Omul, o ființă în permanentă devenire. Meditații ale prof. dr. Vlad Pâslaru pe marginea unor realități din societate și învățământ

1002
0
Profesorul Vlad Pâslaru, cu ultima sa apariție editorială, „Educație și identitate”, apărută la Editura „Știința”, 2022

Profesorul și doctorul habilitat Vlad Pâslaru este un autentic reformator al sistemului educațional autohton, cunoscut la scara întregului spațiu educațional românesc, dar și european, fiind, așa cum menționează și academicianul Mihai Cimpoi, „nașul epistemic” care plasează disciplina Limba și literatura română dincolo de interesul mercantil și deasupra oricărui interes politic, atribuindu-i temeiuri conceptuale dinspre natura limbii și a vorbirii. Și-a dedicat întreaga viață pedagogiei, educației lingvistice și literare, scriind peste 200 de lucrări științifice și aplicative.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

La solicitarea noastră, domnia sa a binevoit să-și expună părerea despre ceea ce se întâmplă astăzi în învățământ, despre multitudinea de probleme existente, unele dintre ele create de cei de care a depins și mai depinde acest proces important. Diapazonul discuției cuprinde și alte aspecte care ne-au trezit interesul și merită să fie aduse la cunoștința publicului cititor.

Am umplut lumea cu oameni de știință”

În ultimii ani a scăzut simțitor numărul studenților în Republica Moldova. Față de cei vreo 60 de mii de studenți, câți avem în prezent, cu vreo cincisprezece ani în urmă aveam dublu. Dimitrie Cantemir, primul nostru academician, afirma că moldovenii nu se prea trag la carte, la învățătură, dar el nu a ținut cont de situația din zonă.

În general, când faci o asemenea afirmație, trebuie să faci o comparație cu ceea ce se întâmplă la vecini. Lor le plăcea cartea? Poate că interesul față de învățătură depinde, în primul rând, de ocupația de bază a comunității? Dacă este necesitate, atunci există mai mulți știutori de carte. Eu cred că moldovenilor le place cartea, dar o mulțime dintre ei, din motive arhicunoscute, au fost nevoiți să plece. Pe lângă cei care fac lucruri mai simple, am umplut lumea cu oameni de știință, profesori universitari, oameni care dețin, dincolo, funcții importante în sisteme economice. Pe de altă parte, tineri cu studii serioase peste hotare care au dorit să revină acasă nu au fost acceptați. Povestea-i veche: nu doar la noi, oamenii dotați și competenți, deștepți și competitivi, nu sunt acceptați ușor. Mediocritatea este unită, rezistă prin relații și proliferare, iar când ajunge și la conducere, nu cedează ușor. Așa că, după părerea mea, afirmația lui Dimitrie Cantemir, chiar și pentru acele timpuri, este una semiironică”, ne spune profesorul Vlad Pâslaru.

Comunicarea este foarte importantă și trebuie să fie permanentă”

Despre familiile de intelectuali, profesorul Pâslaru ne spune că au mai puțini copii. Lucrul acesta poate fi observat și la nivel de națiune. „În republicile baltice, pe timpul Uniunii Sovietice, natalitatea era mai mică, în timp ce în alte republici aceasta, fiind mai mare, se baza pe selecția naturală. Se știe că, în familiile numeroase, copiii deprind mai ușor anumite abilități, deprinderi și calități morale. Un copil trebuie să fie învățat să-și construiască o relație, iar ca să ajungă un om cult, acesta o poate face mai sigur în relațiile cu alți oameni.

Comunicarea este foarte importantă și trebuie să fie permanentă, pozitivă, cognitivă și bogată emoțional. Nu în zadar, ca cea mai aspră măsură de pedeapsă, unui condamnat i se interzice comunicarea cu lumea. Restricția însă te oprește să fii om în măsura în care ai putea să fii om. În educație, care nu întotdeauna depinde doar de familia numeroasă sau nenumeroasă, trebuie să cunoști factorii negativi, unii foarte nocivi, să te înveți să-i eviți”, afirmă profesorul.

Conceptul de fericire este strâns legat de desăvârșire”

Viața, crede profesorul Vlad Pâslaru, îi este dată omului pentru a fi fericit, numai că nu este chiar atât de simplu să obții această stare de bine. „Fericirea mai poate însemna să fii în căutarea fericirii. Viața unui creștin înseamnă permanentizare în a-și mântui sufletul, a-l elibera de păcate, a-l face curat și a-l desăvârși. În „Predica de pe munte”, Isus Hristos, pe lângă alte principii importante, îl îndeamnă pe om să se desăvârșească, să fie în armonie cu natura. Și uite așa vine fericirea!”, susține Vlad Pâslaru.

Îl întreb dacă este fericit și dacă mai este în căutarea fericirii, iar el râde și îmi spune că, la vârsta sa de 74 de ani, e prea devreme să răspundă la această întrebare. „Conceptul de fericire pentru mine este strâns legat de desăvârșire. Dacă aș spune că sunt un om fericit, cititorii ar putea înțelege că mă consider un om desăvârșit. Cunoașterea este grea și produce un proces foarte complex. Lumea face minuni, iar omul este răsplătit cu plăcerea că face față greutăților.

Dacă m-ar întreba cineva ce este mai greu să cunoști în viață, aș răspunde că cel mai greu poți afla cauzele nereușitelor tale sau de ce ești nedreptățit sau umilit uneori. „De ce-mi face el rău mie, că eu nu i-am făcut niciun rău?”, se întreabă omul. Să cunoști aceste cauze este foarte greu. Lumea merge la biserică, iar Dumnezeu lucrează prin om. În tot ce există este și Dumnezeu. Omul separă însă, deseori, viața sa cotidiană de divinitate, crezând că, în acest caz, nu are nicio treabă cu Dumnezeu. Viața bună, plăcerea, dacă nu sunt legate de divinitate, omul riscă să rămână la nivel de ființă biologică. Prin Dumnezeu, trebuie să tinzi spre perfecțiune chiar și în cel mai mic detaliu, să fii frumos la suflet și atunci lucrurile se îmbrățișează”, subliniază interlocutorul meu.

Vom avea oameni care nu vor dori decât să apese pe butoane”

La întrebarea despre analfabeții funcționali și de ce crește numărul acestora, profesorul Pâslaru îmi răspunde că analfabet funcțional, acum 60 de ani, putea fi un băiat de vreo zece ani care nu știa să înhame calul, să-l călărească, să are cu el etc., iar acum este un copil care poate avea cărți și manuale pentru vârsta lui, dar nu le poate înțelege.

Este bun calculatorul, telefonul mobil, dar să nu fie folosite doar pentru joacă. Cei care au făcut aceste instrumente nu cunosc principiile cunoașterii; există o mare contradicție între acestea și cunoașterea însăși. Tot ei ar trebui să clarifice lucrurile, altfel vom avea oameni care nu vor dori decât să apese pe butoane, să facă lucruri simple, să nu prea gândească și să fie mulțumiți de existența care, paradoxal, îi va satisface”, conchide profesorul.

Au scos idealul național”

Ce ar trebui să se întreprindă pentru a fi depășită starea de lucruri din învățământ, de ce este nevoie ca lucrurile să meargă spre bine, îl mai întreb pe profesorul Pâslaru.

Guvernanții, dar și toată lumea, ar trebui să se întoarcă cu fața spre învățământ. Ar trebui să fie identificate, și nu e greu, persoanele care au avut și mai au misiunea de a distruge învățământul nou, liberal, democratic și național, conceput ca unul dintre cele mai moderne. În anul 1997 aveam primul curriculum, noi ieșind din Uniunea Sovietică și reconstruind școala națională. În vreo câțiva ani, am instruit formatori, iar, cu ajutorul acestora, toate cadrele didactice din republică. S-au făcut curriculumuri pentru toate disciplinele socio-umane, dar… s-a produs o ruptură. La minister a venit cineva care s-a vrut coautor la curriculumul meu. A făcut harcea-parcea din el, deși se afirma că „la bază au rămas principiile profesorului Pâslaru”. Au scos idealul național, educațional, au eliminat obiectivele și au introdus competențe și… subcompetențe. Acum, la a treia ediție, curiculumul, numit „descongestonat” și mai nu știu cum, e o construcție care scârțâie”, declară profesorul Pâslaru.

La încheierea dialogului nostru, l-am întrebat pe distinsul profesor Vlad Pâslaru dacă ar fi vreo întrebare pe care a așteptat-o și n-a fost pusă, iar el, zâmbind, mi-a răspuns că sunt chiar două: dacă poate fi schimbată lumea prin educație și care ar fi rolul literaturii și artelor în educație și în viața de toate zilele.

După Constantin Noica, ființa umană este în permanentă devenire, iar devenirea se identifică cu educația. Frumosul va salva lumea, iar literatura și artele, la fel și educația, sunt ceea ce îl ajută pe om să se manifeste ca ființă spirituală. Pentru toate acestea însă trebuie să te bați, să lupți și să oprești răul. Ideea lui Tolstoi, a neîmpotrivirii la rău, nu trebuie înțeleasă ca un concept universal. Dimpotrivă, în fiecare zi, e necesar să dăm o palmă răului”, crede profesorul Vlad Pâslaru.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE