Iluziile politice și realitățile geopolitice

Delicată și corectă politic până în măduva oaselor, președinta Maia Sandu declară că facturile noastre se scumpesc pe fundalul creșterii prețului mondial la gaz și a crizei energetice în Europa. Niciun cuvânt despre șantajul furnizorilor sau despre anturajul geopolitic, tot mai neprietenos. O fi având doamna președinte rațiunile sale, dar realitatea nu iartă. Cu geopolitica e întotdeauna așa: o dai afară pe ușă (să nu încurce) și ea intră pe fereastră.

În noaptea de „anul nou pe vechi”, 70 (șaptezeci) de portaluri ale instituțiilor statului ucrainean au fost supuse unui masiv atac cibernetic (ghiciți de unde), americanii acordând, împreună cu experții din UE, asistență în remedierea situației. În același timp, portalurile de investigații globale (d.e.: Digital Forensic Research Lab) raportează mișcări de trupe militare ruse din regiunile Extremului Orient (Vladivostok, Habarovsk) și Siberia (Ulan-Ude), transferate în regiunile apropiate nouă. Alexandr Lukașenko anunță desfășurarea unor manevre militare ruso-belaruse la hotarele de nord ale Ucrainei, cu sloganul războinic „Союзная решимость – 2022”. Conform declarațiilor președintelui belarus, acestea sunt „aplicații obișnuite” pentru „antrenarea abilităților” în „confruntarea cu forțele din Occident (Țările Baltice și Polonia) și din Sud (Ucraina)”. Ucraina devine, subit, un potențial dușman militar al Belarusului! Tot acum, conform investigațiilor NATO, rușii pregătesc diversiuni în raioanele de est ale Ucrainei.

Și tot în aceste zile, potrivit informațiilor serviciilor speciale ucrainene, se pregătesc diversiuni similare în Transnistria (adică pe teritoriul Republicii Moldova!): „Potrivit informațiilor, pe 13 ianuarie, în cadrul Grupului Operativ al Forțelor Armate Ruse din Republica Moldova, a avut loc o ședință de serviciu, în cadrul căreia personalul a fost anunțat că se așteaptă provocări din partea Ucrainei în zona Cobasna (depozitele de muniții ale grupului operațional de trupe al Federației Ruse). S-a insistat asupra disponibilității personalului de a se prezenta «la primul semnal» și de a îndeplini sarcinile conform fișei de post... Comandanții/ șefii au primit ordin «să aducă la cunoștința subordonaților că trebuie să ajungă la unitatea militară la semnalul indicat»”. Cine înțelege limbajul militarilor, va deduce simplu că unitățile ruse din Transnistria sunt, de facto, mobilizate pentru îndeplinirea unor misiuni de război. Iar asta înseamnă nu doar agitație la hotarele Moldovei, ci acțiuni militare pe teritoriul ei! Noi însă, precum se știe, suntem indiferenți la problemele geopolitice.

Dacă îmi amintesc bine, răsfoind filele istoriei noastre recente, PAS, partidul care administrează azi treburile constructului numit Republica Moldova, este primul care a declarat că abandonează subiectele geopoliticii în favoarea grijilor și problemelor interne. Dacă trecem în revistă toate figurile politice și formațiunile cu impact cât de cât vizibil pe tabla șahului politic moldovenesc, pe parcursul istoriei ei, nu vom găsi pe cineva indiferent față de geopolitică. Parcă am fi un centru strategic al universului! Orice partid sau politician era apreciat și votat în funcție de „vectorul” geostrategic pe care îl propunea. Iar în programele partidelor, ideologia sau politicile sociale contau puțin de tot, dacă nu deloc.

Bine, se mai producea și confuzia de partide („de stânga”? „de dreapta”? „centrist”?), dar toți știau că „de stânga” sunt formațiunile pro-rusești, „de dreapta” – cele unioniste și prooccidentale, iar „centriste” sunt cele „autonom-stataliste”, deși ultimele nu puteau să-și ascundă nici ele orientarea (mai curând, pro-estică). Iată însă că scrutinul de acum o jumătate de an e câștigat de un partid care anunță abandonarea geopoliticii. Numai că, dacă adepții Maiei Sandu își afișează acest parcurs în afara geografiei și istoriei, nu se întâmplă același lucru cu vecinii de hartă, cu realii sau potențialii parteneri. Dacă nu alegi „vectorul” care ți se potrivește, „vectorul” te alege pe tine. În acest sens, perspectivele noastre sunt alarmante: suntem buni doar pentru cei fără exigențe, ratând, metodic, orice casting performant.

Estul și Vestul nu constituie o simetrie, după cum se pare. Cu unii, precum românii, suntem chiar aceiași; cu alții, suntem frați sau verișori, prin unitate gentilică și prin cultură comună; în fine, mai avem ca vecini frați vitregi sau „frați” de orfelinat – date suficiente pentru a echilibra asimetric relațiile geopolitice. Probabil însă că echipa de la guvernare a crezut sincer că se poate trăi pașnic, în angajamente armonioase, reciproc avantajoase, cu „Estul”, ca și cu „Vestul”. Acum, când realitatea e alta, cine mai rămâne fidel vechilor iluzii?

P.S. Aflăm că vicepremier pentru integrare e numit Oleg Serebrian, un bun specialist în geopolitică. Să însemne asta o deplasare a accentelor de pe ecranul iluziilor, pe harta „realității hâde” (hideuse réalité, vorba unui personaj al lui Flaubert)?