Suntem mai (in)dependenți ca niciodată! (II)

De la proclamarea independenței Republicii Moldova s-au scurs treizeci de ani. Felul în care se practică politica, similar businessului ca afacere murdară, seamănă cu jocul Răului cu Focul. Totul se face prin trişare, minciună, ură şi multă perfidie. Desigur, nu spun nici o noutate. Lucrurile sunt pecetluite de marii analişti şi filozofi ai politicii mondiale. Numai că la noi, la locuitorii mioritici, totul continuă să fie pe dos.

Apropo, cu câțiva ani înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova, în perioada romantică gorbaciovistă, comitetul central al partidului comunist din URSS (care în majoritatea cazurilor prevede din timp și alcătuiește scenarii pentru desfășurarea evenimentelor politice), a trimis un document strict secret comitetului central al partidului comunist din Moldova cu o listă de personalități, în care se poate avea încredere deplină și care trebuie antrenate în activitatea politică din Moldova.

Scrisoarea secretă nominalizată are genericul „Listele activului Mișcării democratice pentru susținerea Rectructurării” și conține șase file. Documentul este depozitat la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM în fondul arhivistic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (F.51, inv.73, dosarul 210) pe care-l punem la dispoziția stimatului nostru cititor în varianta originală, adică în limba rusă. Sper să vă descurcați fără traducere.

Deși s-au scurs 30 de ani, cu mare tristeţe suntem nevoiţi să recunoaştem că in Republica Moldova încă nu s-a format o clasă politică în adevăratul sens al cuvântului. Din acest motiv, Republica Moldova a fost transformată în patria corupției, sărăciei, mizeriei și cotrabandei. Și nu este de mirare că majoritatea covărșitoare a populației( care a mai rămas) a pierdut complet speranța că în RM se mai poate schimba ceva spre bine pentru omul de rând. Oamenii pleacă și pleacă… E plină Italia, Germania, Franța, Marea Britanie, Cehia, Polonia, Rusia de semenii noștri.

Totuşi guvernanţii noştri sunt tari de fire sau poate că nu se gândesc că ar putea fi traşi la răspundere în faţa Legii (chiar dacă au întocmit o serie de legi care să-i protejeze juridic, politic şi financiar) şi a lui Dumnezeu. Dacă observaţi din istorie, pe multe personalităţi i-a ajuns pedeapsa puţin mai târziu. Poate de aceea şi se spune: Dumnezeu nu bate cu băţul!

Mii de moldoveni cu studii superioare, cu experientă în pedagogie, medicină, inginerie, agricultură sau ştiinţifică muncesc câte 12-18 ore pe zi cum munceau în secolele trecute sclavii pe plantaţii sau în mine.

Un caz strigător la cer. Un fost coleg de facultate a fost deputat în Parlamentul RM. Probabil că din cauză că a fost onest şi nu s-a alăturat la structurile-căpuşă ale „oamenilor politici” în următorul legislativ „nu a trecut consursul” şi a plecat la muncă în Italia. Fermierul italian, când mai trage câte un păhărel, aduce la el acasă pe toţi cunoscuţii şi-l arată pe acest ex-deputat ca pe o specie din grădina zoologică lăudându-se că în tot oraşul numai dânsul are lucrător care a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova! Cam ce impresie îşi fac acei italieni despre independenta şi suverana Republică Moldova?

Pentru a îngloda la nesfârşit ţara în noi şi noi datori nu este neapărat să fii mare politician ! Este mai uşor să împrumuţi decât să restitui datoria! Dar când ştii că nu tu vei întoarce datoria şi nimeni nu te va trage la răspundere pentru datoriile făcute, apoi nu este deloc dificil să ieşi la televizor şi să te prezinţi ca un salvator al naţiunii, că tu ai „vorbit, ai negociat” şi că ne vor mai da un nou împrumut…

Când vor fi traşi aceşti corifei la răspundere penală pentru acest genocid? Care a fost şi este randamentul şederii lor in fotoliile de parlamentar? Cu ce a contribuit fiecare din ei pentru a avea o ţară prosperă? Meritau deputaţii sau miniştri salariile fabuloase pe care le-au primit? Prin ce se deosebeşte această nouă nomenclatură de cea sovietică? Poate doar că aceştia sunt mai lacomi! Numiţi măcar un partid politic sau un deputat independent care a trecut în Parlament şi şi-a respectat programul electoral sau promisiunile făcute în timpul campaniei electorale. Nimeni!

În consecință, ce avem după 30 de ani?

1. Independență și suveranitate pe hârtie.
2. Armată de ocupație timp de 30 de ani a Federației Ruse pe teritoriul RM.
3. Datorii externe care depășesc imaginația.
4. Diasporă moldovenească, care a depășit numeric populația din interiorul țării.
5. Decalajul dintre oamenii săraci și cei bogați s-a mărit vertiginos.
6. În urma războiului ruso-moldovenesc din 1991-1992 Republica Moldova a pierdut un teritoriu considerabil din malul stâng al Nistrului, dar și orașul Tighina.
7. Republica Moldova a rămas toți acești ani în sfera de influență violentă a Federației Ruse.
8. În cele din urmă, a fost lichidată speranța de unificare cu Țara.
9. Prețurile la produsele alimentare a crescut de zeci e ori.
10. Învățământul și educația sunt la pământ.
11. Țăranul și cetățeanul moldovean a devenit ruda săracă a corporațiilor și băncilor străine.
12. Cultele religioase străine au preluat controlul minților a mai bine de 52% din populația țării.
13. S-a furat un miliard (deși s-a furat ceva mai mult de 7 miliarde) dar nu a fost depistat și pedepsit nici un vinovat!

A rămas să judecați și să răspundeți Dumneavoastră la întrebarea: cât de independenți suntem?

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist