La tras cu ochiul și urechea

În zona pieței centrale din capitală și în împrejurimile ei poți afla primele și ultimele știri, poți deveni martor ocular la cele mai neverosimile întâmplări, poți, la urma urmei, să afli de ce trăim atât de greu, cine e vinovat de aceasta, ce schimbări vor avea loc în politică și ce greutăți ne mai așteaptă în viitorul apropiat sau îndepărtat. Oameni veniți de la țară să-și vândă ce le mai crește prin grădină, orășeni pensionari care nu cumpără de la piețele din cartier pentru că e mai scump și câțiva lei economisiți tot înseamnă ceva. Târgoveți, controlori, polițiști, cerșetori, hoți de buzunare, lume multă și pestriță întru-un du-te-vino, talmeș-balmeș fără de sfârșit…

Dacă ai „puțintică răbdare” și te mai reții prin zonă, cu treabă sau fără treabă, intri într-o atmosferă de veridicitate, vezi viața așa cum este ea, cu oameni reali și cu probleme ce nu se mai termină nici după vreo treizeci de ani de așa-zisă democrație. Te simți mic și neputincios dându-ți seama că, pentru o pânză epică de anvergură care să reflecte întreaga zbatere și suferință de pe acest mic petec de pământ, în literatura română din Basarabia încă nu s-a născut creatorul potrivit.

Mulți din cei prezenți în acest vacarm s-au deprins cu gălăgia, înjurăturile și animozitățile de tot felul ca țiganul cu scânteia, fiecare își caută de ocupația lui sau de lipsa lui de ocupație, ziua trece în fiecare zi cu un scop bine determinat sau deloc stabilit. Depinde de cine și ce își propune vizitând acest loc, o lume total diferită de ce se întâmplă ceva mai departe, la Primărie, Guvern, Parlament, Președinție, unde alți oameni, cu scaun la cap, gândesc la fericirea dintotdeauna a poporului.

Pe lângă piață, ici-colo, ca prin anii nouăzeci, bătrâni în haine din alt secol vând vechituri altor necăjiți, poate mai săraci ca ei, poliția are grijă să-i alunge ca să nu strice peisajul, iar aceștia așteaptă până oamenii legii se îndepărtează. Își desfac din nou micul lor magazin ambulant care încape într-o sacoșă, două și așteaptă cumpărători.

O bătrână vociferează că da, pensiile se vor mări, dar nici prețurile nu stau pe loc, iar alta adaugă că-i drept, Dodon mai fura, dar când era el președinte prețurile nu se schimbau, pentru că era prieten cu Putin, care a furat și el destul, dar îl ajuta pe Dodon al nostru. Acum, se bagă în vorba lor o a treia, pentru că Maia se are de bine numai cu Europa, s-or scumpi gazele și-o să ne înghețe independența la iarnă!…

Mai la vale, unde-și vând țăranii produsele agricole, laptele și carnea direct de pe trotuar, refuzând să le dea la un preț de nimic târgoveților, câte un bărbat sau o femeie plimbându-se încolo și încoace, ca printre altele, rostesc: „Spirt, spirt, spirt!”. Sunt vânzătorii clandestini de alcool.

De nu s-ar aprinde ceva în țara asta!…