80 de ani de la Primul val de deportări din Basarabia

După nota ultimativă sovietică din 26 iunie 1940 trimisă autorităților române privind cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, rușinoasa decizie a Consiliului Regal al României de a satisface pofta imperiului sovietic condus de Stalin retrăgând Armata Română și autoritățile de stat peste Prut a lăsat Basarabia pe mâna călăilor și ocupanților sovietici.

În acest an nenorocit, rușii au comis nenumărate atrocități împotriva populației băștinașe, indiferent de naționalitate, religie sau sex. Apogeul acestora a fost primul val de deportări din Basarabia din 13 iunie 1941, în urma căruia au avut de suferit mii de familii, inclusiv familia mea: bunicul Ion Moraru, arestat și împușcat în orașul Sverdlovsk, copiii lui, arestați și deportați în Siberia (inclusiv tatăl meu, Valeriu) pentru opt ani. Ce pericol putea prezenta unchiul Nicolae, de nouă ani, sora lor Maria, de zece ani, sau tatăl meu, de 13 ani? Aceștia erau copiii unui „dușman al poporului”?

Spre deosebire de celelalte valuri de deportări sovietice din 1948-49 și 1953-56, în 1941 au fost deportate personalități după criterii politice și religioase, în rândul cărora se numărau foști deputați din Primul parlament al Basarabiei – Sfatul Țării, foști funcționari de stat de toate nivelurile, activiști din partidele politice din România, fețe bisericești de toate rangurile, oameni simpli, care manifestau deschis ură față de noii stăpâni.

Ar fi o regretabilă eroare dacă nu am menţiona câţiva istorici, care și-au adus o contribuție valoroasă la cercetarea acestui subiect. Acestea sunt lucrările istoricilor Elena Postică, Valeriu Pasat, Anatol Petrencu, Ion Ţurcanu, Elena Şişcanu, Viorica Olaru Cemârtan, Alexandru Moraru şi alţii. Contribuția acestora este incontestabilă pentru întregul tablou al istoriei deportărilor, dar partea leului considerăm că-i aparține totuși distinsei doamne dr. Viorica Olaru-Cemârtan, care a realizat o sinteză excepțională și amplă a crimelor și deportărilor masive din Basarabia, trecând subiectul prin toate aspectele: social, istoric, juridic, cultural, național, financiar și psihologic.

Considerăm monografia „Teroarea stalinistă în RSSM, 1940-1941; 1944-1956: deportările, exilările în GULAG, foametea”, semnată de domnia sa și apărută recent la Editura „Lexon-Prim” apogeul cercetărilor acestui subiect și sperăm ca volumul nominalizat să se poată găsi în toate instituțiile de învățământ mediu și superior din Republica Moldova.

Maşina de propagandă şi agitaţie bolșevică, uriaşa maşină sângeroasă a nkvd-ului, kgb-ului a distrus multe vieţi atât moral, cât şi fizic, dar n-a izbutit să îndobitocească mintea băştinaşilor! Locul bunicilor şi părinţilor noştri împuşcaţi, băgaţi în gropi cu var, exilaţi în Siberia, maltrataţi şi furaţi în propria casă, l-am luat noi, copiii şi nepoţii lor, pentru a le continua neamul și a le păstra vie memoria.

Prezentăm un set de documente ce vizează subiectul nominalizat, care nu necesită comentarii. Documentele au fost întocmite de angajaţii procuraturii sau ai securităţii sovietice, evident în limba rusă, după cum se scriau toate documentele de stat. Din lipsa cunoştinţelor acestora în domeniul onomasticii și toponimiei româneşti din Basarabia, în aceste documente au fost comise erori regretabile. Dar documentul este document, chiar dacă este scris de oameni cu mâinile pline de sânge şi cu mai puţină carte.

În unele documente întâlnim expresia „locul ispăşirii pedepsei nu este cunoscut”, fapt care confirmă că autorităţile sovietice, în majoritatea cazurilor, nu duceau o evidenţă strictă a celor arestaţi şi deportaţi din Basarabia. Important pentru ei era să-i ducă de la casele lor… şi cât mai departe!

Documentul 1

„Aprob

Ministru al Afacerilor

Interne al RSS Moldoveneşti

General-maior

(Kulik)

5 iulie 1954

De acord

Procuror adjunct pe probleme speciale al RSSM

Consilier judiciar superior

(Kizikov)

8 iulie 1954

Încheiere

26 iunie 1954, or. Chişinău, RSSM

Subsemnatul, anchetatorul inspectoratului special al MAI al RSSM – căpitanul Bugaev, examinând materialele din dosarul nr. 185 şi dosarul personal nr. 74 pe numele:

Vdovii (Vdovaia) Antonina Dementievna, anul naşterii 1892, originară şi locuitoare a satului Cuhureşti, raionul Cotiujeni, RSSM, moldoveancă,

Am stabilit:

Că soţul lui Vdovii A.D. – Vdovii Gheorghii Grigorievici, anul naşterii 1894, până la reunirea Basarabiei cu Uniunea Sovietică, adică până în anul 1940, a fost un mare culac, avea peste 10 hectare de pământ şi o moară, lucra primar în satul Cuhureştii Noi. Pe șapte sate, fiind şi membru activ al partidului ţărănist, desfăşura agitaţie antisovietică.

În baza acestor date, Vdovii G.G. a fost arestat în anul 1941, iar soţia sa, Vdovii A.D., deportată peste hotarele RSSM. Aflându-se în deportare în regiunea Tomsk, Vdovii A.D. a evadat în anul 1948 şi în prezent s-a constatat că locuieşte în raionul Cotiujeni, RSSM.

Având în vedere că soţul ei, Vdovii G.G., din cauza căruia a fost deportată, nu se ştie unde se află, ea nu locuieşte cu dânsul vreme îndelungată, precum şi faptul că Vdovii A.D. este în prezent de vârstă înaintată (62 de ani) şi la locul de deportare în regiunea Tomsk nu are rude care ar putea să o întreţină,

Consider:

Că e necesar de a face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea hotărârii Şedinţei speciale şi a-i permite lui Vdovii (Vdovaia) Antonina Dementievna să locuiască în RSSM, fără reîntoarcerea ei la locul deportării.

Şeful adjunct al secţiei 4 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenent-colonelul (Ronis)”

(Arhiva Națională a RM, F.3085, inv.1, d.785, f. 54 – 55)

Documentul 2

„Aprob

Ministru al Afacerilor

Interne al RSS Moldoveneşti

General-maior

(Kulik)

14 iulie 1954

De acord

Procuror adjunct pe probleme speciale al RSSM

Consilier judiciar superior

(Kizikov)

15 iulie 1954

Încheiere

14 iulie 1954, r. Chişinău, RSSM

Subsemnatul, şeful secţiei 4 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Gavrev, examinând cererea deportatei Bugaeva-Ripa E.M. şi materialele dosarului de supraveghere nr. 2247,

Am stabilit:

La 13 iunie 1941 din oraşul Chişinău în RSS Kazahă a fost deportată soţia fostului colaborator al siguranţei – Ripa-Bugaev Ecaterina Mihailovna, anul naşterii 1900.

Soţul ei – Ripa Nicolai Profirovici, aflându-se în detenție în or. Ivdel, regiunea Sverdlovsk, a decedat la 23 februarie 1943.

Ripa-Bugaev Ecaterina Mihailovna tot timpul a lucrat în sovhozul „Pahta-Aral”, regiunea Kazahstanul de Sud. În prezent, suferă de paralizie şi arterioscleroză, este invalid de gradul II, fapt confirmat de certificatul ambulatoriului central al sovhozului „Pahta-Aral”.

În temeiul acestora, la 14 aprilie 1954, Ripa-Bugaev E.M. s-a adresat cu o cerere către Ministerul Afacerilor Interne al URSS cu rugămintea de a-i anula restricţiile de deportare şi a-i permite să plece în oraşul Chişinău pentru a fi întreţinută de soră şi ginerele Botnar D.I.

Fiind chemată la MAI al RSSM, sora lui Ripa-Bugaev E.M. – Botnar A.M., a confirmat în scris că o va întreţine pe Ripa-Bugaev E.M.

Botnar D.I. lucrează frizer în artelul „Colectivistul” în oraşul Chişinău.

Având în vedere cele expuse, consider:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare pentru Ripa-Bugaev Ecaterina Mihailovna, cu permisiunea de a se întoarce cu traiul în oraşul Chişinău, pentru a fi întreţinută de sora sa, Botnari Agafia Mihailovna.

Şeful secţiei 4 a Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenent major (Gavrev)

De acord:

Şef adjunct al Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonel (Ronis)”

ANRM, F.3085, inv.1, d.785, f. 65 – 66

Documentul 3

„Aprob

Ministru adjunct al Afacerilor

Interne al RSSM

Locotenent-colonel

(Balan)

28 august 1954

De acord

Procuror adjunct pe probleme speciale al RSSM

Consilier judiciar superior

(Kizikov)

31 august 1954

Încheiere

27 august 1954 or. Chişinău, RSSM

Subsemnatul, împuternicitul executiv superior al Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul major Pcelnikov, examinând cererea lui Guţan Maria Ivanovna cu rugămintea de a i se permite întoarcerea în raionul Baimaclia, satul Cârpeşti,

Am stabilit:

Guţan Maria Ivanovna, anul naşterii 1888, în iunie 1941 împreună cu soţul Guţan Fiodor Constantinovici au fost deportaţi din raionul Baimaclia în raioanele îndepărtate ale Uniunii Sovietice pentru faptul că soţul ei pe timpul puterii române pe teritoriul Basarabiei exploata munca argaţilor, era membru activ al partidului ţărănist şi era membru al comitetului judeţean al partidului ţărănist. În prezent, Guţan F.C. este decedat, iar Guţan M.I. este de vârstă înaintată, invalid de gradul II, nu este aptă de muncă, alte rude la locul domicilierii nu are şi nu se poate asigura singură. În raionul Baimaclia, satul Cârpeşti, locuieşte fiica ei Guţan (Şocotu) Evghenia Fiodorovna, care doreşte să-şi ia mama la întreţinere.

Reieşind din cele expuse,

Consider:

A face un demers către Ministerul Afacerilor Interne al URSS şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui Guţan Maria Ivanovna cu permisiunea de a pleca în RSSM la fiica sa, Guţan (Şocotu) Evghenia Fiodorovna, domiciliată în satul Cârpeşti, raionul Baimaclia, RSSM.

Împuternicit executiv superior

al Serviciului special 1 al MAI al RSSM

locotenent major (Pcelnikov)

De acord:

Şef al secţiei 4 a Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenent-major (Gavrev)

Şef al Serviciului special 1

al MAI al RSSM

locotenent-colonel (Batişcev)”

F.3085, inv.1, d.785, f. 107 – 108