Cu(cu)iul lui Pepelea

797
0
Caricatură de Alex Dimitrov

De neamul Vărsătorilor. Umoriști născuți în aceeași zodie.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Epigrame

Ion Diviza

Născut: 7 februarie 1955

Cronică din patria mea

Azi, în toiul marii dezvoltări,

Moldovenii mei sunt puși pe glume:

Medicii migrează-n alte țări,

Pacienții lor… pe ceea lume.

Soacra la tratament balnear

La odihnă când pleca,

Eu, cu milă creștinească,

I-am urat în sinea mea:

Dumnezeu s-o odihnească!

Astronauți mioritici

Am tot zburat prin galaxii

Pe unde n-au ajuns nici magii,

Dar ne întoarcem la soții,

Că ni s-au terminat posmagii.

Convertirea la dreapta credință

Când omul s-a căsătorit,

Era din tagma ateistă,

Dar soața mult s-a străduit

Și l-a convins că Iad există!

Perspective

Avem, în fine, guvernanți cinstiți

Ce ne promit progres și bunăstare,

Jurând că ne vor face fericiți…

Dar sper că mai există vreo scăpare!

Mama proștilor e mereu gravidă”

Toți dorim o viață mai senină,

Fără hoți și cetățeni prostiți,

Dar degeaba, e mereu virgină…

Mama guvernanților cinstiți!

Unioniști” basarabeni

Ei pe gânduri n-au mai stat

Și, cu țara lor română,

Mâna peste Prut au dat,

Ca să li se pună-n mână!

Grigore DRĂGAN

Născut: 5 februarie 1951

Scurt pe doi

Aforisme

Oare de cât timp este nevoie ca un prost să prindă la minte?

Nu orice deștept poate să-l înțeleagă pe un prost.

Oare și măgarul este îndrăgostit până peste urechi?

Oare vom trăi ca lumea și pe cealaltă lume?

De teamă să nu greșească la tot pasul, bătea pasul pe loc.

Mă cutremur la gândul că toți păcătoșii ar putea să nu încapă în iad.

Oare când va fi inventată și o mașină de spălat păcatele?

Mai înainte cei vinovați erau trași în țeapă. Azi nici măcar la răspundere nu-s trași.

Nu trăim veșnic, dar veșnic ne plângem că nu ne ajunge timp.

Apel către cei deștepți: Nu lăsați proștii de capul lor!

N-are minte, dar ne minte.

Luptăm ca să fim lăsați în pace.

Unii părinți își educă copiii. Alții, doar îi finanțează.

Înot prin timp fără să cunosc distanța.

E greu să urnești carul din loc când boii sunt la conducere.

Dacă mintea ar veni cu anii, cel mai mult ar vrea să trăiască proștii.

Oare de prea mult bine poate să-ți fie rău?

E una să-ți temi soția și cu totul alta să te temi de ea.

Îmbătrânim fiindcă nepoții au nevoie de bunei.

Suntem niște neputincioși. Trecutul nu-l putem întoarce, iar viitorul nu-l putem prezice.

Dacă toți ar muri numai de râs, în scurt timp globul pământesc ar fi suprapopulat.

Dacă am fi meditat cu toții la rece, astăzi n-am fi amenințați de încălzirea globală.

Trăim rău fiindcă Pământul e rotund, iar capetele multor conducători sunt pătrate.

Ia-mi, Doamne, piatra de pe inimă și lasă-mi-o pe cea din sân.

Bărbatul poate iubi mai multe femei cu o singură condiție: să nu știe una de alta.

Dacă fiecare-i pentru sine, atunci cine-i împotriva mea?

Dacă toți suntem ieșiți din popor, ce mai rămâne din el?

Gheorghe BÂLICI

Născut: 3 februarie 1963

Fabule

Fabula gunoiului

Gunoiul ce ajunse sus de tot,

Fiindcă – se mai află – e nepot

Al unui și mai mare alt gunoi,

Căpătuit prin învârteli de soi,

Privind de sus la fiecare om,

Albină, floare, apă, iarbă, pom,

Zicea că toate astea ne încurcă

Și-n prosperare doar ne dau de furcă,

Deoarece nepotrivit li-i croiul

Și nu răzbat așa precum gunoiul,

Ba nici nu pot deloc să se înfoaie,

Să urce sus ca mândrele gunoaie.

Morala-i simplă – cu gunoiul sus,

Ne mai rămâne doar atât de spus:

Mulți dornici de putere, pe la noi,

Vor să ajungă vreun vestit gunoi,

Uitând, fiindcă-așa le este soiul,

Că pot să ardă totuși ca gunoiul!…

Omul și cămila

Îi zise omul, când văzu cămila,

De cum arată că-l apucă sila,

Că-i vai de ea, că nu ar fi frumoasă

Așa cum e de strâmbă și gheboasă.

Cămila, sigur, nu se-mplu de ură,

Atâta doar că-i trase-o scuipătură.

Morală vreți? Vă trebuie morală,

Când și acuma omul se mai spală?!…

Igor Grosu

Născut: 12 februarie 1955

Confesiunea birocratului

(în fața paginii de umor „(Cu)cuiul lui Pepelea)

Orișicine o să-ți spună,

De-i cu jalba în proţap:

Cuiul face treabă bună

Numai dacă-l baţi la cap.

La funeraliile unui dentist

Pe frig, o lume-n mare scârbă

Îl petrecea în drum spre sfinţi:

Din toată adunarea ştirbă

Doar soarele era cu dinţi.

Fotbal medieval

Moşii noştri buni băieţi erau

Şi-ar fi meritat o altă soartă,

Dacă, după Ştefan, îndrăzneau

Să mai dea și ei un gol în Poartă.

Sare pe rană basarabeană

Limba noastră-a fost bătută…

Limba noastră-a fost presată…

Ş-apoi ni se mai impută

Că avem o limbă… lată.

Compliment în budoar

Privindu-şi soaţa elegantă,

Îi zice soţul ei, isteţ:

De mi-ai fi fost doar o amantă,

N-ai fi avut, iubito, preţ!

O, tempora!

Când te-aud vorbind avan

Cu accent american,

Parcă-l văd pe nea Ion

În nădragi și papion…

Unde dai şi unde crapă

La Sibir s-a dus nea Ene

Ca să-l fac-un Strâmbă-Lemne,

Astăzi mutra lui e strâmbă:

S-a întors un… strâmbă-limbă.

Epigrame

Nicolae MEREACRE

Născut: 31 ianuarie 1956

Godacul realist

Godacul, cu destulă socoteală,

De Sfânt Ignat, constată liniștit:

Acolo unde-i lege, nu-i tocmeală!”…

Și-ntinde gâtul gras către cuțit.

Unui fost…

Cu punga plină, bun de gură,

O ține din beție-n chef;

La cum se laudă și-njură,

Constați c-a fost un mare șef.

Dilema moldovenilor

Aici și-acuma este cazul

S-alegem una din speranțe:

Mai ieftinim oleacă gazul

Sau facem focul cu chitanțe?

Epigramistul și amanta lui

Încerc aproape de un an

S-o cuceresc cu epigrama,

Dar pân’ la urmă îmi dau seama,

Că e nevoie… de-un roman.

Într-un sat îndepărtat…

Primarul își amenință subalternele cu concedierea

– Ce ignoranță jalnică, ce fumuri!…

De mâine vă alung și nu mă tem

C-o să rămâneți, fetelor, pe drumuri!

– Pe care, domn primar, că nu le-avem!

Replica picilor de la grădiniță

către educatoarea care le citește povești

Avem o țară necăjită,

De cei mai tineri părăsită;  

E o poveste-adevărată,

Iar tu ne spui „A fost odată…”.

Grigore PUICĂ

Născut: 6 februarie 1948

Proză scurtă umoristică

PLOPUL

Cineva bătu la poartă. Nea Vasile Papuc, gospodar de viță din comuna Bălănești, ieși din casă să vadă cine îi zădărăște câinele și ce vrea de la el… Era vecinul.

– Cumătre Vasile, zise acesta, am trecut azi pe la primărie să iau un certificat și primarul m-a rugat să-ți spun să treci pe la dânsul urgent, că are ceva de vorbit cu dumneata.

Nea Vasile s-a îmbrăcat iute în haine curate și fuga la primărie.

– Ia loc, bade Vasile, îl poftește primarul. Am o veste bună pentru dumneata. M-au sunat mai deunăzi de la minister și m-au întrebat de plopul acela al matale de la colțul casei. Știi ce mi-au spus ei? Ferească Dumnezeu să-ți treacă prin cap să-l tai. Copacul ista al matale are o importanță geografică deosebită. Este cel mai înalt punct din toata țărișoara noastră. Ai înțeles despre ce-i vorba?

Nea Vasile se scărpină gânditor după ureche și-i răspunse:

– Păi, dom’ primar, treaba asta cu copacul îi bună, și ca patriot ce sunt o susțin. Dar mai este ceva la mijloc… Chiar azi mă gândeam să-l tai. Că iaca vine iarna, iar eu n-am nici un vreasc în ogradă.

– Bade Vasile, nu-ți fă griji, mâine îți trimit 5 steri de lemne și o tonă de cărbuni. E bine așa?

Nea Vasile, vulpoi bătrân, nu-și dădu bucuria pe față.

– Păi, dacă trebuie, trebuie, spuse el înțelegător și se ridică de pe scaun. Dar să ne înțelegem omenește: cuvântul dat să rămână lege!…

Și, să vezi minune, primarul se ținu de cuvânt. Lemnele și cărbunii ajunseră, cu un tractor cu remorcă, în ograda gospodarului. Trecu iarna cu bine, apoi primăvara, vara… Iar spre toamnă badea Vasile veni iar la primar.

– Ce durere te-a adus la noi, bade Vasile?

– Păi, dom’ primar, am venit din nou cu problema plopului. Iarăși vine frigul, da’ lemne de foc – ioc. Ce mă fac, tai plopul!

Primarul se cam oțărî, dar îi răspunse liniștit:

– Mâine rezolv problema, însă plopul să rămână întreg, ai înțeles?

– Bogdaproste, dom’ primar. Mă duc acasă cu inima împăcată.

– Povestea asta s-a repetat ani buni. Și iată că, într-o toamnă târzie, nea Vasile, deja cu barba sură, veni iarăși la primărie cu importanta problemă a punctului geografic.

Primarul, cum îl zări, zâmbi ca o fată mare înainte de măritiș, se ridică din fotoliu, îl bătu prietenește pe umăr și-i zise cu o ironie prost ascunsă:

– Vreau să te bucur, moș Vasile. Iată, mai alaltăieri am primit o scrisoare oficială de la ministru în privința punctului geografic. De azi ai voie să tai plopul oricând vei dori. Au găsit un copac mai înalt decât al dumitale.

Schimbat la față, moșul se ridică și ieși tăcut din primărie.

Au trecut ani și ani de atunci, iar plopul lui moș Vasile stă verde, înalt și semeț lângă casa lui de pe culme.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE