Astăzi, în temeiul documentelor de arhivă, ne vom opri mai detaliat la odioasele crime sovietice, săvârșite la fostul Consulat Italian din Chișinău.

La sfârșitul lunii august 1941, când armata română alături de cea germană a eliberat Basarabia de bolșevici, autoritățile române au format o comisie de stat, pentru a depista crimele ocupanților. Despre situația pe care a găsit-o administrația română în Basarabia după un an de ocupație ne vorbesc documentele depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, adică constatările comisiei sus-pomenite. Să vedem ce spun documentele:

Documentul 1

„Siguranţei

1941, Septembrie 8

Conducerea și Administrarea Basarabiei

Avem onoarea a vă raporta că, urmărind stabilirea actelor de atrocitate şi banditism, comise de autorităţile sovietice în timpul ocupaţiei până la evacuarea Basarabiei, s-a cules o serie de informaţii privind desfăşurarea acţiunii teroriste asupra populaţiei locale, terorism executat mai ales prin intermediul serviciului N.K.V.D.-ului şi al brigăzilor de securitate N.K.G.P. înfiinţate în ultimul timp.

Totodată în ziua de 30 August a.c. s-a reuşit să se identifice şi unul din locurile amenajate special pentru executarea şi înmormântarea deţinuţilor politici.

În locul fostului Consulat Italian de pe strada Viilor, în prezent ars complet, în partea din fund a curţii într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc mai multe gropi mari, unele proaspete, iar altele mai vechi în care se află îngropaţi de-a valma mai mulţi oameni politici executaţi.

S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoanele puse pe tărgi dacă aveau convulsiuni, li se trăgeau focuri de revolver în cap pentru a se asigura că este mort (loviturile de armă se văd la capătul tărgilor).

Din informaţiunile culese şi din cercetările făcute reiese că execuţia se făcea după sistemul CEKA, prin împuşcare pe la spate în cap de către doi călăi, dintre care unul evreu şi altul rus care-şi exercitau atribuţiile în mod consecutiv.

De asemeni s-au găsit mănuşi lungi de cauciuc pline de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.

Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile.

Tot locul viran este înconjurat cu gard pe o suprafaţă de circa 150 m x 60 m.

În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi aveau sediul Biroul central al serviciului N.K.V.D., unde se făceau ultimele şi cele mai riguroase cercetări pentru deţinuţii politici.

S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton cu numeroase perforări de gloanţe care, din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei unde se făceau împuşcările.

Efectuându-se deshumarea, s-a scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre până în seara zilei de 7 septembrie a.c., când s-a întrerupt lucrul. După actele găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat numiţii: Tanţu Pavel şi Tanţu Petre (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna, Vasile Tanţu, şi Maior în Regimentul Moldovenesc. Preotul Tudorache, Nazarov, subdirector la Banca oraşului, Tâslaru Ion, Banu Ilie, funcţionar C.F.R., Doroftei Dionisie (informator C.III.A.), Truscă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de Jandarmi în Comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti în sentinţă), Popescu Ion, funcţionar comunal, şi Bădăluţă, fost primar în Comuna Durleşti. Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preotească, elevi din liceu identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte par a fi oameni intelectuali.

Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost identificat după sentinţă a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie de gardieni publici la chestura Chişinău, ceilalţi neidentificaţi. Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la C.III.A armată, are şi picioarele legate.

Sentinţele au fost date la tribunalul Militar al N.K.V.D.-ului semnate de colonelul Zonov şi sergenţii Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi.

Cadavrele au fost ţinute expuse la dispoziţia publicului pentru a se putea identifica după ce au fost desinfectate de medicul Legist Filatov Petre.

În ziua de 7 septembrie 1941 s-a oficiat un serviciu religios de un sobor de preoţi în frunte cu Mitropolitul Bălan al Ardealului, după care cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn împodobite cu flori şi aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu şi înmormântate în cimitirul ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta.

Coşciugele şi carele cu boi au fost puse la dispoziţie de către Primăria locală care a fost anunţată de noi.

Chestorul Poliţiei

Maior Al. Voiculescu

Şeful Bir. Siguranţei

T. Andreescu”

ANRM, F. 679, inv. 1, d. 20958, f. 3, 4, 5

Documentul 2

NOTĂ

La ordinul 100 B al Guvernatorului:

1. Poliţia a cules informaţii asupra terorismului rusesc, conform instrucţiilor de serviciu ce le are, le-a verificat şi a strâns probe şi corpuri delicte.

La deshumare s-a procedat cu autorizaţia Curţii Marţiale, singura instanţă judecătorească din localitate.

După identificarea victimelor şi încheierea acţiunii informative privind cazul celor de la Consulatul Italian, a extins investigaţiile şi în alte direcţii în legătură cu aceasta (subteranele mitropoliei, identificarea altor locuri de cercetare, strângere şi a unor deţinuţi politici, secte naţionalişti români).

