Singuri în fața imperiului sau cum a făcut istorie Televiziunea Națională

O animație festivistă putem urmări, în fiecare an, în preajma Zilei Independenței. Și de data aceasta, politicieni și activiști mai vechi și mai noi își vor agăța ordinele și medaliile la piept și se vor posta în scena luminilor și paradelor. Breasla jurnalistică va fi și ea prezentă. Însă doar într-o parte, urmărind și așezând pe diverse pagini și ecrane chipuri aureolate de conducători. Au fost însă vremuri când jurnaliștii făceau ei înșiși istorie…

La 19 august 1991, la Moscova, s-a produs o lovitură de stat. Un grup de persoane, din prima garnitură a partidului comunist și a puterii sovietice din URSS, l-a înlăturat pe Mihail Gorbaciov de la putere și a anunțat stare de urgență în țară, cu formarea unui comitet extraordinar de conducere, GKCP. 

La Moscova, forțele imperiale au dat lovitura

Au introdus trupe și tancuri în orașe, au interzis ziarele și posturile TV-radio, lăsându-le doar pe ale lor, spre a le difuza neîntrerupt comunicatele.

Politicienii din R. Moldova se aflau în concediu. Primii conducători, Mircea Snegur, Alexandru Moșanu și Valeriu Muravschi erau departe de hotarele R. Moldova. Cei care rămăseseră în republică nu dădeau de știre. Iar alții chiar s-au grăbit spre ștaburile comuniste, pentru încropirea unui comitet GKCP local. Între timp, unitățile armatei imperiale dislocate la Chișinău au ieșit din cazărmi. Încă puțin și Televiziunea Națională s-ar fi pomenit sub conducerea „noii” puteri. 

În aceste momente, Radiodifuziunea Națională din R. Moldova retransmitea comunicatele grave ale GKCP. Și numai datorită înaltului profesionalism și spiritului de libertate ale jurnaliștilor Redacției Actualități TV, Republica Moldova, ajunsă în pragul independenței sale, a fost salvată. Colectivul programului TV „Mesager” a constituit PRIMA și, câteva ore la rând, UNICA forță media în R.M., dar și în URSS, care a dat, fără ezitare, ripostă puciștilor. 

Evenimentele se derulau fulminant

Era luni, zi în care, în URSS, nu apărea nici un ziar. Spre deosebire de Radiodifuziune, cu program de la 6 dimineața până la miezul nopții, Televiziunea Națională urma să-și deschidă postul abia la ora 15.00. În redacție se cunoștea că revenirea primilor conducători ai Republicii la locurile lor de muncă putea să se întâmple nu mai devreme decât spre seară. Între timp, nu puteau fi găsiți nici alți conducători. Însă starea de urgență anunțată din Moscova presupunea ocuparea Televiziunii Naționale de către trupele sovietice. 

Valeriu Saharneanu, redactorul-șef al Redacției Actualități, și-a întrerupt voluntar concediul și s-a prezentat la locul de muncă, din primele minute. Același lucru l-a făcut și Efim Josanu, fostul redactor-șef, atunci președinte al Comitetului Național Olimpic, care a venit să ne ajute. Ceilalți colaboratori ai redacției, Alexei Barat, Boris Erușevschi, Aneta Grosu, Viorica Cucereanu, Silvia Hodorogea, Larisa Narojnîi, Clara Bacalîm, Larisa Manole, Irina Ropot, Valeriu Ursu, Paulina Condrea, Elena Cerescu, ceilalți regizori, administratori, cameramani, stenografe etc. – cu toții erau cuprinși de activitățile necesare situației.

Petru Bogatu, care era redactor-șef adjunct, responsabil de ediția zilei, și subsemnatul, în calitate de prezentator și comentator, am intrat în biroul directorului televiziunii, Constantin Pârțac. I-am declarat că, în virtutea evenimentelor în desfășurare și a retransmiterii directe a comunicatelor GKCP la Radiodifuziunea Națională, să deschidem postul TV și să informăm veridic publicul. Ușor ezitând, spunând că ar fi rezonabil să mai așteptăm, să se exprime mai întâi cineva din conducerea republicii, directorul a permis totuși deschiderea postului cu un buletin informativ, accentuând însă că, până la venirea conducătorilor, nu trebuie de „stârnit gâștile”.

Buletinul informativ care a salvat Republica

La ora zece și câteva minute, ediția informativă specială TV a fost transmisă pe unde. Atenție la oră! După câteva știri de ordin general, subsemnatul, în calitate de prezentator și comentator, am declarat: „La Moscova s-a produs o lovitură de stat, operată de forțele reacționare imperiale, care poate avea continuare nefastă și la Chișinău. Vom încerca să apărem cu buletine informative la fiecare oră fixă. Dacă nu vom putea apărea pe post, va însemna că Televiziunea a fost ocupată de trupele sovietice trimise de comitetul GKCP. De aceea, apelăm la populație să facem front comun, să vină aici și să construim un zid viu în jurul televiziunii, spre a nu permite puciștilor să acapareze instituția. Suntem convinși că zilele puciștilor sunt numărate!”.

După acest buletin, a venit altul de același fel. La porțile Televiziunii soseau deja valuri de populație. Pe la ora 12.30, am aflat că la Moscova, Boris Elțin a urcat pe un tanc, lansând și el un apel către populația Rusiei la rezistență anti-pucistă. Era momentul în care colectivul Redacției Actualități a înțeles că nu mai este singur în fața imperiului. Au început a da de știre și unii conducători ai R. Moldova. Au încetat și comunicatele GKCP la Radio. Pe la ora 15.00, ne-a bucurat cu prezența sa vicepreședintele Parlamentului, Ion Hadârcă, fiind astfel prima persoană oficială a Republicii Moldova care a venit în acea zi în fața microfoanelor la televiziune. 

Ca invitat al unei emisiuni informative, deja ordinare, Ion Hadârcă a relatat cu tot curajul despre evenimentele ce s-au produs la Moscova, declarându-le anticonstituționale, care trebuie respinse cu hotărâre. A chemat la rezistență anti-pucistă, nu numai la televiziune, dar și pe tot teritoriul Republicii Moldova. În edițiile de seară ale emisiunilor „Mesager” și „Teleexpres” au fost difuzate mai multe declarații ale politicienilor moldoveni, toate condamnând lovitura de stat de la Moscova și chemând la apărarea instituțiilor statului și a liniștii sociale.

Astfel, Televiziunea Națională a Republicii Moldova, idem, Redacția Actualități TV, și-a definit procesul de probă a conștiinței. Jurnaliștii care au ținut piept imperiului, în primele ore ale zilei de 19 august 1991, dar și pe parcursul întregii perioade de luptă, ar fi putut să se poziționeze și ei, în liniște, pe cursul evenimentelor, așteptând ordinele și dispozițiile conducătorilor. Însă au procedat altfel și au făcut istorie cu litere de aur, în ziaristica pruto-nistreană, dar și în societate. Au realizat practic o revoluție în direct, asemenea revoluției făcute de Televiziunea Română Liberă, la 22 decembrie 1989. Numai că de data aceasta, la momentul adevărului, mulțimea încă nu ieșise în stradă. Ea fusese mobilizată instant, prin cuvântul liber de la TVM, exprimat în acea dimineață. 

Independența și cursul „național moldovenesc” sunt deja anacronisme

După consumarea evenimentelor soldate cu proclamarea independenței R. Moldova, mai mulți jurnaliști de la Televiziunea Națională au fost menționați, tot atunci, printr-un decret prezidențial, cu diverse distincții sau titluri de merit. Unii dintre ei au interpretat acest decret ca pe un semnal de intimidare, de început al noii stăpâniri peste libertatea presei, obținută cu greu până în acel moment. Au găsit în el un fel de arătat cu degetul „să știți unde vă este locul – vrem, vă decorăm, vrem – nu vă decorăm”, refuzând să primească distincțiile acordate. Pe de altă parte, se profila un nou servilism în fața clasei politice, de data aceasta a celei naționale, spre a lucra pentru ordine și medalii și a nu face mișcări libere, până nu apar indicațiile „iubiților conducători” – fenomen care se poate observa din plin și astăzi. 

Evenimentele ulterioare au confirmat temerea jurnaliștilor. Clasa politică a Republicii Moldova, în special cea de la nivelul superior, a căutat să prindă locul lui Gorbaciov sau Yanayev, pe ecranele televizoarelor. A reușit să estompeze cumva efortul enorm al curajului și probei de conștiință a jurnaliștilor de la Redacția Actualități TV, atribuindu-și cu ușurință niște merite. Pe parcurs, mai mulți activiști politici de atunci au cerut și au primit ordine sau medalii de stat dintre cele mai înalte, chiar și peste două decenii. Doar jurnaliștii de la Redacția Actualități TV, seria anului 1991, au lucrat fără a se gândi la lauri. Și au învins!