„Pentru mine participarea la proiectul „Floarea vieții” este o experiență totală”

846
0
Varvara Buzilă într-o expediție din cadrul proiectului „Floarea vieții”

Interviu cu Varvara Buzilă, muzeograf, doctor, conferențiar universitar

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Dragă Varvara Buzilă, povestește-ne, te rog, despre participarea ta la realizarea proiectului „Floarea vieții”.

Suntem un grup mic de realizatori ai filmului documentar „Floarea vieții”, eu am rolul de consultant științific, ceilalți sunt cineaști  tineri, talentați. M-a captivat ideea, gândită de ei, de a salva prin imagini video, foto și desene secvențe relevante din decorul nostru arhitectural.  Filmul va oferi un parcurs al acestui tezaur spre a fi util sub diferite forme celor care au capacitatea de a rezona la ritmurile, volumetriile autohtone. Arhitectura populară, decorul ei, cu atât mai mult, sunt mereu atractive pentru mine. Până acum nu am avut șansa, nici mijloacele necesare pentru a le documenta, așa cum merită, pentru a le face cunoscute, înțelese și apreciate. În spațiul nostru ritmurile de construcție și de remodelare a formelor arhitecturale sunt mult mai dinamice decât în orice alte părți. Regret că acestea nu au fost inventariate în timp util.

În ce localități ați mers pentru a face filmări?

Până în prezent, am filmat și fotografiat în satele sorocene de pe malul Nistrului (Vasilcău, Racovăț, Vărăncău, Slobozia Cremene), în cele care moștenesc arhitectura în lemn din Codrii Centrali (Bardar, Negrea, Bălceana, Temeleuți, Vălcineț, Vorniceni etc.), arhitectura vernaculară în piatră constituită la Orheiul Vechi (Brănești, Piatra, Morozeni, Inculeț, Ivancea, Butuceni, Morovaia etc.), decorul gospodăriilor din sudul republicii (Valea Perjii – două sate, Congaz, Beșalma, Chirsova etc.), am fost în zona băștilor (Roșietici, Ghindești, Soloneț, Țâra), dar și în multe alte localități izolate, spre care uneori nici drumurile nu țin să te ducă neapărat, dar care au păstrat elemente, uneori case, gospodării demne de toată admirația.

Poartă cu ornamentul Floarea vieții în satul Morovaia, Orhei

Cercetarea continuă. Urmează să documentăm mai multe localități din bazinul Nistrului, vom urca până la Naslavcea, apoi vom coborî până la ultima localitate a raionului Ștefan-Vodă.

Oamenilor de pe Nistru le place mult să-și împodobească casele?

Nistrenii au etalat prin garduri, porți, stâlpi, uși, ferestre, cerdacuri, creste de acoperișuri și atâtea altele, anumite forme confortabile psihicului și mentalității lor. Soluțiile decorative ale nordului, bunăoară, sunt arătoase sau chiar făloase, cum le apreciază chiar autorii lor. Căutăm soluții arhitecturale ingenioase, interesante, modele de valorificare ecologică și estetică a materialelor locale care pot face obiectul dezvoltării turistice locale. Ne bucurăm mult când oamenii ne poftesc în casele lor ca să ne arate interioarele amenajate în stil tradițional sau modern.

De ce ați ales pentru film titlul „Floarea vieții”?

Floarea vieții este un motiv ornamental din clasa rozetelor care are șase petale, egal circumscrise în cerc, formă perfectă, proporțională, armonioasă. Este o figură din geometria sacră. Ea redă procesul de apariție a materiei din vibrațiile energiei universale. Este sursa tuturor formelor de viață, a armoniei dintre ele,  este forța vieții. Și noi, realizatorii filmului, ca și foarte mulți oameni suntem în căutarea Florii Vieții. Am găsit acest motiv scrijelat pe porțile de piatră și de lemn, pe stâlpii caselor, pictat sau modelat pe tencuiala pereților, scrijelat pe lăzile de zestre din casa mare, ales pe țesăturile de interior, pe blidare și pe linguri. Este un simbol universal cu sensuri profunde, uneori uitate. Îl surprindem și în vechile construcții, puse pe ducă, și în cele noi, îngrijite de oameni gospodari, înțelegători și prețuitori ai tradiției.

Expedițiile din cadrul proiectului au o importanță deosebită pentru tine, personal?

Pentru mine această cercetare este o experiență totală. Am așteptat-o câțiva ani buni. Consider că etnografii, etnologii noștri ar trebui să facă cercetări de urgență și de durată în satele noastre, în special în cele care se depopulează, își pierd fondul construit. Suntem martorii tăcuți ai acestei coborâri în lut a unei civilizații rurale. Dispare împreună cu lutul, piatra, lemnul din care au fost ridicate, și decorul caselor, porților. El a fost creat pentru a comunica idei și nu trebuie lăsat să dispară mut în uitare. Trecând prin sate, îi întrebăm pe oameni: de ce își înfrumusețează porțile, casele, interioarele? Ce înseamnă motivele ornamentale? Greu găsim răspunsuri. Dar se întâmplă să găsim vreun om care știe multe, câte ar ajunge pentru întregul sat. Între multe fenomene distructive, regretabile, am remarcat tendința de a restaura vechile case de către părinți – lucrări înfăptuite la rugămintea copiilor care vor să le păstreze ca pe un muzeu (Bardar, Lozova, Râșcova, Morovaia, Congaz).

Ce diferență există între o casă cu ornamente și una fără elemente decorative?

Am simțit întotdeauna un disconfort psihologic în localitățile cu gospodării impersonale. Ele seamănă cu oamenii morocănoși, tăcuți, imprevizibili. Sunt case tupilate în existență, care nu adresează trecătorilor nici un mesaj, sunt închise, cumva devorate de fizicul și biologicul lor. Și dimpotrivă, am avut o stare de armonie firească în preajma gospodăriilor cu porți, fie și înfundate, mari, ca la Codru, pe care meșterii au aplicat motivul soarelui, sau pe cel al prescurii de pe porțile de fier, sau al Florii Vieții de pe stâlpi. Le-am admirat pe cele de la sud cu frontoane având bolduri orientate spre cer ca semne ale ierarhiei familiei în societate și cu imaginea unor șerpi/balauri apotropaici, care au fost și rămân captivante pentru oricine trece pe drum și le vede, indiferent dacă își pune sau nu problema semnificațiilor acestora.

De regulă, cele mai împodobite case au aparținut foștilor meșteri cioplitori, iar modelele decorului unui sat se datorează activității unui meșter. Acum activează mult mai puțini meșteri tâmplari decât prin anii 60-80 ai secolului trecut. Între mesajele filmului va fi și cel al continuității tradiției locale, al stimulării activității creatoare a elevilor și tinerilor din școli ca fiind moștenitorii de mâine ai acestui tezaur bogat și fragil aflat sub semnul interogațiilor. 

Mulțumesc pentru interviu, așteptăm să vedem „Floarea vieții”.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here