Caricaturistul Costel Pătrășcan: „Haina de caricaturist pe care am îmbrăcat-o înseamnă o sumă de responsabilități”

1997
1

Interviu neconvențional// Gheorghe Bâlici în dialog cu caricaturistul Costel Pătrășcan

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Costel Pătrășcan este cotat în România ca unul dintre cei mai buni caricaturiști ai momentului și deține, demult, peste o sută de premii naționale și internaționale în domeniul caricaturii. A realizat mii de lucrări începând imediat după decembrie 1989 și devenind, așa cum spune el, „un caricaturist de presă, care reușește cu puține linii, simboluri, să afirme ceea ce un editorialist face în câteva sute de cuvinte”.

Costel Pătrășcan face parte din echipa de aur a caricaturii românești, puternic și proaspăt, niciodată repetat”, scrie Cornel Udrea, iar Mihai Frunză îl vede pe Costel Pătrășcan ca pe „un scriitor care se exprimă prin desene. Umorul său izvorăște dintr-o gândire scriitoricească evidentă. Aș putea spune că o caricatură de Costel Pătrășcan este o schiță umoristică redată plastic”. Este născut la Galați pe 21 mai 1966 și locuiește la Brăila.

– Dragă prietene Costel Pătrășcan, ești unul dintre cei mai valoroși caricaturiști ai timpului în care trăim, aceasta însă nu te-a făcut să-ți iei nasul la purtare, să te umpli de mândrie, așa cum se întâmplă uneori cu unii din lumea literaturii și artelor. Spune-mi, te rog, cum reușești să te menții în limitele firescului și simplității, apreciat și iubit de toată lumea, și dacă nu cumva modestia omului este uneori cel mai rafinat orgoliu?

Modestia este apanajul oamenilor mediocri spunea cineva, dar am văzut și multă modestie la oameni foarte valoroși. Nu știu exact din care categorie fac parte, totuși, dacă infatuarea n-am învățat-o până acum, de acum înainte șansele sunt mici. Haina de caricaturist pe care am îmbrăcat-o a însemnat o sumă de responsabilități, nu doar privilegiile unei notorietăți. Mai concis, răspunsul ar fi: talentul pe care-l am, acest privilegiu, m-a făcut să cred că am primit mai mult decât alții, iar în cazul ăsta, puțină modestie este firească. Îmi place când spui că modestia este cel mai rafinat orgoliu.

– Ești mereu alături de epigramiști, prezența ta la festivalurile de umor înseamnă deja succesul asigurat al evenimentului. Ai fost și la Chișinău, cam demultișor, ce-i drept, la festivalul „Donici, cuib de-nțelepciune”. Nu stai pe loc o clipă. Când și cum reușești să faci ceea ce faci în caricatură?

Lumea creatorilor de umor este mică, iar întâlnirile sunt destul de dese. Am fost la Chișinău și-mi doresc să mai ajung, fiindcă Moldova este un altfel de acasă, cu oameni cu umor. Rețeta pentru a face multe în caricatură este dată de multă muncă, de cele mai multe ori fără limite orare. În fiecare zi caut să mă informez și să transform, într-o cheie comică, concisă, în puține linii, realitatea în care trăim. Mai fac multe în caricatură înconjurându-mă cu oameni valoroși, iar tu ești unul dintre ei. Ești un creator de umor pe care-l prețuiesc, știi asta, cu care am avut câteva proiecte culturale și sper să mai facem lucruri bune împreună în Moldova, dar și în România.

Mulțumesc de apreciere. Mă onorează colaborarea cu tine și voi fi bucuros de continuitate. „Gazeta de Chișinău” publică din când în când câte o pagină de umor cu autori de pe ambele maluri ale Prutului. De fiecare dată, ne onorezi cu o caricatură, două. Această colaborare a noastră ne bucură mai mult de un an, dar o remunerăm cu dragostea cititorilor și recunoștința noastră. Știm că ești generos și că faci acest lucru neurmărit de interese pecuniare. Cum te descurci totuși în aceste timpuri deloc ușoare pentru fiecare dintre noi?

Știm că există o lege a compensației, când primești mai puțin undeva, în altă parte vei primi mai mult. Dar în cazul colaborării noastre nu vorbim de avantaje financiare, fiindcă ne leagă lucruri mai importante: prietenia și apartenența la o nație. Dar, pentru a nu ocoli răspunsul, din meseria de caricaturist câștig mulțumitor pentru a trăi decent. În orice meserie, dacă ești în partea de sus a ierarhiei, poți câștiga bine. Poftim, să arăt și eu că nu întotdeauna sunt modest!

– Cineva, un om foarte deștept, zicea că e mai bine să fii invidiat decât compătimit. Cum te comporți cu cei care te invidiază sau chiar te dușmănesc?

Cred că există și astfel de situații, în lumea creatorilor invidia nu e lucru rar, dar prefer să nu știu de ele… Am văzut la un artist important că invidia breslei se manifestă printr-un fenomen de izolare, era ignorat, fiindcă într-adevăr era foarte bun! Dar eu cred că dacă omul este valoros, mai devreme sau mai târziu, el va răzbi! Vreau să cred că sunt dușmănit de puțini, comparativ cu mulți care mă urmăresc și mă plac… Și încă ceva: nu trebuie să fii apreciat doar de cei din breasla unde judecata, de multe ori, este alterată de alte interese. Prefer să fiu apreciat de cei din afară, unde cântarul este mai obiectiv.

– Cum definești simțul umorului și cât de important este acesta în viața ta?

În toate sondajele în care se pomenește de calitățile cuiva, simțul umorului se află în primele trei valori. În viața de zi cu zi, am mai simțit, totuși, ca simțul umorului poate fi o problemă. Mi s-a întâmplat să constat sau mi s-a relatat că umorul nu e totdeauna bine primit. Eu aș defini pe cineva cu simțul umorului: inteligent, curios, creativ, informat.

– Războiul din Ucraina a omorât femei și copii, a distrus pacea și liniștea a milioane de oameni. Exodul refugiaților n-a ocolit Brăila, orașul unde locuiești în prezent. Știm că te implici în ajutorarea celor năpăstuiți. Poți să ne povestești câte ceva despre această activitate a ta, din ultimul timp?

Așa-i, mulți refugiați au trecut și prin Brăila și am încercat să-i ajutăm. M-am implicat cum s-au implicat mulți alții.  Sunt lucruri, drame, pe care le-aș putea povesti, dar am văzut, în ultima perioadă, prea mulți bravând, bătându-se cu cărămida în piept, deși nu prea aveau motiv. Aceasta mă face să spun: am făcut lucruri pe care le-ar fi făcut fiecare… Faptele bune pe care le facem nu trebuie povestite acum, poate cândva sau poate niciodată.

– Încotro mergem mai departe?

Se spune că lumea învață din greșeli, eu mă cam îndoiesc… Totuși, sper ca de acum să ne dăm seama că granița între bine și rău este foarte fragilă și contează ca fiecare să pună umărul pentru a ne fi bine. Fiecare, cât depinde de noi, pentru că – uite! – se trezește unul că vrea să schimbe ordinea lucrurilor și dă peste cap viețile a milioane de oameni. Totodată, sper să ne revedem și să povestim lucruri vesele, să râdem cu toată gura, cum o făceam cu ceva timp în urmă, la un pahar de vin făcut cu pricepere de tine!

– Îți mulțumesc pentru interviul acordat.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE

1 COMENTARIU