Pictorul Mihai Țăruș: „Inspirația e ca un salt de pe trambulină”

– Dragă Mihai Țăruș, ești unul dintre foarte puținii artiști moderni care locuiesc în casa părintească. Când a fost construită? Cât de greu e să îngrijești o casă?

Casa a fost construită în anii șaizeci, după un proiect pe care se insista la cedarea lotului. Nu are prispă, pridvor, în schimb, are verandă, scări și câteva camere. Camera mea e dinspre drum, dar acum le ocup pe toate, e un lux. Simt lipsa mamei, a tatei, a fratelui.

În camera părinților am pus pe pereți o cusătură de-a mamei și portretele bunelului, tatei, mamei, făcute de mine. În camera fratelui Arcadie am pus picturi de-ale lui, de-ale mele și de-ale soției Larisa. În camera mea, pe pereți sunt picturile mele mai timpurii. Pe verandă e o masa de trei metri, tot aici este o fereastră cât peretele. Privesc în drum de parcă ar fi o scenă de teatru.

Înainte, mama sădea multe flori, acum sunt puține. Avem bujori, brumărele, crini, trandafiri. Îmi place să pun câte un buchet de flori în fiecare cameră.

Urmăresc răsăriturile și apusurile de soare. E o viață liniștită în casa părintească. Mai este și un beci cu un vin bun moldovenesc.

– Cultivi legume, fructe în grădină?

Avem în grădină caiși, cireși. Roșiile cresc singure, castraveții la fel – nu e nevoie de multă îngrijire. Trebuie să reușești să mănânci roada!

Vara aceasta, totuși, sunt multe buruieni, din cauza ploilor. Trebuie să reușesc să le smulg, umplu un sac în fiecare săptămână.

– Reușești să pictezi acasă?

Soția (pictorița Larisa Astrein – n.n.) a eliberat o încăpere într-o construcție din curte, acolo am pictat mai multe lucrări după niște schițe și o lucrare de dimensiuni mari, inspirată din vasele din ceramică neagră văzute la un colecționar. Desigur, am pictat și florile din grădină. Dar zi de zi merg la atelier, e locul unde lucrez cel mai mult.

– Ce înseamnă pentru tine inspirația? Unde o găsești?

Inspirația vine cu nu știu ce vânt. Iar atunci când apare, e ca un salt de pe trambulină. Totul merge bine un timp, apoi vin îndoielile și nu te mai gândești la inspirație, ci lucrezi, cu insistență, căutând să duci la bun sfârșit ceea ce ai pornit. Trebuie să ai curajul să dai „ultima lovitură”, stabilind relațiile dintre forme, culori pe suprafața pânzei.

– Ce lucrări ai realizat în ultimul timp?

Am făcut o serie de autoportrete în metal, ipsos, carton, le voi expune la lansarea unei cărți-album care e în curs de apariție. Se numește „AUTOportret-JURnal”. De asemenea, am realizat patru reliefuri-obiect după niște schițe de prin anii șaptezeci. Am mai realizat cinci picturi de dimensiuni mari – 150×200 cm.

– Precizăm, pentru cititori, că „AUTOportret-JURnal” e o carte-album despre autoportretele pe care le-ai făcut de-a lungul carierei tale artistice. De ce ai simțit nevoia de a-ți face autoportrete?

Autoportretul e un mod de a te concentra asupra propriei ființe. Te uiți în oglindă, te gândești cum arăți și încerci să redai asemănarea. Dar nu reproduci întocmai trăsăturile chipului, ci folosești mai degrabă sugestia, incifrarea, jocul liniilor. Într-un autoportret timpuriu, îmi acopeream cu mâna partea de jos a feței – acel autoportret se numește „Oare e cu barbă?”.

– În carte vom citi și texte de-ale tale, fragmente de jurnal. De ce e important pentru tine să scrii?

Scrisul vine dintr-un impuls de a-mi fixa gândurile care de regulă fug, sunt uitate. Recitind unele texte, se întâmplă să nu fii mulțumit, să nu mai fii de acord cu ele. Le mai refaci, dar păstrezi esențialul. Recitite după un timp, vezi la ce nivel era gândirea ta. Îți dai seama că rândurile scrise cândva conțin puține idei importante, dar ele te reflectă pe tine așa cum erai în timp. Atunci le lași neschimbate, chiar cu riscul de a apărea în fața altora mai dezbrăcat decât credeai.

– Când și unde o să apară cartea?

În acest an, sper. Cartea-album va fi editată la Editura Arc.

– Vei inaugura în curând o expoziție personală la Președinția Republicii Moldova. Spune-mi, te rog, ai emoții?

Întotdeauna înaintea unei expoziții am emoții. Mă gândesc cum vor arăta lucrările mele recente într-un spațiu nou, mai deosebit.

– Câte lucrări va conține expoziția ta de la Președinție? În ce perioade au fost create aceste picturi?

Vor fi vreo 35-40 de lucrări. Majoritatea sunt create în ultimul timp. Am ales pentru această expoziție lucrări de dimensiuni mari. Voi expune pânzele intitulate „Autumnalis”, „Semn total”, „Semn torsionat”, „Mașinăria Vivaldi”, „Solare” ș.a.

– Îți vor fi procurate unele lucrări?

Nu știu.

– Din ce trăiești?

Din pensie și din rarele vânzări. În R. Moldova nu există piață de artă.

– Ce părere ai despre peisajul cultural de la noi?

Nu e catastrofal, dar mă îngrijorează faptul că se lucrează pe baza unor acumulări anterioare de valori. Mulți oameni talentați pleacă de acasă în speranța că vor găsi un loc mai bun pentru dezvoltarea talentului lor. Dar, adesea, se întâmplă invers. Eu cred că doar acasă ești mai în vârful piramidei și ai o stare psihologică mai confortabilă.

– Ce așteptări ai după alegerile din 11 iulie?

Așteptăm schimbări categorice, ne-am săturat de minciunile care vin de la cel mai înalt nivel.

– Îți mulțumesc pentru interviu!