturale legate de istoria armenilor, de poetul nostru național Mihai Eminescu etc., atenția noastră rezumându-se aici doar la unele dintre ele.

Despre câteva monumente arhitecturale armenești

Biserica Sfânta Maria este cea mai veche biserică armeană din Europa, construită în 1350, dar și prima biserică creștin-ortodoxă din piatră ridicată la Botoșani. În jurul bisericii a fost primul cimitir creștin descoperit la Botoșani, cu morminte din sec. al XV-lea, având pietre tombale cu inscripții în limba armeană.

Cimitirul armenesc datează de prin secolul XIV și se află lângă cimitirul Eternitatea. Cei care îl vizitează se opresc îndelung în fața unor monumente funerare aduse de la Paris, Viena sau Milano.

Casa Ankele a fost construită în anul 1836, fiind una reprezentativă pentru centrul istoric al municipiului Botoșani. La baza cupolei este gravat numele proprietarului, iar cei doi îngeri țin în mână un disc cu blazonul familiei Ankele.

Clădirea Comunității Armene, un mare efort financiar al Comunității Armene din Botoșani, datează din 1927. A fost cunoscută în perioada interbelică datorită celebrei farmacii Ortansa care ocupa cinci camere la parter.

La Botoșani, ca și la Ipotești, ne amintim de Eminescu

Biserica Uspenia a fost zidită din porunca doamnei Elena, soția lui Petru Rareș, datorită căreia orașul a fost numit „oraș al Doamnei”. Din 1793, într-o clădire din incinta bisericii a funcționat și Școala Domnească. În 1872, în clopotnița bisericii a fost instalat primul orologiu public din oraș. În acest lăcaș a fost botezat la 21 ianuarie 1850 Mihai Eminescu, cel care a devenit poetul național.

Palatul Justiției, clădirea în care se află în prezent Primăria, a adăpostit pe timpuri sediul Tribunalului, unde Mihai Eminescu a lucrat o perioadă foarte scurtă, octombrie 1864 – martie 1865, în calitate de copist.

Casa Sommer datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. În ea a funcționat și o sală de teatru, unde, în 1869, trupa teatrală Mihai Pascaly l-a avut ca sufleor pe Mihai Eminescu.

Grădina Publică Vârnav a fost deschisă în 1869. Există mărturii că însuși Eminescu se plimba în 1887 pe aleile umbroase ale parcului. Drept urmare, în 1932 este amplasat la intrarea în parc bustul lui Mihai Eminescu realizat de sculptorul Ioan Georgescu.

În a doua parte a zilei, cunoscutul caricaturist Costel Pătrășcan a prezentat la Ipotești un show de caricatură comentată, având, și cu această ocazie, o prezență de excepție. De aplauzele publicului s-au bucurat și caricaturiștii de la cotidianul „Times New Roman”, Ovidiu Eftimie și Ovidiu Panaghianț.

La finalul evenimentului, organizat cu mult suflet, pricepere și discernământ, a urmat festivitatea de premiere a epigramiștilor și caricaturiștilor prezenți la Festivalul-concurs „Cic Damadian”.

În a treia zi, am plecat spre casă cu sentimentul că prea puțin am reușit să aflu și să cunosc aflându-mă la Botoșani și Ipotești, dar și cu dorința de a reveni, pentru că armenii de la Botoșani sunt oameni minunați, buni gospodari și organizatori, țin la istorie și tradiții, sunt buni români și m-au ajutat să-l cunosc, la el acasă, pe Eminescu.