Frumoasă, romantică, neordinară poveste de amor

Arina dorea să arate în ziua aceea superb. A deschis dulapul de draga dimineață și a început să îmbrace rochie după rochie. S-a oprit la rochia vişinie cu guleraş alb, ce o prindea de minune. O rochie de croială simplă, care-i scotea în evidență silueta cu talie de viespe și care se armoniza perfect cu sandalele ei preferate. De pe la orele 16.00 s-a îmbrăcat, și-a aranjat părul şi aştepta să cadă înserarea. Parfumul teiului înflorit din colţul grădinii o înnebunea. Îşi arunca ochii din când în când peste mesajul din telefon şi simţea cum valuri de fiori îi gâdilă inima. Cele două propoziții din mesaj îi tăiau respirația: „În seara asta, vom dezlega taina. Aşteaptă-mă sub teiul din grădina ta la ora 21.00…”.

Copila s-a născut într-un sătuc din sudul republicii. Când era în clasa a IX-a, părinţii au lăsat-o în grija bunicilor şi au plecat la câştig peste hotare. Peste câteva luni, i-au cumpărat telefon mobil. Era unica în clasă care avea asemenea „minune”. Mai aveau mobil Gelu din clasa a X-a, a cărui mamă muncea în Italia, şi câţiva elevi din clasele a XI-a. Gelu era un băiat simpatic, mereu cu un zâmbet blajin şi cu nişte ochi mari, negri, care parcă te mângâiau când te priveau.

Semăna la chip cu Florin Persic, însă era timid din cale afară. Nici Arina nu era mai îndrăzneaţă, dar avea un farmec aparte. Păr blond, ochi de un verde deschis, fața albă. Moștenise trăsăturile delicate ale mamei sale, o ucraineancă din orașul Kiev, adusă de tatăl ei după satisfacerea serviciului militar.

Gândul salvator

Pe la sfârşitul anului de studii, Gelu s-a îndrăgostit de fata timidă, dar nu avea curaj să îi mărturisească. S-a chinuit zile şi nopţi până când i-a răsărit în minte un gând salvator: să-i scrie un mesaj anonim. Cuvintele curgeau din inimă: „Doar gândul la tine mă face să sper. Ochii tăi m-au fermecat. Tresar atunci când îţi văd chipul blând şi mersul de căprioară. Eşti cea mai frumoasă fiinţă din lume. Te iubesc. Un visător”.

A doua zi, Gelu a văzut-o pe Arina ameţită de bucurie. Seara i-a mai scris un mesaj: „Sunt nebun de fericirea ce m-a cuprins după ce te-am văzut azi la recreaţia mare. Aştept să îmi vin în fire ca să îţi pot scrie mai mult. Te ador. Acelaşi visător”.

Zilele de sfârşit de an şcolar treceau una câte una, mesajele lui Gelu curgeau şuvoi. Arinei îi plăcea să le citească, prin mintea ei se perindau toate chipurile colegilor care o simpatizau. Avea mulţi, de aceea îi era greu să îl ghicească pe cel care îi scria atât de frumos şi o făcea să viseze şi să-şi ţese din senine gânduri povestea ei de dragoste. Gelu însă era în al nouălea cer când o vedea la şcoală sprintenă şi drăgălaşă, privind duios la toată lumea.

În al zecelea mesaj, băiatul i-a scris: „Dacă ai un pic de respect pentru cuvintele mele, care izvorăsc din suflet, te rog să-mi răspunzi. Un cuvânt, numai un cuvânt de-al tău, mă va face pe deplin fericit…”. Arina i-a răspuns: „Nu ştiu cine eşti, dar îmi place jocul. Hai să continuăm. E tare frumos! Arina”. La citirea acestui mesaj, faţa lui Gelu s-a luminat. Mamă-sa nu îl recunoştea. A devenit mai vorbăreţ, cum nu îl văzuse niciodată. Mai plină de viaţă şi de farmec devenise şi Arina.

Mesajele lor îmbracă o haină erotică

După plecarea lui Gelu la facultate, Arina a înţeles din conţinutul mesajelor că el nu mai este în preajmă. A prins a bănui cam cine o fi Făt-Frumosul, dar alunga mereu gândul ca să nu apropie cumva finalul neordinarei lor poveşti. Se simţea iubită şi îi era de ajuns. Ochii ei mari sorbeau zi de zi rândurile pline de amor.

Uşor-uşor, într-un mod intim, mesajele au îmbrăcat o altă haină. Pline de inocenţă, acestea exprimau deja un sens erotic desăvârşit. De exemplu: „Vreau să te simt aproape, să îţi sărut sânii frumoşi ca doi hulubaşi. Eşti dureros de dulce, Arina, şi vreau să fii numai a mea. Al tău visător”.

Asemenea rânduri fierbinţi săgetau inima Arinei. Într-o seară a crezut că moare de dor şi era gata să îi scrie iubitului să vină la ea şi să nu o mai chinuiască. Dar s-a răzgândit. Era prea frumos jocul şi nu voia să se termine. Cei doi îndrăgostiţi nu se jenau să îşi scrie despre dorinţele şi plăcerile lor. Prin intermediul mesajelor îşi transmiteau, fără bariere, ceea ce simţeau şi ceea ce doreau.

Vorbeau despre sex poate cum nu şi-ar fi vorbit atunci când s-ar fi aflat alături. Mesajele îi înviorau pe amândoi. Dorinţele lor ascunse odinioară erau exprimate fără pudoare. Astfel, imaginar s-au prăbuşit în acel abis al dragostei în care dispar conştiinţa şi raţiunea. Aşa s-au rânduit aproape trei ani. Când Arina a încheiat anul I la facultate – studia la ASEM –, visătorul ei a invitat-o sub teiul din colţul grădinii ca să dezlege taina.

Cu cât rămânea mai puţin timp până la ora 21.00, cu atât bătea mai tare inima Arinei. Şi Gelu era cuprins de emoţii de nedescris. Seara era fermecătoare. Parfumul florilor de tei îi sporea sensibilitatea. Mai rămăseseră câteva minute până la ora 21.00 şi sufletul ei se deschidea ca o mimoză.

În umbra cărăruşii se auzi tropot de cal. Arina tresări, inima începu să îi zvâcnească cu putere. O cuprinse o nelinişte. Îi despărţeau doar câţiva paşi. Gelu apăru călare pe un cal alb cu un buchet mare de trandafiri. (Cine a spus că, în secolul vitezei, nu mai avem romantici?)

„Eu sunt nebunul care te iubește”

A sărit sprinten de pe cal, s-a apropiat şi i-a întins buchetul cu un vers pe care i-l scrisese cândva într-un mesaj: „Când trandafirii înfloresc /O mare taină în ei se-arată…”. Apoi a adăugat: „Eu sunt nebunul care te iubeşte şi care a ales să-şi exprime sentimentele prin sms-uri”.

Ochii Arinei îl priveau visători. Nu-i venea a crede că toate acestea se întâmplă în realitate. Iar după ce s-a desprins dintr-o lungă şi fierbinte îmbrăţişare, a rostit: „Bănuiam că tu eşti prinţul. Într-o noapte chiar te-am văzut în vis. Am avut și momente când eram gata să-ți scriu. Dar era prea frumos jocul și nu voiam să-i apropii sfârșitul. Mulţumesc Domnului că te-a adus în viaţa mea. Atunci când mi-ai scris primul mesaj, mi-am zis că suntem născuţi unul pentru altul, chiar dacă nu ştiam exact că tu eşti acela. Acum chiar mă consider pe deplin fericită. Dar, pe de altă parte, mă încearcă şi nişte păreri de rău. Regret că s-a risipit misterul care a acoperit atâta amar de vreme mesajele de la tine. A fost atât de frumos!…”.

Gelu, apucându-i strâns mâinile, i-a răspuns: „De acum încolo va fi şi mai frumos. Alţi fiori, alt parfum şi alte culori vor acoperi floarea dragostei noastre. Am ştiut doar să ne împărtăşim fără prejudecăţi sentimentele. E mare minune telefonul mobil, nu-i aşa?”.

Iubire fantastică, sentimente rănite, iertare

Am auzit această poveste care pare incredibilă chiar de la eroii mei în anul 2010. Trebuie să vă spun că Gelu s-a pregătit îndelung pentru întâlnirea cu Arina. Încă în anii de școală, după o seară de dans, a tras cu urechea la ce vorbeau fetele între ele. Discutau pe tema cum și-ar dori să facă cunoștință cu viitorii lor soți sau iubiți.

Una zicea că vrea să-i apară la geam într-o mașină de culoare albastră, alta că ar vrea să facă cunoștință în tren, alta – la mare, iar Arina a zis că ea și-ar dori ca iubitul ei să se înfățișeze călare pe un cal alb, așa ca prințul din poveste. Gelu a luat aminte la vorbele domnișoarei, fiind purtat mereu de gândul să-i împlinească acest vis frumos. Mult timp a îmblânzit calul vecinilor – unicul cal alb în sat – ca să poată apărea în faţa iubitei. Mult timp şi-a potrivit cuvintele ce urmau să fie rostite…

După ce le-am ascultat povestea, le-am dorit viață lungă și frumoasă, după pofta inimii, iar mama Arinei, care era de faţă, a adăugat zâmbind: „În lumea noastră plină de tot felul de viruşi, o dragoste exprimată prin mesaje, aşa cum au făcut-o aceşti copii, e mult mai convenabilă. Nu te lasă nici gravidă, nici cu vreo boală periculoasă…”.

Atunci, la despărţire, i-am întrebat pe eroii mei: „Din toate mesajele pe care vi le-aţi scris în această perioadă de timp, dacă ar fi să vă alegeţi câte unul ce vă este aproape de suflet, care ar fi?”. Arina: „Ţin minte până azi cuvintele visătorului meu – Sunt nebun de fericirea ce m-a cuprins după ce te-am văzut azi la recreaţia mare. Aştept să-mi vin în fire ca să-ţi pot scrie mai mult. Te ador, acelaşi visător”. Gelu: „Eu ţin minte pe de rost o mulţime din mesajele Arinei. Dar cel mai aproape îmi rămâne primul – Nu ştiu cine eşti, dar îmi place jocul. Hai să continuăm. E tare frumos! Arina”.

P.S. Cu mai bine de un an și ceva în urmă aveam să aflu că în această romantică poveste s-a băgat și michiduță. Părinții lui Gelu s-au opus căsătoriei fiului lor cu Arina. Tatăl băiatului în frageda lui tinerețe o iubise pe mama Arinei. Viitoarea mamă-soacră n-a dorit nici în ruptul capului s-o aibă de noră pe fiica fostei iubite a soțului ei.

Dar îndrăgostiții au rupt barierele din calea lor. Și-au făcut bagajele și au plecat în lume. Mai întâi în România, apoi în Germania. Nu le-a fost nici pe departe ușor. Dar iubirea lor fantastică i-a ajutat să treacă prin toate încercările. Acolo în Germania li s-au născut doi copii, acolo s-au stabilit.

Timp de opt ani nu au dat pe acasă. Gelu rupsese orice legătură cu părinții lui. A fost emoționantă revederea. Mama lui Gelu, căzând în genunchi, a rostit printre lacrimi: „Îmi pare rău. Am greșit față de amândoi. V-am rănit rău de tot sentimentele. Iertați-mă dacă puteți!”.

Și Floarea Iertării a alungat pentru totdeauna disconfortul și starea sufletească proastă provocată de această ruptură.