Uneori îmi pare că unii oameni, neavând experiența necesară pentru „a se descurca” în această societate sau refuzând „să se descurce”, devin fără voia lor niște personaje crengiene de felul lui Dănilă Prepeleac. Humuleșteanul hâtru ar fi făcut din cele ce mi-a fost dat mie să aud de la interpretul de muzică ușoară X o minune de poveste, eu însă mă mulțumesc să vă transmit doar subiectul. Fără pretenția de a fi original, chiar ofer cuvântul protagonistului cu care am discutat într-un moment de sinceritate, când se mai dezleagă limba omului și nu poate fi decât sincer.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINE„Toată viața mea am lucrat cinstit. N-am furat nimic, că nici nu mă pricep, dar m-a prins soția cu niște bani ascunși, de două ori numai… A treia oară nu mai are cum să mă prindă, pentru că… ai să vezi dumneata până la urmă. Viața artistului de la noi nu este ușoară, dar când nimerești cu prietenii la o bere, la „una mică”, cum spun frații de peste Prut, vrei nu vrei, trebuie să fii în rând cu lumea. Dai și tu un rând de beri, dai câte o tărie, mai iei și câte ceva de ale gurii și, când te uiți, se adună o sumă frumușică. Din „salariul” meu de paznic de noapte și din foarte rarele ocazii când mai cânt pe la vreo petrecere nu prea ai de unde…
Încercam tot timpul să ies cumva din încurcătură, până când, odată, biata mea soție, care ține casa cu toate cheltuielile ei, m-a întrebat când mai dau și eu un ban pentru una-alta, că, vezi Doamne, vin sărbătorile și n-ar strica și niște cadouri la copii, la nepoți.
Motivam în fel și chip, aduceam dovezi că am adus toți banii acasă, dar soție-mea, contabilă toată viața ei, a rezolvat problema foarte simplu. M-a rugat frumos să-i aduc un extras de la bancă, să vadă ea când și ce bani am scos de la bancomat. Am lăsat domnișoarei de la bancă o cutie de bomboane scumpe și niște bani ca să mi-l mai „curețe”, dar, după zâmbetul ei drăgălaș, am înțeles acasă că este imposibil. Se vedea, negru pe alb, că am dosit, adică am băut cu amicii vreo două miișoare numai în ultimul timp…
Soața m-a iertat, dar m-a împins dracul, Doamne iartă-mă, să mai strâng niște bani „pentru zile negre” pe care i-am ascuns în baie, sub cadă, într-o cutie metalică. Nu mult, doar trei sute de lei, că am și scris pe etichetă suma, data „depunerii” și posesorul „contului”. A dat motanul cu laba noaptea, crezând, poate, că-i „tușonkă” și a făcut mare gălăgie, dar nu mai mare decât draga mea soție și soacră-mea care s-au trezit și, văzând care-i treaba, s-au mâniat foc și m-au descântat cum au putut ele mai bine… nu chiar până în zori.
Pentru că ele mi-au interzis să mai lucrez pe undeva, acum stau acasă și am grijă de soacră-mea. Gătesc și o servesc la ore fixe, îi pun muzică și, pe lângă alte produse, îi aduc zilnic ciocolata preferată de la alimentara din colț. Pe banii soției, desigur. Mai fac curățenie, ud florile și, din când în când, vorbesc cu copiii plecați peste hotare.
Uitasem să-ți spun, îmi iubesc foarte mult soacra. Doamne ferește, dacă moare ea, se poate întâmpla să rămân fără ultimul meu „serviciu”, înainte de pensie. Și, la sfârșit, un lucru pe care l-am observat nu demult: chiar dacă las motanul, sătul și mulțumit, să stea la loc de cinste pe canapea, urăsc motanii și tot neamul lor motănesc!”…
P.S. Orice asemănare cu cineva dintre interpreții cunoscuți din RM va fi negată!
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
