Munca adolescenților. Cum le sunt respectate drepturile

1223
0

Mii de adolescenţi sunt în căutarea unui loc de muncă în timpul verii. Puţini dintre ei au părinţi care să le acopere financiar necesităţile şi distracţiile dictate de vârsta de adolescent, iar unii, chiar dacă au părinţi înstăriţi, vor să-şi câştige singuri banii. Problema angajării adolescenţilor care vor să facă un ban în timpul vacanţei de vară există atât în sate, cât şi în oraşe. În majoritatea localităţilor rurale aproape că nu există locuri de muncă plătite. Principala ofertă de care beneficiază adolescenţii de acolo sunt muncile agricole, cu ziua.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Astfel, mulţi dintre ei încearcă să-şi găsească un loc de muncă în centrele raionale. Adolescenţii din oraşe iau cu asalt spălătoriile auto, firmele care prestează servicii de curieri, terasele de vară, diferite localuri care au nevoie de servicii de curăţenie.

Din păcate, nu este chiar aşa de uşor ca un adolescent să-şi găsească un loc de muncă. Mulţi dintre angajatori nu vor să se complice cu cei care încă nu au atins majoratul. Iar alţii angajează minorii doar la negru, de multe ori remunerându-i foarte prost sau refuzând din diferite motive inventate să le plătească.

În societatea noastră mulţi percep vârsta adolescenței doar ca una problematică, care nu poate fi controlată. Dar ce facem noi, maturii, pentru ca aceşti copii care se apropie de majorat să pornească pe calea cea dreaptă, cum îi susţinem, ce exemple şi oportunităţi le oferim?

În continuare, vom prezenta istoriile a câțiva adolescenţi care, la vârsta lor, au reuşit să trăiască dezamăgiri profunde din cauza unor maturi care, în loc să-i sprijine şi să-i motiveze, pur şi simplu şi-au bătut joc de ei.

În continuare, vom prezenta câteva cazuri când adolescenţii care au vrut să muncească au fost umiliţi. Din motive deontologice, vom schimba numele eroilor noştri.

A refuzat să-i plătească după ce a lucrat o lună

Victor este dintr-o familie monoparentală, fiind crescut doar de mama, medic de profesie. Minorul are un frate mai mare, care lucrează şofer de tir. În acest an, imediat după ce a susţinut examenele de absolvire a gimnaziului, s-a angajat la o spălătorie auto de pe strada Albişoara din Chişinău. După tarifele pe care i le-a comunicat patronul la angajare, tânărul a calculat că va putea câştiga cel puţin 8000 de lei într-o lună. Peste o lună urma să împlinească 16 ani şi îşi închipuia cum va sărbători cu prietenii, fără ca să ceară de această dată bani de la mama sau de la frate-său.

Băiatul a avut încredere în angajator, care din start a semnat cu el un contract de muncă. Victor a lucrat timp de o lună, zi de zi, chiar şi în weekend, de la ora 09.00 până la 21.00.

Minorul cădea seara sleit de puteri, însă gândul că va avea banii lui îl motiva să se scoale a doua zi şi să plece la muncă.

Prima dezamăgire a lui Victor a fost când, după o lună, i s-au calculat doar patru mii de lei pentru munca prestată. Angajatorul i-a argumentat că din tarifele încasate de la clienţi, celui care spală maşinile îi revine doar o mică parte, restul fiind utilizat pentru cheltuielile întreprinderii, apă, detergenţi, energie electrică, precum şi venitul firmei.

A trecut o săptămână, dar angajatorul nu i-a achitat nici cele patru mii de lei. Victor a intrat la el şi a întrebat când îi dă banii. Întrebarea adolescentului l-a enervat pe patronul spălătoriei. Acesta a strigat la băiat şi l-a numit cu cuvinte licențioase. „N-am să-ţi dau niciun leu, că m-ai săturat! Îmi stai în gât cu miorlăiturile tale. Şterge-o de aici şi să nu mai îndrăzneşti să apari că-ţi fărâm botul! Şi să nu mă sperii cu mentura (poliţia – n.a.), eu mă ştiu cu toţi”, i-a zis patronul la despărţire.

Cazul a fost rezolvat peste două săptămâni, când fratele lui Victor a revenit în ţară. Patronul nu a cedat din prima, fratele minorului recurgând la ameninţări cu violenţa fizică.

Le-au plătit după ce părinţii s-au adresat la poliţie

Printr-o situaţie similară au trecut Marin și Dorel, doi tineri în vârstă de 15 ani. Aceştia s-au angajat să muncească la o spălătorie de pe strada Bariera Sculeni. Familiile celor doi tineri nu se confruntau cu probleme financiare. La unul din ei, mama munceşte în Marea Britanie şi îi trimite regulat bani. Părinţii celui de al doilea copil sunt jurnalişti. Băieții au vrut pur şi simplu să aibă o ocupaţie şi să-şi câştige banii lor pe care să-i cheltuie aşa cum vor.

Ca şi în cazul lui Victor, adolescenţii au lucrat de la ora 09.00 până la 21.00. Dorel, care locuia cu bunicii într-o suburbie a capitalei, deseori nu reuşea să ajungă la ultima cursă de microbuz şi rămânea să înnopteze la Marin.

Aşa a trecut o săptămână. Când s-au prezentat în următoarea dimineaţă de luni la lucru, administratorul le-a zis că sunt concediaţi şi că patronul nu doreşte să-i mai vadă şi nici să le plătească.

În locul lor, spălau maşinile alţi doi adolescenţi. Băieţii au aflat că până la ei au lucrat timp de o săptămână alţi doi minori, care la fel, au fost alungaţi fără ca să li se plătească.

În apărarea copiilor au venit părinţii lui Marin. Administratorul a avut un comportament arogant, învinuindu-i pe copii, dar şi pe părinţi de toate relele din lume. După ce şi-a ţinut discursul batjocoritor, antreprenorul a declarat că „bani străini lui nu-i trebuie” şi că le va achita copiilor câte 150 de lei pentru o săptămână de muncă.

Părinţii lui Marin au depus plângeri la poliţie şi la Inspecţia Muncii. Pe numele patronului a fost pornit un proces contravenţional. Acesta le-a achitat celor doi minori câte 1200 de lei, cerând de la părinţii lui Marin asigurări că îşi vor retrage plângerea. Era deja târziu, procesul avansase şi patronul spălătoriei care a vrut să beneficieze de munca gratuită a copiilor a fost amendat cu 20 de mii de lei.

Au refuzat să-i plătească pentru că a spart câteva pahare

Irina are 16 ani şi locuieşte doar cu mama într-o suburbie a capitalei. Tatăl a decedat când ea avea doar 10 ani. Mama nu lucrează din motive de sănătate. Singura sursă de venit este pensia mamei. Le ajută cele două fiice mai mari, însă acestea au familiile şi nevoile lor. Greutăţile s-au răsfrânt şi asupra reuşitei Irinei la învăţătură. Fata a absolvit gimnaziul cu note de 6 şi a aplicat la o şcoală de bucătari.

Imediat după susținerea examenelor de absolvire, minora s-a angajat la o cafenea din apropierea Chişinăului. Fata lucra de la ora 10 dimineaţa până la 10 seara: strângea de pe mese, spăla vesela, podelele, ducea gunoiul.

Iniţial, s-a înţeles cu administratorul cafenelei că va lucra două săptămâni, pentru care va fi remunerată cu 3000 de lei, după care se va odihni două săptămâni, apoi va reveni iar la muncă. Pentru Irina 3000 de lei reprezintă o avere.

Într-o zi fata a lunecat şi a scăpat platoul cu pahare murdare pe care le strângea de pe mese. În timp ce strângea de pe jos vesela stricată, administratorul a ţipat la dânsa şi a numit-o cu cuvinte urâte. I-a zis că-i va opri din salariu.

După acest incident, administratorul îi căuta zilnic nod în papură, ba că mesele rămân unsuroase după ce le şterge, ba că podeaua nu e bine spălată, ba că e leneşă şi nu execută volumul necesar de muncă.

După ce au trecut două săptămâni, Irina a fost anunţată că este concediată şi că nu va fi plătită pentru că prin activitatea ei ar fi adus doar prejudicii. „Pleacă şi spune mulţumesc că nu te punem să achiţi şi datoriile”, i-a zis administratorul fără ca să-i explice despre ce datorii este vorba.

În ajutorul Irinei a venit cumnatul poliţist. După o discuţie dură cu administratorul, Irinei i-au achitat 2800 de lei, 200 de lei fiindu-i opriţi pentru paharele sparte.

Irina nu a mai reuşit să se angajeze. Îşi duce existenţa din câştiguri ocazionale, făcând curăţenie în casele consătenilor înstăriţi.

Acestea sunt cazuri cu un final mai fericit. Aceşti copii au avut cine să le apere interesele şi să le caute dreptatea. În rest, zeci de copii, mulţi din familii vulnerabile, au rămas înşelaţi de angajatorii care s-au bucurat la munca gratuită a unor copii. Unii din ei nici nu au spus nimănui ce au păţit şi nici nu au cerut ajutor, considerând că nu are sens.

Astfel, aceşti adolescenţi au rămas dezamăgiți şi demotivaţi la prima lor experiență de muncă. Cel mai probabil, ei nu vor mai avea degrabă încredere în patroni şi le va fi dificil să se angajeze.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE