(28 iunie 1940 – 22 iunie 1941) – Menționam în numărul trecut că după nota ultimativă sovietică transmisă autorităților române la 28 iunie 1940 armata și toate instituțiile statului român au fost silite să se retragă peste Prut. O noapte sângeroasă s-a lăsat asupra Basarabiei, care a durat până la 22 iunie 1941, când armata dezrobitoare condusă de Mareșalul Antonescu a eliberat pământul străbun de sub ocupația sovietică.

Tot în articolul precedent a fost menționată o parte din atrocitățile sovietice săvârșite în Basarabia, inclusiv deportările staliniste din 1941.

La sfârșitul lunii august 1941, când armata română alături de cea germană a eliberat Basarabia de bolșevici, autoritățile române au format o comisie de stat, pentru a depista crimele ocupanților. Despre cum a găsit administrația română Basarabia ne vorbesc documentele de arhivă depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova.

Documentul 1

„POLIŢIA DE REŞEDINŢĂ SOROCA

DARE DE SEAMĂ

Asupra acţiunii de prigonire, vrăjmăşire, schingiuire, incendiere, profanare de biserici etc. a elementului românesc din Basarabia din partea străinilor de neam.

1. Formele sub care s-au manifestat diferitele acţiuni de prigonire

În cursul anului de ocupaţie a Basarabiei de către U.R.S.S., Soroca, ca de altfel întreaga Basarabie, a servit drept câmp de experimentare pentru infiltrarea structurii bolşevice de conducere, în administrare, economie, învăţământ şi trai.

Ţinându-se seama de bunăstarea economică şi libertatea individuală în care trăise populaţia Basarabeană până la ocuparea de către U.R.S.S., activitatea organelor sovietice transferate pentru introducerea regimului de conducere bolşevic în Basarabia a urmărit, concomitent cu organizarea administrativă a Provinciei, înlăturarea de la început prin toate mijloacele posibile a tuturor elementelor care, datorită situaţiei sociale, ar fi putut influenţa populaţia în contra regimului bolşevic.

Măsurile luate de bolşevici în cursul acţiunii de prigonire, vrăjmăşire etc. au fost următoarele:

a. Măsurile administrative,

b. Presiunea economică,

c. Învăţământul,

d. Distrugerile bunurilor materiale.

a. Măsurile luate pe cale administrativă:

1. Arestarea şi condamnarea la moarte a tuturor celor socotiţi ca duşmani convinşi ai bolşevismului.

2. Arestarea şi condamnarea la munci silnice a celor susceptibili a deveni duşmani ai regimului bolşevic, dintre acei care şi în trecut au manifestat sentimente ostile bolşevismului.

3. Distrugerea eventualului nucleu de rezistenţă activă faţă de regimul bolşevic, prin dislocarea claselor sociale – deportări, distrugerea economică etc. – şi prin infiltrarea urii între clasele înstărite şi cele sărace, aceasta făcându-se atât pe cale de propagandă, cât şi prin promovarea în toate ramurile de activitate numai a elementelor provenite din clasele de jos, creându-se astfel o barieră între elementele ce puteau fi comunizate şi cele indezirabile.

4. Completa izolare a provinciei Basarabene, atât de România, cât şi de U.R.S.S.: a) Pentru a se distruge astfel orice influență împotriva regimului bolşevic ce ar fi putut veni de peste Prut şi care ar fi putut crea grupări active în contra regimului bolşevic.

b) Pentru a întârzia deziluzia ce trebuia să vină după o cunoaştere mai apropiată a realităţilor vieții bolşevice, ca urmare a contactului între populaţia Basarabeană şi cea Sovietică.

B. Presiunea economică asupra unităţilor economice individuale agricole şi industriale, în vederea încadrării lor în regimul colectivizării bunurilor, făcându-se pe două căi:

a. exproprierea şi confiscarea bunurilor industriale şi agricole, a gospodăriilor mari şi mijlocii,

b. impunerile fiscale insuportabile rezistenţei financiare şi economice a unităţilor producătoare agricole şi industriale.

C. Pe calea schimbării învăţământului în cadrul concepţiilor comuniste, urmărindu-se astfel distrugerea totală a sentimentului naţional, religios şi familial, precum şi infiltrarea gradată a urii faţă de tot ce nu se încadra în concepţiile comuniste. Distrugerea bunurilor culturale ce nu purtau pecetea ideologiei bolşevice.

D. Incendierile şi distrugerile de bunuri materiale la care s-au dedat bolşevicii la începerea războiului şi care au degenerat în devastări barbare ale localurilor publice, bisericilor, magazinelor, cooperativelor alimentare etc.

II. Categoriile de minorităţi care s-au dedat la asemenea acţiuni

Evreii sunt unica categorie de minoritari care datorită însăşi conceptelor de viaţă materialistă profesate, ca urmare a infiltrării perceptelor religiei mozaice prin esenţă materialistă, s-a încadrat rapid şi fără reticenţe faţă de structura statului bolşevic.

De altfel această categorie de minoritari, în afară de câteva mici ramificaţii politice (de ex. sioniştii, revizioniştii), şi sociale (clasele avute), se bucura şi de încrederea conducerii bolşevice datorită mai ales faptului că au fost promotorii şi organizatorii activi ai mişcării comuniste subversive, înainte de ocuparea Basarabiei.

Datorită încrederii politice de care se bucurau evreii, erau promovaţi cu preferinţă în posturile de conducere în toate ramurile vieţii astfel încât aveau rolul preponderent în organizarea Provinciei ocupate. Tot ei erau acei care manifestau sentimente de mari simpatii faţă de regimul bolşevic.

Datorită acestui fapt de a fi putut acapara posturile conducătoare, evreii având încurajarea tacită a comuniştilor veniţi de peste Nistru, s-au dedat la acţiuni de manifestare făţişe şi pline de ură contra a tot ce era român şi creştin.

În ceea ce priveşte evreii, vom menţiona că în afară de categoriile persecutate (clasele avute şi membrii partidului sionist şi revizionist evreiesc), aderenţa evreilor faţă de regimul bolşevic a fost totală.

În afară de evrei nu au fost decât cazuri izolate de prigonire a elementelor naţionale şi creştine din partea celorlalţi minoritari. (Cazuri concrete vezi Capitolul 3).

În ceea ce priveşte atitudinea generală a celorlalte categorii de minoritari de pe cuprinsul oraşului Soroca, nu reiese aderenţa lor faţă de regimul bolşevic în cursul anului de ocupaţie, aceasta datorându-se faptului că existau deosebiri mari în ceea ce priveşte concepţiile de viaţă naţională şi de viaţă ale acestor categorii de minoritari, concepţia idealistă, înstărirea materială de care se bucurau până la venirea bolşevicilor şi starea culturală superioară, celei ce urma să fie introdusă de bolşevici.

III. Ce anume fapte au săvârşit:

Începând din primele zile ale ocupării, evreii din spirit de răzbunare şi ură avută față de tot ce era român s-au dedat la prigonirea elementului românesc rămas pe teritoriul cedat, aceasta făcându-se pe toate căile posibile: prin arestare din proprie initiaţivă şi predarea în mâna N.K.V.D.-ului sovietic a elementelor nesimpatizante de evrei, prin denunţuri făcute aceloraşi N.K.V.D., prin insulta unităţilor armatelor române în retragere, prin devastarea şi ruperea drapelelor şi a tot ce reprezenta simbolurile româneşti, ca portrete etc.

Datorită rolului conducător ce-l aveau în comitetele executive sovietice unde erau preferaţi, tot lor li se datoreşte şi întocmirea şi aprobarea listelor de indezirabili din elementele locale, parte din care au fost deportaţi, parte arestaţi şi condamnaţi.

În Soroca, listele deportaţilor şi condamnaţilor politici au fost întocmite de către preşedintele comitetului executiv orăşenesc (echivalent primărie), evreul basarabean Moghenstern Israil din Soroca, membru activ al partidului comunist care încă înainte de cedare a fost condamnat de autorităţile româneşti pentru activitate subversivă comunistă.

Vom menţiona că elementele cele mai urmărite şi prigonite au fost poliţiştii, jandarmii şi magistraţii, precum şi familiile acestora. (Ex. cazurile poliţiştilor Liftan, Vânoagă, Zăbrian, Murafa, Tâmciuc, Barbu, Magistratul Prisecaru, arestaţi şi condamnaţi).

(Vezi anexa Listele deportaţilor şi condamnaţilor politici)

Ca urmare acestor acţiuni de prigonire s-a ajuns la completa terorizare a populaţiei rămase, iar prin treptata depopulare şi scoatere din sânul populaţiei a elementelor active naţionaliste şi creştine, se ajungea la desfiinţarea nucleului de rezistenţă activă naţională şi religioasă.

IV. Unde se află astăzi cei ce s-au făcut vinovaţi de aceste fapte

În marea majoritate, toţi acei care s-au făcut vinovaţi de aceste fapte sunt în prezent plecaţi în U.R.S.S., odată cu retragerea trupelor sovietice.

Evreii al căror număr se ridica la 5400, parte au plecat împreună cu bolşevicii circa 2000, iar restul circa 3400, au fost evacuaţi la Bug.

Cei rămaşi făcând parte din alte categorii de minoritari a căror vinovăţie s-a dovedit au fost trimişi Curţii Marţiale şi condamnaţi.

Exemple:

Carpis Ion, ucrainean, a maltratat şi a asuprit populaţia românească fiind funcţionar sovietic. Români asupriţi: Cristescu Afanasie, Tofan Serafima. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu nr. 589/941, recidivist şi înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 3861/942, condamnat amendă corecţională şi internare lagărul Onestii Noi.

Dvornicov Vasile, ucrainean, a instigat contra statului Român, a ofensat conducerea Statului Român, a instigat populaţia a se opune trupelor româno-germane la dezrobirea Basarabiei. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 1001/941 şi condamnat 3 luni închisoare. Români prigoniţi: Vasile Boris, Manea Sârghei, Bejenaru Gheorghe, Trăistaru Ion.

Grabceac Galina, ucraineană, a denunţat pe românca Cristal Antonina care era funcţionară pentru motivul că făcea propagandă filoromânească, a fost una din instigatoarele şi organizatoarele asociaţiunilor politice bolşevice. Înaintată Curţii Marţiale Chişinău.

Vasiliev Zenovia, rusă, a manifestat contra Statului Român, a ultragiat un maior român reţinut de bolşevici căruia i-a luat şi o geantă cu 16000 lei. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr.1113/941, a prigonit pe românii: Bejenaru Vladimir, Prepeliţă Vera, Chilia Bejenaru şi Bejenaru Andrei.

Leşanu Haritina, poloneză, a manifestat în public sentimente de ură şi ostile faţă de regimul român. Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 1155/941, condamnată amendă corecţională.

Vahnovschi Teodor, polonez, a arestat şi predat N.K.V.D.-ului sovietic pe agentul poliţienesc Tâmciuc Petre. Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 10927/943.

Stepanov Teodor, ucrainean, preşedinte al comitetului executiv al cărui organizator a şi fost în care calitate a prigonit elementele româneşti ca familia agentului poliţienesc Barbu, locuitorii: Mărgineanu Vasile, Hrincu Timofte, Procopie Dumitru şi Cibotaru Ion.

Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 285/941 şi condamnat 3 ani închisoare /amnistiat/.

Guziev Anatolie, rus, a ars dosarele cinematografului unde se găsea în serviciu sub sovietici. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi şi condamnat pentru distrugere.

Boicu Pavel, polonez, a rupt şi călcat în picioare tablouri reprezentând MM.LL. Regale ai Statului Român. A prigonit populaţia românească iar în calitate de conducător al ocolului silvic sovietic prigonea pe cei care vorbeau româneşte manifestând sentimente dispreţuitoare faţă de limba românească. A prigonit românii Cărăruleanu Dumitru, Lupaşcu Nicolai, Spiridon Dorogan. A fost deferit Justiţiei.

Tamarovschi Anton, rus, a fost cu serviciul în Poliţia Sovietică, în care calitate a prigonit elementele româneşti, silea cu forţa populaţia a trece peste Nistru, a semnalizat bolşevicilor, bănuit de spionaj. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 673/941, condamnat, internare în lagăr. A pierdut naţionalitatea română pentru fapte ostile Statului Român. Români prigoniţi: Urmaciu Pavel, Ciobanu Mihai.

Obuhovschi Diomid, ucrainean, preşedinte al Crucii Roşii şi a Semilunei Roşii în care calitate a manifestat sentimente anti româneşti. Înaintat Curţii Marţiale Iaşi cu Nr. 999/941. A fost internat în lagăr. A prigonit pe români: Bulat Mihail, Captarenco Mihail, Cazacu Mihai, Dumitru Radu, Rimis Teodor.

Petrenco Constantin, rus, a prigonit populaţia românească din Bujorovca silind-o forţat şi prin terorizări brutale a preda recolta statului sovietic. A prigonit pe românii: Tâcu Pavel, Turcanu Nicolai, Ilies Vasile, Hrincu Maria. Înaintat Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 84 din 1942.

Draganciuc Boris, rus, la 28 iunie 1940 a predat bolşevicilor un camion cu muniţii pe care a sustras-o armatei române unde a fost concentrat, în curs de cercetare numitul fiind mobilizat.

Dultev Pavel, rus, a fost cu serviciul la Poliţia Sovietică în care calitate a prigonit plin de ură elementele româneşti. A prigonit românii: Eftodie Ana, Anghelina Costica, trimis Curţii Marţiale Chişinău cu Nr. 8707/943.

Davidovici Liubovi, armeancă, în calitate de conducătoare a serviciului sanitar sovietic a ofensat armata română a Statului Român şi Conducerea Românească. A prigonit elementele românesti ca: Dr. Bivol, Chiroșca Maria, Sandu Elisabeta, Vornicov Ion şi Vesca Ion.

Tot în oraşul Soroca a avut loc şi profanarea şi distrugerea capelei creştine de pe lângă Liceul de fete local, precum şi ruperea drapelului românesc ce se găsea la acest Liceu fapt în legătură cu care cercetările sunt în curs. La toţi cei care s-au dedat la fapte ostile faţă de statul şi conducerea română li s-a cerut retragerea nationalităţii române.

(În ceea ce priveşte distrugerea de bunuri materiale ca mori, uzine, localuri publice, şcoli etc. vezi fotografiile anexate)

În ceea ce priveşte acţiunea acestor elemente străine de neam în manifestările lor asupra armatei, autorităţilor şi populaţiei româneşti, această acţiune a variat după cele trei epoci, astfel: în primele zile ale cedării Basarabiei, manifestările acestea au constat printr-o revărsare de entuziasm din partea evreilor, la intrarea trupelor sovietice, prin insulte aduse armatei, autorităţilor româneşti, prin prigonirea şi arestarea reprezentanţilor autorităţilor dintre acei care nu au avut posibilitatea de a se refugia, în timpul vremelnicei ocupaţii sovietice datorită posturilor conducătoare pe care le acaparase şi având sprijinul binevoitor al autorităţilor sovietice aceste elemente streine de neam şi-au putut permite prigonirea populaţiei româneşti rămase în teritoriul cedat, prigonire în masă prin pregătirea listelor de deportaţi, denunţuri, arestări etc.

În timpul desfăşurării acţiunii militare prin devastări, distrugeri şi prin cea mai deșănțată propagandă de ură în contra României.

Şeful Poliției

Ion Popescu

semnătura

Primarul orasului Soroca

V. Munteanu

semnătura

Şeful Biur. Siguranţei

Comisar C. I. Bogdan

Semnătura

Anexe:

Tabelul de elemente româneşti care au fost arestate, condamnate şi deportate în timpul anului de ocupaţie sovietic.

28 de mărturii scrise ale membrilor familiilor celor condamnaţi şi deportaţi.

Fotografii ce reprezentă distrugerile comise de sovietici /2/ bucăţi dosare.”

ANRM, F. 1812, inv.2, d.9, f.40-46

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist