Un argument pentru revenirea acasă (FOTO)

Câteva săptămâni în urmă, GAZETA de Chișinău a fost la nordul Moldovei. Acolo le-am vorbit oamenilor despre noi, iar ei ne-au lăsat să le cunoaștem poveștile pe care să le culegem în pagini de ziar. Aflați în continuare despre familia lui Valentin și Svetlana Bursacovschi din orașul Drochia, care și-au transformat gospodăria într-un muzeu adevărat, iar inima acestuia a devenit beciul, care găzduiește mărturii ale trecutului. Cuplul a reușit să adune în curtea și casa lor sute de obiecte care au trecut vama unui secol. Oale de lut, icoane, covoare, ustensile de gospodărit și alte acareturi înfrumusețează curtea și locuința lor, iar printre primele lucruri achiziționate a fost o căruță.

,,Am pornit cu o căruță care este tare veche. Am cumpărat-o și am restaurat-o, am continuat cu alte lucruri, o roată, un urcior etc. Am început într-o glumă, dar când s-au adunat multe obiecte ne-am dat seama că avem cât de un muzeu. Am zis că trebuie să le aranjăm cumva”, ne-a spus Valentin Bursacovschi.

Soții Bursacovschi au câte 57 de ani, trei copii și o pasiune comună care le dă aripi să muncească și să persevereze, pasiune ce nu i-a ținut prea mult printre străini, doar vreo cinci ani, însă experiența traiului în Marea Britanie a proiectat ideea unui astfel de muzeu.

,,Datorită faptului că peste hotare am văzut lucruri frumoase, o mulțime de muzee, ne-am gândit să venim în Moldova și să facem ceva acasă, ne-am întrebat de ce nu am putea păstra și noi măcar ceea ce avem. Cu părere de rău, nu mereu ne iese ceea ce ne plănuim, dar suntem mulțumiți de ce am reușit deja”, ne-a comunicat Valentin.

Au adunat obiectele în aproape zece ani, căutate și achiziționate cu resurse proprii. Deși n-au un interes pecuniar și toată activitatea este încununată de pasiune, totuși Valentin dorește ca cei care ajung în Drochia să vină și la muzeul lor improvizat:

,,Dorința noastră este ca oamenii să ne pășească pragul. Ce folos dacă am adunat atâtea lucruri și am făcut din gospodăria noastră muzeu dacă nu vine nimeni să le vadă? Am adunat obiectele în mai mulți ani. Mergeam prin satele din raion, iar când mai mulți oameni au aflat de pasiunea noastră ne contactau și ne propuneau diverse lucruri de vânzare.”

Pe întreg perimetrul curții sunt aranjate obiecte pe care majoritatea le-a văzut doar în muzee. Fiecare are povestea lui, îți fură privirea și te transpune în anul în care a fost întrebuințat. Membrii familiei Bursacovschi țin minte proveniența tuturor obiectelor pe care le au, astfel pot povesti ore în șir despre cum a ajuns o roată de căruță sau un plug la ei în muzeu.

,,Avem covoare de o sută de ani, icoane care au atins demult suta de ani, unelte vechi și un ceas din 1910, un plug din anul 1890. Când cumpărăm vreun obiect ne documentăm despre el, încercăm să-i stabilim vechimea”, spune Valentin.

Fiecare exponat este tratat cu meticulozitate și grijă. Astfel, soții Bursacovschi și-au luat angajamentul de a conserva măcar o părticică din autenticul de cândva.

,,Întreg procesul – de la cumpărarea obiectului până la găsirea unui spațiu potrivit pentru el în muzeul nostru improvizat, îți aduce o satisfacție enormă. Sunt unii care ne propun să le vindem câte ceva, dar nu putem”, susține femeia.

Dragostea față de tradiție le-au insuflat-o celor trei copii și nepoților. ,,În primul rând, ne place nouă, iar noi ne străduim să le placă și copiilor, nepoților și tuturor vizitatorilor. Ne bucurăm că le-am trezit și lor interesul și ne susținem unul pe celălalt sufletește”, a conchis Svetlana.