„Trăiesc liber, pictez și sunt fericit”

Interviu cu Sergiu Ciochină, student la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, deținător al Marelui Premiu „Andrei Sârbu” la Concursul „Noi: tineretul creator” 2021

– Câți ani ai, dragă Sergiu Ciochină? Desenezi din copilărie? Părinții te-au încurajat să faci pictură?

Am 20 de ani. M-am născut în satul Boldurești, raionul Nisporeni. Mama mea e plecată la Milano de când aveam cinci ani. Ea este badantă. A fost nevoită să plece ca să ne întrețină pe noi, cei rămași acasă. Suntem patru copii în familie, toți băieți. În 2010, tatăl meu a decedat de cancer. Fratele meu mai mare avea pe atunci 17 ani. El a avut grijă de noi, frații mai mici. Eu desenez de mic. Am urmat Școala de pictură pentru copii din orașul Nisporeni. Țin minte că îmi plăcea foarte mult să desenez case, struguri și copaci. Struguri desenam, deoarece îmi plăcea să le fac luciul. De atunci mi s-a înrădăcinat dragostea față de stilul realist. Dar folosesc și multe alte tehnici, îmi place diversitatea formulelor picturale.

– Cum arată biserica din satul tău natal?

E frumoasă, îmi plac mai ales picturile din interior. Când intram în biserică, mereu analizam cum sunt pictați pereții, bolta care se înălța deasupra noastră.

– Ai simţit protecția lui Dumnezeu?

Cred că răspunsul este diferit pentru fiecare, în funcție de ce înseamnă Dumnezeu pentru fiecare din noi. Pentru mine Dumnezeu înseamnă familia, rudele, natura, Eu. Mereu simt protecția celor din jur. Cred că noi suntem Dumnezeu pentru fiecare din noi.

– Cum crezi, ce legătură este între artă și sfințenie?

În orice îndeletnicire, în orice meserie, trebuie să ne dedicăm cu sfințenie muncii pe care o facem. Atunci ea devine artă. E important să credem în noi și să credem că putem schimba ceva!

– Primăvara aceasta vei absolvi Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău. Cu ce gânduri te apropii de momentul absolvirii?

Faptul că am ales să studiez la Colegiul „A. Plămădeală” a fost cea mai bună decizie a mea după Școala de pictură din Nisporeni. Aici am un profesor excepțional, dl Veaceslav Fisticanu, aici procesul de studii e bine organizat, avem o adevărată atmosferă de creație. Experiența lecțiilor cu domnul Fisticanu este una fantastică. Arta necesită dăruire, timp și energie, multă energie! Cu dl Fisticanu am învățat lucruri utile despre amestecul culorilor, despre calitatea materialelor cu care pictezi, am studiat diverse tehnici: tehnica clasică olandeză, tehnica clasică italiană, tehnici de desen în material moale etc.

– Ai participat recent la expoziția „Comunicări” de la Centrul Artcor. Ce înseamnă pentru dumneata Artcor?

În primul rând, este unul dintre centrele artistice cele mai populare de la noi, care sprijină tinerii artiști și le oferă posibilitatea de a se manifesta. La Artcor s-a produs prima mea apariție în fața publicului, cu un număr mare de lucrări. Cele mai reprezentative sunt „Frăție”, „Aștept să cresc”, „Primăvara a trecut fără mine”, „Arca lui Noe”, „Nopți de iunie”, „Copilărie”. Vernisajul s-a dovedit a fi un succes.

– Cum găsești cheia unei picturi?

E foarte important ca un pictor să-și găsească, în anumite perioade, o metodă de a configura o lucrare. E necesar să îmbini rafinat tehnica de lucru cu sentimentul pe care vrei să-l exprimi și să-l transmiți. Pentru mine linia are un rol esențial. În jocul liniilor poți descoperi stări, emoții, subiecte. Este fascinantă pentru mine și relația dintre lumini și umbre, experimentez cu umbre și pete de lumină. Folosesc clar-obscurul în desenarea formelor volumetrice, anume în desene academice. Stilul meu, de fapt, e deschis spre diverse jocuri creative, spre diferite soluții plastice. Îmi place mult să pictez și portrete, uneori fac portrete și la comandă, pentru a câștiga un ban. Dar mă interesează în special pictura profesionistă, particip din copilărie la expoziții, vernisaje, proiecte, workshop-uri, master-class-uri. Am participat, bunăoară, la expozițiile „Culorile unui genocid”, „Jan Alojzy Matejko”, „Noi: Tineretul creator”.

– Ai câștigat Marele Premiu „Andrei Sârbu” la ediția din 2021 a Concursului „Noi: tineretul creator”. Felicitări! Lucrarea cu care ai câștigat concursul e un diptic (ulei pe pânză), se numește „Pot să iubesc?”. După această victorie, îți dorești și o expoziție personală?

Desigur! Mi-aș dori foarte mult să am prima mea expoziție personală la Milano, Italia. Este unul dintre marile mele obiective. Mai am mult de lucru până atunci. Dar sunt optimist. Trăiesc liber, pictez și sunt fericit, făcând ceea ce-mi place, fiind în armonie cu mine însumi.

– Mulțumesc pentru interviu și îți doresc să-ți împlinești visurile.