Cu identificarea cadavrelor şi stabilirea împrejurărilor asasinatelor acţiunea poliţenească era în mod legal încheiată, iar ceremonia funebră şi tot aspectul propagandistic al acestui caz, căruia i-au dat mai multă importanţă ofiţerii şi trupa germană, veniţi în adevărat pelerinagiu cu aparate fotografice şi blocnotesuri, revenea altor autorităţi.

Poliţia din primul moment a sesizat prin buletinul informativ Comandamentul Militar, Inspect. de Poliţie, Prefectura de Judeţ plus Conducerea Consistoriului Mitropolitan, Primăria şi Serv. de propagandă pentru măsuri.

Cu toate că măsurile de desinfecţie s-au luat tardiv şi incomplet, personalul nostru a stat în aerul infect, expus molipsirii, de la început şi până la sfârşit, făcându-şi datoria şi dând concurs tuturora prin îndeplinirea unor acte ce depăşesc atribuţiile poliţiei şi-i jignesc prestigiul (punerea cadavrelor în coşciuge, strângerea carelor, efectuarea lucrului în condiţii antihigienice etc.).

ANRM, F. 679, inv. 1, d. 20958, f. 6

Documentul 3

Proces–verbal

Astăzi, şapte Septembrie, anul una mie nouă sute patru zeci şi unu,

Noi, Dimitriu Elefterie, Comisar, Şeful Bir. Judiciar, şi Traian Andreescu, Comisar, Şeful Bir. Siguranţei.

Ca urmare la procesul-verbal din 31 August 1941, cu privire la deshumarea cadavrelor dint str. Viilor din curtea Consulatului Italian, îngropate de către organele N.K.V.D-ului, asasinate după un scurt interogatoriu de acestea ca fiind suspecţi, făcând cercetări a se stabili felul cum au fost asasinaţi, am interogat pe numitul Lazo Andrei de ani 54, de origine etnică român, care este domiciliat pe str. Sfatul Ţării (Viilor) vis-a-vis de fostul Consulat Italian, acesta declară:

Pe timpul ruşilor în localul donat de guvernul român mareşalului Badoglio, a fost instalată secţia operativă a N.K.V.D.-ului, care a fost instalată cam pe la Crăciun în anul 1940. Aici erau mereu aduşi arestaţi, de către două maşini, una neagră şi alta gri, ambele mari şi puternice. Acestea erau maşini dube cu vreo 10 celule, în care se băgau arestaţii. Maşinile nu circulau decât noaptea între orele 23-4 dimineaţa. Cu acestea se ridicau arestaţii, iar în locul pe unde treceau provocau teroare. De multe ori se auzeau noaptea focuri de armă, dar în ziua de 13 Iulie a.c. a auzit mai multe focuri sub forme de salve, care au durat cam până în ziuă. În continuare a auzit că execuţia era făcută de doi călăi, pe care nu-i cunoaşte la figură, dar ştie că unul era evreu, iar celălalt rus. Adaugă că toţi vecinii din împrejurimi spuneau despre călăul rus când se ducea la execuţie mama sa o bătrână rusoaică credincioasă care în tot timpul cât fiul ei lipsea de acasă se ruga cu candila aprinsă lui Dumnezeu pentru el.

Mai menţionează că atunci când se făceau arestările privea discret pe fereastră cum erau transportaţi arestaţi şi cel care scăpa de acolo făcea impresia că ar fi scăpat de la mare groază.

Continuând cercetările şi controlându-se de noi cu amănunţime întreaga clădire, s-a constatat că execuţia se făcea în beciul clădirii, unde sunt urme evidente de lovituri ale proiectilelor. În acest beciu au fost găsite şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că victimele puse pe targă, dacă mai aveau convulsiuni, li se trăgeau focuri de revorver în cap spre a se convinge că a murit.

Tot în beciu au fost găsite şi o pereche de mănuşi de cauciuc cu care se ridicau cadavrele pentru a fi transportate la groapă. Pe mănuşi se văd pete mari de sânge.

S-au mai găsit şi una căldare de tablă cu găuri provocate de gloanţe precum şi un panou pe care era desenat un craniu de om deasemenea perforat de proiectile, folosite pentru exerciţii de tragere.

În gropile de unde s-au scos cadavrele au mai fost găsite şepci de elevi de liceu, haine de străjeri, insigne studenţeşti, haine militare, rase preoţeşti, precum şi uniforme ale funcţionarilor de la Soc. de Tramvaie Chişinău.

Toate acestea a fost aruncate în gropi peste cadavre, pentru motivul de a face să dispară orice urmă.

Anexăm şi copia despre sentinţele traduse din limba rusă după original a fraţilor Tanţu şi Cernevschi Vladimir.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal spre cel legal.

L.Ş. Comisari,

(semnătura)”

ANRM, F. 679, inv. 1, d. 20958, f. 1, 2, 3

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist