„Fiul meu zace timp de un an, singur, într-o celulă, nu pot să-l văd, nici să-l aud”

Interviu cu Vera Glijin, mama lui Adrian Glijin, răpit de mascați, la 7 octombrie 2020, de pe un câmp din preajma localității Cuzmin, din stânga Nistrului

Bărbatul în vârstă de 41 de ani este silvicultor de profesie. Mulți ani a muncit în calitate de sudor în Cehia. Avea și o mică fermă cu nouă vaci acasă pe care le păștea împreună cu un vecin în ziua în care a fost încătușat de necunoscuți. Ulterior familia a fost informată că Adrian este acuzat de trădare de patrie și că se află în custodia așa-numitului serviciu de securitate de la Tiraspol.

– Stimată dnă Vera Glijin, a trecut deja mai mult de un an de când fiul Dvs. a fost răpit de către așa-numitul „minister al securității” de la Tiraspol. Într-o recentă conferință de presă ați lansat un mesaj disperat: „Arătați-mi fiul! Vreau să-l văd”. Ați avut măcar o întrevedere cu el, iar dacă nu, de ce nu vi se permit întâlnirile?

Eu, nora și cei trei copii ai lui Adrian trecem printr-o perioadă foarte grea. De când a fost răpit, 7 octombrie 2020, încă nu l-am văzut și nu știm exact ce acuzații i se aduc și care este starea lui de sănătate. După două săptămâni de la reținere am fost informați că e în izolatorul nr. 3 din Tiraspol. De atunci în fiecare săptămână ne ducem la Tiraspol, la acel izolator, îi ducem câte un pachet de produse și haine de schimb. Singura confirmare că el ar fi acolo e lista cu lucrurile și produsele pe care i le transmitem și ulterior ni se prezintă confirmarea că le-ar fi primit cu semnătura care seamănă a fi a lui Adrian. Este unicul semn și unica mea legătură cu fiul – semnătura lui. Totodată, cei de la Tiraspol i-au propus un avocat „de stat” soției lui Adrian. Acest avocat, ale cărui servicii noi le-am plătit de altfel, ne-a spus că dosarul este „secret” și nu ne poate oferi detalii. Și tot el ne-a informat că fiul meu stă deja mai bine de un an singur în celulă și e foarte slăbit. Să-l ții singur, timp de un an, e o formă subtilă, inacceptabilă de tortură asupra deținuților. Îmi fac mari griji pentru Adrian. Am mai fost informați că are probleme cu inima și cu multă dificultate i-am putut transmite niște medicamente. Mai demult el a suferit un accident în care și-a pierdut trei degete de la o mână. Vara, avocatul ne-a informat că i s-a deschis și i s-a infectat rana. Pentru că cei de la izolator au refuzat să-i transmită medicamentele, am apelat la reprezentantul pentru drepturile omului din regiunea transnistreană, Veaceslav Kosinski. Datorită implicării lui am putut să-i transmitem medicamentele. Mi-e teamă pentru sănătatea lui Adrian și nu doresc nici unei mame să treacă prin ce trec eu, să intri în clădirea aceea unde o ușă ți se deschide și alta se închide și timp de un an să nu poți afla nimic despre copilul tău.

– V-ați făcut cel puțin o părere cum a ajuns Adrian în vizorul „mgb-ului” de la Tiraspol și care este legătura dintre el și ceilalți trei bărbați răpiți la 7-8 octombrie 2020, polițistul Andrei Amarfii, angajatul APP, Andrei Puris, care ulterior au fost eliberați, și Stanislav Mânzărari, despre care, la fel, acum nu se știe nimic?

De fiecare dată când solicit să am o întrevedere cu Adrian, ni se spune că dosarul e „secret” și că este acuzat de „trădare de patrie”. Mai mult nu ni se spune nimic. Ne-am adresat la Biroul pentru Reintegrare, la Președinție, la Procuratura din Federația Rusă, i-am trimis o scrisoare și lui Vadim Krasnoselski (liderul nerecunoscut de la Tiraspol – n.a.). Am primit un singur răspuns timp de un an de la procuratura din Moscova care ne-a informat că Ministerul rus de Externe și reprezentantul său de la Tiraspol va examina acest caz și ulterior ne va trimite un răspuns. Am avut o speranță că voi primi un răspuns și de la autoritățile din Chișinău, oricât de scurt, un mesaj că PG ori altă instituție investighează cazul, dar, din păcate, n-am primit. Fiind singură, de multe ori mi-am pus întrebarea care ar fi legătura între Adrian și ceilalți bărbați care au fost reținuți. Fiul meu a învățat în același liceu cu Andrei Amarfii, dar Andrei era polițist, nu erau prieteni, nu avea nicio legătură cu el. Și nici cu Puris sau Mânzărari nu erau prieteni. Adrian a lucrat silvicultor și mulți ani a muncit la Ocolul silvic din Camenca. Salariul însă era mic și a plecat timp de câțiva ani la muncă în Cehia, unde a lucrat sudor. Avea contracte de jumătate de an, venea și pleca iar. S-a întors în august din Cehia, cu două luni înainte de a fi reținut. Acasă mai aveau o mică fermă cu nouă vaci. La 7 octombrie, când a fost reținut, Adrian era pe câmp cu vacile. L-au luat în ciubote și avea doar un tricou pe el. Atât ne-au spus: că ar fi vândut informații secrete, dar ce informații, ce secrete putea ști el? Sunt aberații, fiul meu nu avea nicio legătură cu poliția ori cu alte organe de pe malul drept.

