Arz-o focul, dragostea!

81
0

S-au cunoscut într-o frumoasă duminică de vară. Diana avea 20 de ani şi lucra de câteva luni la grădiniţa din sat. Era zburdalnică şi romantică. În duminica aceea a mers împreună cu colegele la pădure. Încântată de frumoasa privelişte ce i se deschidea înaintea ochilor, fata dansa, cânta, râdea. La un moment dat, s-a oprit să asculte ciripitul păsărilor.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Şi cum sta şi asculta vrăjită, ca din pământ în faţa ei a răsărit un flăcău înalt şi frumos. O privea zâmbind. Fata nu s-a pierdut cu firea. I-a răspuns şi ea cu un zâmbet, întinzându-i mâna: „Să facem cunoştinţă. Diana mă numesc şi lucrez la grădiniţă”. „Sunt Florin, profesor la şcoala din sat.”

Din vorbă-n vorbă, de la un cântec la o glumă, până în seară flăcăul, cu o oarecare emoţie, i-a furat primul sărut. În duminica următoare, Florin şi prietenii lui au mers din nou la pădure. A plecat şi Diana cu colegele ei. Şi aşa, duminică de duminică, pe tot parcursul acelei veri, poieniţa din pădure le-a ascultat vorbele şi inimile.

Prima discuţie a lui Florin cu Diana, referitoare la căsătorie tot în poieniţă a avut loc. Era a treia duminică de când se întâlneau şi Florin i-a spus Dianei aşa: „Dacă nu o să mă îndrăgeşti, nu voi fi fericit niciodată”. „Te-am îndrăgit de cum te-am văzut”, i-a răspuns ea râzând.

Atunci flăcăul a deschis o şampanie şi a întrebat-o dacă vrea să se mărite cu el. Fata, puţin îmbujorată, a rostit ca în faţa altarului „DA!” (Nu i-a pus atunci inelul de logodnă pe deget. A făcut-o atunci când a mers s-o ceară de la părinți.)

Este adevărat că lumea din sat de mai multe ori îl văzuse pe Florin că era pe punctul de a se logodi ba cu o fată, ba cu alta, dar logodna se tot amâna. De data aceasta satul a înţeles că Diana era aleasa lui. În septembrie, mirele a plecat în satul miresei de la sudul republicii s-o peţească. (Nu v-am spus că satul lui Florin și poienița din pădure se află în fostul judeţ Edineţ.)

Mai frumos ca într-o poveste

Diana era fată de gospodari, cu zestre multă şi cu o frumuseţe exterioară copleşitoare. Era una la părinţi şi aceştia n-ar fi vrut ca fiica lor să se ducă aşa departe de ei. Dar când le-a spus părinţilor cât de drag îi este flăcăul de la nord, aceştia şi-au înghiţit lacrima şi s-au văzut nevoiţi să fie de acord cu alegerea făcută și i-au dat binecuvântarea.

La înțelegerea care se face după tradiție, părinții au hotărât să facă două nunți – una la sud și alta la nord. Și au fost nunți mari, cu multă veselie, cu vestiţi lăutari, cu nuntași petrecăreți, care au petrecut până la ziuă și la nord, și la sud. Au fost cei mai frumoşi miri din câţi văzuseră satele lor până atunci. „Ia priviţi la ei, parcă sunt veniți din filmele indiene!”, murmura satul.

Iar ei erau atât de fericiţi, atât de emoţionaţi, încât umpleau de mângâiere şi lumină sufletele celor care îi admirau. Timp de trei ani toate s-au derulat ca într-un vis frumos. Buchete de flori mai în fiecare zi, cină romantică la fiecare sfârşit de săptămână, odihnă la mare, odihnă la munte, călătorii prin marile oraşe din fosta URSS.

Apoi, rând pe rând, le-au venit pe lume trei copii. Diana continua să fie femeie glumeaţă şi iubăreaţă. Îi plăceau la nebunie petrecerile. Socrii, oameni foarte evlavioşi, atunci când o vedeau chiuind şi cântând pe la petreceri, chiar o condamnau. Ei o considerau nu tocmai potrivită pentru imaginea familiei lor. Dar pentru marea majoritate a sătenilor, Diana și Florin rămâneau cea mai frumoasă pereche.

Jucărica se strică

Toate bune până la o vreme. Diana îşi iubea nespus de mult profesia şi de la un timp a început să se consacre mai mult lucrului decât familiei. A ajuns o persoană bine-cunoscută, implicată într-o mulţime de proiecte. Uneori venea obosită de pe la tot felul de şedinţe şi conferinţe, când copiii deja dormeau, şi ea se culca fără să-i spună o vorbă de mângâiere soţului.

Încet, încet, acesta a prins a se simţi tot mai trist şi mai singur. Îşi dorise o căsnicie fericită şi i se părea că o are, dar de la un timp chiar nu înţelegea ce se întâmplă cu nevasta lui care a fost atât de vizibil îndrăgostită de el. În relaţia lor ceva se rupsese şi bărbatul nu înţelegea de unde vine ruptura.

Iar ruptura venea de la o întrunire republicană, unde Diana s-a întâlnit cu fostul ei iubit, ajuns mare om de afaceri, divorţat de soţie. Se cunoscuseră în anii de studenţie la colegiu. A suferit mult când acela a părăsit-o, căsătorindu-se cu cea mai apropiată prietenă cu care împărţise toate secretele. Numai inima ei ştia, sărmana, câte nopţi nu a dormit şi s-a tot gândit la dânsul. S-a zbuciumat, a plâns, lăsând perna udă de lacrimi până când i-a apărut în cale Florin.

Toată lumea considera că au păşit cu dreptul în viaţa de familie şi nimeni cu nimic nu-i va putea despărți. Timp de 15 ani conviețuiți în comun au învăţat să se asculte unul pe celălalt, să-şi crească copiii cu dragoste şi frică de Dumnezeu.

Prima ei dragoste îi desparte

Dar se vede că la încheierea căsătoriei şi-a pus umărul şi cel rău. Văzând că lucrurile merg cum nu se poate de bine în această familie, s-a gândit să o pună la încercare pe femeie care de la o vreme a început să frecventeze mănăstirile. Zis şi făcut. I-a scos în cale prima dragoste să vadă cum ţine ea la jurământul de credinţă şi iubire dat în faţa Altarului!

Şi a văzut – din momentul în care Liviu, aşa îl cheamă pe respectivul domn, i-a apucat mâna şi i-a şoptit ceva, Diana a uitat de toate pe lume: şi de succes la serviciu, şi de soţ, şi de copii. Conştientă de faptul că-şi putea permite să se poarte aşa cum voia şi să-şi hotărască singură viaţă, a început să se întâlnească pe ascuns cu dragostea dintâi. Timp de două luni fostul iubit a răsfăţat-o cu fel de fel de cadouri, iar într-o zi a răpit-o din familie şi a dus-o la el la Chişinău.

Aici Diana a devenit secretara lui. Valul de dragoste a trecut foarte repede. Or, vorba poetului, ce e val ca valul trece. După aproape o lună de dragoste cu fostul iubit, Diana se pomeneşte cu o bădărănie la care nu s-a aşteptat – „marea ei iubire” i-a făcut contul pentru tot ce-a cheltuit cu ea: îmbrăcăminte, încălţăminte, bomboane, flori, mese la restaurant, zicându-i: „Dacă vrei să te întorci la copii, dă-mi toţi banii pe care i-am cheltuit cu tine până acum!”. Şi aceasta încă nu e tot.

Fuga de la „iubit”

Într-o seară la o petrecere, într-un moment de gelozie, pumnul greu al bărbatului a izbit în creştetul femeii. Abia atunci i s-a luat ceaţa de pe ochi şi a prins-o dorul de copii şi de Florin. A vrut să fugă în acele clipe, dar el a ajuns-o, a băgat-o în maşină şi a dus-o în apartamentul lui. Cherchelit cum era, „bătăuşul” a adormit buştean. Diana a îmbrăcat costumul sport ce era la îndemână, s-a încălţat în adidaşi ca să nu facă gălăgie şi a ieşit încetişor din casă. Era iarnă. S-a dus la autogară, iar dimineaţă, cu primul autobuz, a ajuns acasă la soţ şi la copii.

Înecându-se de plâns a căzut în genunchi în faţa lui Florin, implorându-l să o ierte pentru fapta necugetată. Bărbatul a iertat-o. În timpul mesei el nu-şi putea lua ochii de la soţie şi ea de la el. Femeia i-a povestit totul de-a fir a păr. Şi povestea lor s-a întors din nou pe partea cea frumoasă.

Dar n-a ţinut decât o lună. Într-o seară Liviu i-a telefonat şi a rugat-o să iasă în marginea satului ca să-i înapoieze lucrurile. Femeia s-a dus fără să-i spună lui Florin. Nu dorea să-i vadă pe cei doi bărbaţi cum se încaieră. Dar, în loc să-i dea lucrurile, acela a împins-o cu forţa în maşină şi a dus-o din nou la Chişinău.

Cei de-acasă nu ştiau nimic. Peste două zile, Diana i-a pus la curent şi l-a rugat pe Florin să vină să o ia. Când s-a dus, uşa era încuiată. A apăsat butonul soneriei, a bătut cu putere, nici gând să deschidă. Atunci bărbatul a strigat: „Dacă nu deschideţi, chem poliţia!”. La auzul acestor vorbe, Liviu a deschis. Diana nu se vedea. Era încuiată în dormitor. Florin, foarte calm şi liniştit, i-a zis: „Dă-mi soţia, dă-mi-o! De ce mi-ai luat-o, cu ce drept?”.

Liviu i-a răspuns: „Capul meu cel prost a fost de vină că nu m-am însurat cu ea atunci când ea mă iubea fierbinte. Iată acum o s-o aduc de faţă şi o să vedem pe cine o să aleagă. Dacă te alege pe tine, pleci cu ea şi eu nu voi avea nicio pretenţie”. Cu faţa ofilită, cu ochii umezi, Diana a ieşit din odaia încuiată şi s-a aruncat în braţele lui Florin. Liviu, roșu ca racul, a săgetat-o cu privirea și s-a dus în bucătărie de unde peste câteva minute s-a auzit zgomot de farfurii sparte. Apăru bombănind ceva.

Diana îl privea cu nepăsare. Furios, Liviu s-a apropiat și, privind-o drept în ochi, i-a vorbit printre dinți: „Nu pleci până nu-mi întorci toți banii pe care i-am cheltuit cu tine!”. Florin a scos din buzunar 500 de euro și i-a pus pe masă, zicând: „Dacă au fost mai mulți, îi trecem în contul plăcerilor pe care ți le-a oferit. Vezi-ți de viața ta de răsfăț cu alte femei și, te rog, lasă-ne familia în pace!”.

A luat-o pe Diana în brațe și a ieșit. Acasă îi așteptau copiii, culesul porumbului și culesul viei… De atunci au trecut zece toamne pline de înțelegere și voie bună. Copiii au crescut, au plecat la studii, iar Liviu nu s-a mai abătut pe la casa lor.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here