Răvașe patriotice (I) – „Transferați-mă în Moldova, la mine acasă…”

În toate perioadele istorice de când a apărut scrisul, scrisorile au fost şi rămân o sursă importantă în procesul de cercetare ştiinţifică a respectivei perioade şi de scriere a istoriei.

În fondurile arhivistice ale RM este depozitat alături de exponatele materiale un număr considerabil de scrisori, care prezintă nu numai interes personal, administrativ sau oficial, dar şi istoric.

Printre aceste răvaşe un loc aparte îl au cele legate de întemeierea statului independent şi suveran Republica Moldova, crearea Armatei Naţionale în condiţii extrem de dificile.

După destrămarea URSS şi întrunirea de la Belovejskaia Puşcea privind formarea Comunităţii Statelor Independente situaţia din fosta armată a URSS s-a complicat considerabil. Numărul cazurilor de maltratare a soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni a sporit considerabil în raport cu cazurile similare din anii precedenţi.

Într-o scrisoare din 2 august 1991 (cu nr. 0727-1112) Primul- ministru al Republicii Moldova, V. Muravschi, îl atenţionează pe Primul-ministru al URSS, V.S. Pavlov ¹, prin următoarele:

„Guvernul Republicii Moldova, în condiţii social-politice complicate, încearcă soluţionarea complexului de probleme legat de completarea Forţelor Armate ale URSS şi încorporarea tineretului în serviciul militar, conform înţelegerilor stabilite anterior cu Ministerul Apărării al URSS. Planul de încorporare în armată pentru perioada primăvară-vară 1991 a fost îndeplinit în proporție de 80%. Cu toate acestea suntem îngrijorați de nivelul mortalităţii în rândul militarilor în termen, recrutaţi din Moldova. Numai în șapte luni ale anului curent în timpul serviciului militar în Armata Sovietică au fost omorâţi sau au decedat 41 de tineri, în majoritate moldoveni. Din cauza relaţiilor nestatutare în rândul soldaţilor, îndeosebi din unităţile de construcţii, care au la bază conflicte interetnice, sute de militari în termen părăsesc unităţile şi se întorc acasă.”

Acest lucru însă nu înseamnă că toţi aceşti bărbaţi tineri din Moldova au dezertat din armată. Propaganda sovietică cu iz velicorus şi-a făcut datoria şi după amplificarea Mişcării de eliberare naţională din Moldova, Ţările Baltice şi alte foste republici unionale. În societate, inclusiv în armată, începe o prigoană camuflată, răutăcioasă şi agresivă împotriva a tot ce este nerusesc.

În această situaţie, dragostea de plaiul natal, de pământul strămoșilor, de locurile copilăriei, au trezit în inimile soldaţilor şi ale ofiţerilor proveniți din Moldova sentimente patriotice, i-a făcut să ia atitudine faţă de evenimentele din Moldova.

Forţele imperiale procomuniste şi proruse din Transnistria, susţinute politic, militar şi financiar de autorităţile de la Moscova, au provocat un război ruso-moldovenesc, pe care răuvoitorii noştri încercau să-l prezinte drept război civil din motive interetnice.

Din toate colţurile fostei URSS, din toate unităţile militare dislocate în acest spaţiu, încep să fie expediate scrisori adresate conducerii Republicii Moldova în care militarii solicită transferul lor cu serviciul militar în Moldova. Aceste acţiuni au luat amploare în timpul războiului ruso-moldovenesc din 1991-1992. Este remarcabil faptul că veneau scrisori nu numai de la soldaţi sau de la corpul ofiţeresc inferior, dar şi de la ofiţerii superiori, care deţineau diferite funcţii importante şi de maximă responsabilitate în fosta armată a URSS.

La acest capitol trebuie să recunoaştem că Moldova are cu ce se mândri. Un număr mare de moldoveni sau originari din Moldova se aflau atunci în diferite funcţii-cheie.

Nu vom comenta scrisorile-document care urmează, deoarece ele elucidează de la sine subiectul propus.

„Vreau să servesc Moldova”

„Stimate Domnule Preşedinte Mircea Snegur!

Mă adresez Dvs. eu, locotenent-colonelul Casian Vasile Vladimirovici, din orăşelul Otaci, unde mă aflu la părinţii mei într-un concediu de scurtă durată.

Serviciul militar îl fac la Cosmodromul „Baikonur” din 1978, imediat după absolvirea Şcolii Militare Superioare de Radioelectronică din oraşul Jitomir. Am fost luat la oaste în 1974 din Donduşeni. Începând cu anul 1981 până în prezent, am lucrat în funcţii de răspundere în diferite unităţi militare. Din 1989 servesc secţia operativă a Statului Major al Cosmodromului.

Am deprinderi teoretice şi practice în arta militară, în perfectarea documentaţiei secrete, activitatea instituţiilor secrete etc.