– În ce condiții au avut loc perchezițiile, ce acte v-au prezentat și ce lucruri v-au fost ridicate?

La Adrian acasă, în satul Cuzmin, au venit la 8 octombrie, la ora 04:00, noaptea. Au speriat copiii, au luat cu ei un computer și telefoanele tuturor, inclusiv ale cumnatului lui Adrian. Mie mi-au telefonat la 8 octombrie, după lecții, eram la stație cu un grup de copii din Camenca, așteptam microbuzul. M-au informat că vin la 14:00, ca să facă și la mine percheziții, la Camenca, deoarece Adrian acolo are viza de reședință. Dacă nu m-aș fi prezentat ar fi intrat și în lipsa mea, de aceea m-am grăbit să ajung acasă. Percheziția a durat până la ora 19:00, au răscolit totul. Mi-au spus printre altele că ar căuta și 20 de mii de dolari. I-am întrebat de când banii sunt o crimă. Mi-au zis că e suma cu care Adrian ar fi „vândut” informația celor din dreapta Nistrului. Se purtau obraznic, mi-au deteriorat mobila. Le-am zis că nu suntem în anii 36-37, când se făceau cercetări fără nicio dovadă. Mi-au luat computerul, telefoanele, niște planuri școlare la care lucram. Am cerut măcar un proces-verbal al lucrurilor pe care le iau, dar nu mi-au dat nimic. Mi le-au întors recent, după ce am bătut la mai multe uși.

– Cum se descurcă în această situație familia, soția și cei trei copii ai lui Adrian?

Au fost nevoiți să vândă toate animalele. Ne vine greu și din punct de vedere financiar. Detenția lui a coincis cu perioada de pandemie, de carantină. Nu ni se permite să-i ducem decât produse cumpărate, care să fie ambalate, nimic de casă. Drumurile săptămânale la Tiraspol, apoi am bătut pragurile la diverse instituții, la Chișinău, tot ne costă. Sunt profesoară la pensie și am doar cinci ore. Nu ne vine ușor. Ne ajută rudele, verișoarele. Adrian a împlinit la 20 octombrie, anul trecut, 40 de ani. Era în izolator. I-am scris o scrisoare de ziua lui. Anul acesta iar i-am scris o scrisoare, dar au refuzat să i le transmită. Este interzis să-i trimitem ceva scris de mână. Poate doar un ziar, cărți. Eu cel mai tare vreau să comunic cu el, să-i aud glasul, să-l văd. Mi-e teamă să nu cedeze psihic.

– V-ați adresat și la misiunea OSCE, la Biroul politici pentru Reintegrare, ce răspuns v-au dat?

Nici un răspuns. Nici chiar misiunea OSCE nu ne-a putut ajuta. După cum vă spuneam, timp de un an am primit o singură scrisoare, de la procuratura din Moscova, care ne-a informat că direcționează mesajul nostru Ministerului rus de Externe care va solicita reprezentantului său de la Tiraspol să examineze cazul. Acum vrem măcar un medic independent care să-l examineze pe Adrian, pentru că noi întrebăm care e starea lui și milițienii de acolo ne asigură că se simte bine. Dar noi știm că nu se simte bine. Din hainele care îmi sunt transmise și pe care suntem nevoiți să le ținem o zi afară, știm că stă în condiții insalubre, că e slăbit și că suportă frig.

– Care este mesajul Dvs. pentru autoritățile de la Chișinău în această situație?

Am bătut la toate ușile la care se putea de bătut și nimeni nu ne-a putut ajuta cu nimic. Vrem să înțelegem de ce Adrian stă închis mai bine de un an pe nedrept. Dacă vom fi ignorați în continuare, voi organiza un protest în fața Ambasadei Federației Ruse de la Chișinău. Fiul meu nu-i un criminal, iar eu timp de 42 de ani am predat copiilor, din respect cel puțin pentru vârsta mea, rog autoritățile să intervină pentru a ne ajuta în această situație.

– Vă munțumim.

Promo-LEX: Adrian Glijin este deținut politic, Tiraspolul îl folosește ca monedă de schimb

Avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru, consideră că Adrian Glijin este deținut politic. Administrația de la Tiraspol îl folosește ca monedă de schimb pe un alt dosar, al unui milițian care a torturat cetățenii Republicii Moldova și care actualmente se află în detenție, condamnat prin sentință definitivă. Potrivit avocatului, acest caz demonstrează încălcarea oricăror limite omenești și legale de către administrația de la Tiraspol în raport cu deținuții politici, așa cum este Adrian Glijin. Avocatul spune că a fost expediată și o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și mai există și o cauză penală pornită de Procuratura Republicii Moldova. Promo-LEX solicită tuturor subiecților, inclusiv din formatul „5+2”, autorităților constituționale, dar și Federației Ruse, să se implice și să demonstreze, la această etapă, că Adrian Glijin este viu. „Nu vom ceda până nu vom obține informații veridice despre starea lui Adrian și vom lupta până la final pentru eliberarea lui, pentru că nu are nicio vină și se află în custodia unor autorități nerecunoscute”, a declarat Vadim Vieru.

IPN

Zona de Securitate