Efectele ghicitului în ouă

Alături de războiul din Ucraina, arestarea lui Dodon, fie și pentru 72 de ore, hai să zicem pentru început, este „evenimentul” cel mai mult comentat în presă și rețelele de socializare, la piață și la colț de stradă, oriunde se adună doi-trei oameni cunoscători a toate cele, dispuși să discute „politică”. Pe lângă ceea ce se vede, se știe și este la suprafață, baba de la Etulia, care îi ghicise lui Dodon în ouă și i-a garantat sută la sută că va ajunge pentru a doua oară președinte, nu știu ce vrăji a mai făcut de această dată, dar, se vede, a încurcat și mai rău ițele.

Ghicitul acesta în ouă de rață mută sau de altă pasăre autohtonă, poate chiar cu-aripi de dronă, rusească, bineînțeles, e o treabă cum nu se mai poate de interesantă și te atrage ca magnetul, numai că, apelând la el, care e tot un fel de „operație specială” necurată, nu se știe unde poți ajunge până la urmă. Îți poate întuneca mințile până la un negru inconfundabil, de culoarea „kuliokului”, plin cu bani și cu speranța într-o viață mai bună. Clar lucru, nu pentru întreg poporul.

Efectele nocive ale ghicitului în ouă, adică dăunătoare, ca să fie și pe înțelesul tuturor apărătorilor și oratorilor de la mitingurile „opoziționerilor”, l-au făcut pe Igar Nikalaevici să spumege de mânie și să verse flăcări în direcția unioniștilor. Aceștia, după părerea lui, nici nu ar fi reușit să ajungă la Prut – să se poată ascunde de focul său distrugător, pornit din anusul încărcat cu gigacalorii stârnite încă de la un ospăț cu slană și șorici jupiți direct de pe godac, la care i-a fost oaspete de onoare Filip Kirkorov.

Totul ar fi fost cum ar fi fost, dar, din cauza ouălor, elucubrațiile au început, deosebit de grav, să se adune în capul bravului luptător cu nedreptățile ce s-au abătut asupra poporului, ca un făcut, anume după căderea sa de pe tron. Prețurile la gaze, benzină, pâine și produse alimentare sărind mai sus decât modestul său nivel de trai, a considerat, împreună cu ortacii săi, că e momentul să dea lovitura. Învinuirile, dar și amenințările au curs gârlă, fără a se ține cont că a fost pandemie, că e război peste câteva dealuri de la noi, că s-a furat aproape tot…

Și, pentru că, vorba unui fost prim-ministru închis și el un timp la zdup, la noi nu se știe niciodată cine dă ordine și conduce, a urmat ce a urmat: inopinat, aproape pe neașteptate, la timp și fără pierderi. Bani ascunși cât să ducă trenul adunați de procurori și mascați din toate gospodăriile fostului, un cumnat prins cum înfuleca de zor o importantă hârtie deconspiratoare, strigăte de protest și sprijin ale susținătorilor, dar și de bucurie, ale celor care așteptau dintotdeauna un așa deznodământ.

Între timp, oamenii mai cu glagole în locul destinat gândirii spun că e prea devreme să jubilăm, că încă nu se știe, că îi vor da drumul cum au făcut-o și cu alții care au furat. Iar dacă s-a furat, să fie căutați și trași la răspundere toți cei vinovați, în primul rând principalii: Plahotniuc, Șor, Platon. Să fie deranjați și alți foști președinți, ai căror feciori „lucrau” pentru toată țara, adunând moșii întinse, păduri neatinse, de unde se alimentează cu tot neamul numai natural și ecologic, că așa e drept și logic. Chiar dacă acestora nu le-a ghicit încă nimeni în ouă, consideră aceștia, pentru „triumful dreptății și adevărului”, puterea actuală ar trebui să-i întrebe de unde au luat și au tot luat de au atâtea.

Dacă nu cumva, zicem noi, legea nu e pentru toți la fel, iar istoria cu Igari Nikalaevici e o cacealma pentru ochii lumii. Poate și un simplu avertisment pentru el, ca „să-și bea ceaiul și să nu se diorgăiască”, cine știe până când…