O revărsare de dragoste și durere la plecarea Antoninei Sârbu

Trăim vremuri de doliu, covidul răpește oameni zi de zi, lăsându-ne tot mai triști, mai însingurați. Duminica trecută, am rămas și fără Antonina Sârbu, una dintre cele mai luminoase și generoase Doamne ale culturii naționale. Cunoscuta jurnalistă, scriitoare, promotoare a valorilor spirituale, a plecat subit, virusul ucigaș a doborât-o în doar câteva zile.

Antonina Sârbu: „Cartea «Vulpea argintie» mi-a adus multă bucurie, foarte mulţi cititori”

Greu, foarte greu m-am decis să recitesc mesajele pe care ni le-am scris cu mai multe luni în urmă, când era sănătoasă și scria mult, publica, una după alta, cărți de proză, de memorii, de evocare a unor personalități culturale. Avusesem o discuție destul de lungă și despre primul ei roman, „Vulpea argintie”, un roman de succes, pe care mi l-a dăruit cu multă căldură.

Iată ce mi-a scris despre eroina romanului, Sonia, un personaj conturat precis, cu pasiune: „Sonia a fost fericită! Ea a iubit, a trăit ceea ce dă sens vieţii! Dumnezeu i-a dat această rază de lumină… pe care o jinduim, o aşteptăm, la unii se întâmplă, la alţii niciodată… E o ţesătură mai complexă scriitura aceasta… am pus mult sens în vise, semne. Uneori mă gândesc că Sonia s-a lipit de mine, m-a strâns de mână şi mi-a şoptit: „povesteşte-mă!”… nu neapărat frumos, povesteşte-mă adevărat… şi aşa am fixat-o pe Sonia în istoria literaturii… poate e prea tare spus, nu ştiu… Dar cartea mi-a adus multă bucurie, foarte mulţi cititori, nici nu am bănuit… şi multe istorii, confesiuni din care pot scrie alte cărţi”.

Firul vieții i s-a rupt când era într-o permanentă fervoare creativă. Vasile Gârneț își deplânge prietena și colega de breaslă: „Îmi va lipsi mult acest om sensibil și generos, de o bunătate și de o blândețe cum rar am cunoscut. A scris și a publicat în anii din urmă câteva cărți, oferindu-le cititorilor săi două destine, două povești artistice remarcabile: Sonia, în „Vulpea argintie”, Zets, în „Fiica zețarului”. Am fost „martorul intim”, privilegiat al acestor scrieri, i-am făcut sugestii de redactare, pe care le-a apreciat și le-a acceptat. Îmi pare rău că am ratat și am amânat atâtea întâlniri. Odihnește-te în pace, suflet bun și luminos!”.

Un suflet bun și luminos

Foarte mulți oameni au mărturisit pe rețelele de socializare cât de mult i-a ajutat, susținut, încurajat Antonina Sârbu. A fost o revărsare de dragoste și durere. Jurnalista și poeta Luminița Dumbrăveanu a scris pe facebook: „Om plin de viață și de iubire pentru aproapele, prezență feminină delicată, inteligență sclipitoare, talent scriitoricesc nativ… După Expoziția organizată pe 17 decembrie 2020 în cinstea sufletului ei pereche, pictorul Andrei Sârbu, a doua sau a treia zi m-a invitat să-mi dăruiască ultima ei carte și să revăd vernisajul „Metaforme”. Am stat mai mult de vorbă, în voie, avea atâtea planuri frumoase pentru acest an și următoarea perioadă a vieții… Lucra la o nouă carte și avea deja înțelegere cu editura la care a apărut „Atelierul din strada Patrice”, să sperăm că a reușit să predea manuscrisul, fie și „crud”, pe bucăți sau în prima lectură”…

O promotoare a picturii lui Andrei Sârbu, a artei ca expresie a divinului din noi

Președintele țării, Maia Sandu, a semnat un necrolog dedicat jurnalistei și scriitoarei Antonina Sârbu. „Pe 4 aprilie, a plecat dintre cei vii Antonina Sârbu – scriitoare, jurnalistă, iubitoare de frumos și promotoare a artei din țara noastră. Deși fragilă în aparență, a știut să stea dârz de partea luminii și a dreptății, și a avut generozitatea de a pune mereu pe alții în prim-plan.

După absolvirea Facultății de Jurnalism la Universitatea de Stat din Moldova, Antonina Sârbu a lucrat mai mulți ani la diverse publicații din Republica Moldova, între care „Moldova Suverană“, „Capitala”, „Ziarul de Gardă“, dar și la Euro TV. Timp de câțiva ani a condus Departamentul de programe pentru femei la Fundația Soros Moldova. Debutează ca scriitoare în 1984. Semnează mai multe volume de proză și poezie, printre cele mai cunoscute fiind romanul-confesiune „Vulpea argintie”, în 2018.

Antonina Sârbu a știut mereu să recunoască talentul și să susțină binele. Am admirat devotamentul și dăruirea ei în promovarea operei celui care i-a fost soț și suflet pereche – pictorul Andrei Sîrbu, artist ce a contribuit la înnoirea limbajului plastic din spațiul basarabean, promotor al accentelor moderniste în pictură.

Expoziția „Metaforme”, pe care a conceput-o și lansat-o la finele anului 2020, a fost un rezultat extraordinar al efortului său de a aduna, din colecții publice și private, întreaga operă a artistului Andrei Sîrbu în același spațiu. Urma o expoziție similară și la București, însă boala nu i-a mai permis să realizeze acest proiect.

Condoleanțe sincere familiei, prietenilor și celor care au ținut la ea. Dumnezeu să o odihnească”, se arată în necrologul președintelui R. Moldova.

Multe, multe cuvinte frumoase despre Antonina Sârbu s-au spus săptămâna aceasta. Din păcate, e prea târziu.