Încercările mele de a mă transfera cu serviciul militar în Moldova nu s-au încununat cu succes. La Cosmodrom eu am aproape tot: locuinţă spaţioasă, asigurare socială, autoritate şi respect la serviciu. Dar odată cu formarea Statelor Independente şi declinul URSS, hotărârea de a trece Cosmodromul în jurisdicţia Kazahstanului, încercările de a-l împărţi între Rusia şi Kazahstan, m-au făcut să mă simt străin şi inutil, deoarece patria mea este Moldova. Vreau să ştiu procedura de transfer şi posibilitaţile de a primi o locuinţă în Moldova.

Vreau să servesc Moldova. Sunt din or. Otaci, ucrainean, din muncitori, sunt căsătorit, am doi copii. Soţia este şi ea angajată militar. Locuim în or. Leninsk din Kazahstan.

28 ianuarie 1992

Cu respect, locotenent-colonelul²

Casian V. V.”

„Sunt gata să servesc patria mea!”

„Bună ziua!

Vă scrie maiorul Plasiciuc Vasili Ivanovici, moldovean. Din gazete am aflat că Moldova are nevoie de cadre militare şi am hotarât să vă scriu.

M-am născut în s. Gaşpar din r-nul Edineţ, am învăţat la şcoala medie din s. Târnova, r-nul Donduşeni. În 1977, am fost admis la Şcoala Militară Superioară din or. Harkov la facultatea energetică. În 1982, am absolvit respectiva şcoală şi am început slujba de ofiţer la Cosmodromul „Baikonur”. Am trecut prin toate funcţiile – de la comandant de pluton până la locţiitorul comandantului de batalion.

În prezent, slujesc în unitaţile cosmice ale CSI. Dacă este nevoie de mine acasă în Moldova, sunt gata să servesc patria mea.³

22 ianuarie 1992 Cu respect, maiorul

Plasiciuc V.I.”

„Vreau să-mi continui serviciul militar în Moldova”

„Bună ziua, dle şef al Departamentului militar al R. M.,

Vă scrie maiorul Sâli Alexandru Dumitru, originar din s. Lăpuşna, r-nul Hînceşti. În timpul de faţă îmi fac serviciul în calitate de locţiitor al şefului Statului Major al unitaţii de aviaţie în regiunea Taldî-Kurgan, Republica Kazahstan.

Sunt născut în 1951, în armată din 1968. În anul 1971, am absolvit Şcoala Militară Tehnică de Aviaţie din or. Vasilkov, regiunea Kiev. În 1987, am absolvit facultatea de istorie a Universitaţii de Stat din Chişinău, prin corespondenţă.

Mi-am făcut serviciul în calitate de tehnician în unitatea de aviaţie de vânătoare în 1971-1977, am fost comandant de campanie de apărare în 1977-1989, iar din 1989 – locţiitor al şefului Statului Major.

Sunt gata să-mi continui serviciul militar în armata R.M. în calitate de şef de campanie sau de batalion la infanterie, în Statul Major ori la un comisariat militar, sau unde va fi necesar.

Rog să-mi explicaţi cum, când şi în ce ordine o să aibă loc transferarea ofiţerilor moldoveni în armata republicană. Şi care o să fie condiţiile privind vârsta, studiile şi calităţile militare. Scriu şi din partea a încă doi ofiţeri moldoveni, care se interesează de aceste probleme.

Cu mare stimă,

maiorul A. Sîli⁴”

„Jur credinţă poporului meu!”

„Preşedintelui Departamentului militar al R. M.,

Dl Chirtoacă Nicolae

Raport

Eu, Ciumac Mihail Nicolaevici, născut la 4 octombrie 1961 în satul Chişcăreni, r-nul Donduşeni, de naţionalitate moldovean, în zilele când se hotărăşte viitorul republicii şi mult aşteptata independenţă este reală, sunt gata, ca om militar, să jur credinţă poporului meu în rândurile forţelor armatei naţionale şi să apăr cinstit independenţa şi suveranitatea republicii.

În anul 1982, în or. Volînsk, am absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri şi am primit diploma de inginer-economist şi specialitatea: ofiţer de aprovizionare. În decurs de șase ani în grupul militar dislocat în Republica Polonă am trecut prin toate funcţiile ierarhice superioare.

În 1991, am absolvit Academia Militară de aprovizionare şi transport din oraşul Sankt-Petersburg. Cunosc toate problemele şi soluţionarea lor în cadrul forţelor armate, cunosc bine procesul de aprovizionare a unităţilor militare.

Sunt căsătorit şi am doi copii. Mama e la odihnă binemeritată, fratele lucrează locţiitor al preşedintelui sovhozului „Lenin” din r-nul Edineţ. În cazul soluţionării pozitive a transferului meu din Rusia în Moldova, rog să fiu anunţat la adresa mea din or. Habarovsk.⁵

Cu respect,

Ciumac M.N.”

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist