„Demult îmi doresc o expoziție la Chișinău”

Expoziția personală a lui Andrei Gamarț Eclipsa de la Mobius Gallery din București reunește 35 dintre cele mai recente lucrări ale artistului (create între anii 2017 și 2020). Inaugurată pe 29 ianuarie 2021, a atras un număr impresionant de vizitatori. Succesul expoziției i-a determinat pe organizatori s-o prelungească până pe 20 martie.

Amintim că Andrei Gamarț e originar din Chișinău, a absolvit Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Evoluția pictorului și poetului Andrei Gamarț e spectaculoasă, crezul său artistic ne fascinează: „În fața lumii trebuie să fii și fragil, și puternic în același timp, iar când o chestionezi, să faci parte din ea și totodată să stai în afară. Ajungi artist în timp. E un proces anevoios și de durată, cum ar șlefui cineva cu o bucată de piele piatra, până ce aceasta ajunge să strălucească și să reflecte imaginea lumii în fațetele netede ale unui diamant”.

Într-un interviu pentru „Dilema Veche”, realizat de Ana Maria Sandu, pictorul Andrei Gamarț mărturisește: „Lucrez la proiectul Eclipsa din 2017, când am creat prima imagine din această serie, inspirată de scena ce deschide filmul Armoniile Werkmeister de Béla Tarr. Tema luminii, în jurul căreia tatonam din 2013, după ce m-a marcat cartea lui H. Bergson Materie și memorie, și-a găsit atunci o continuitate. Făcând o legătură abstractă dintre cele două, materie și memorie, mi-am zis că lumina este materia în starea ei pură, originară, punctul 0 al creației, iar uitarea, trecerea, mișcarea o reduc la formă. Și totuși, făcând drumul invers, prin reamintire, materia poate reveni la starea ei de grație. Lumina este deci mediu și corp și relație. (…)

Întâmplarea a făcut să experimentez la propriu, la sfârșitul lui 2017, eclipsa, în urma unui episod de pierdere bruscă a vederii. Lucram atunci la o pânză mare, foarte elaborată, căreia ulterior i-am spus Orbirea și am finalizat-o abia în 2018, după ce m-am reabilitat suficient. A fost o experiență foarte puternică. Am dorit să împărtășesc această experiență profund personală. Ca și cum un obiect străin ar veni de nicăieri, ar întuneca treptat lumea și ar pleca apoi de unde venise, lăsând în urmă o imagine a lumii înnoită. Mi-am dat seama atunci ce înseamnă să vezi și am rămas cu convingerea că abia în întuneric văzul poate spera să devină viziune”.

Cu delicatețe și amabilitate, Andrei Gamarț a acceptat să răspundă la întrebările Gazetei de Chișinău.

– Dragă Andrei Gamarț, felicitări pentru expoziția Eclipsa de la Mobius Gallery din București, prelungită până pe 20 martie. Care sunt concluziile tale personale după această expoziție?

Cred că a ieșit bine. Aveam emoții înainte să o panotez. Doar presupuneam cum ar trebui să arate instalația și ordinea lucrărilor în spațiu. Îmi făcusem și o machetă la scară mai mică. M-am bucurat mult că expoziția a fost vizitată de numeroși oameni și pentru mulți dintre ei sper că a fost o experiență intensă.

– Cum ți-au părut vizitatorii? Prin ce te-au impresionat?

Mai mergeam din când în când la Mobius Gallery, pe la sfârșitul programului. Am prins zile când găseam acolo grupuri de oameni de toate vârstele privind îndelung lucrările, chiar înainte de ora de închidere a galeriei. Într-o zi am întâlnit o doamnă în vârstă. Am aflat apoi că venea o dată la câteva zile. Locuiește în blocul de vis-a-vis. Mi-a și scris de mână pe niște foi A4 niște gânduri despre ce văzuse sau intuise în imaginile expuse.

– Cum se manifestă dragostea pentru artă în vreme de pandemie?

Cred că în pandemie ni s-a revelat faptul că arta este o necesitate vitală. E ceva foarte intim, personal și în același timp e un liant, un vas comunicant între oameni, idei, timpuri. Mulți dintre actorii scenei artistice o duc acum foarte greu și faptul că insistă să creeze, în pofida greutăților de orice fel, se poate numi și asta o manifestare a dragostei pentru artă, pentru viață, mai exact.

– În ce direcție va merge pictura ta de-acum încolo?

Nu îmi dau seama încă. Lucrez din aproape în aproape. Dar am totuși o direcție, fie și sinuoasă. Mă preocupă mult lumina și aș vrea să mai explorez în această zonă. Dar și virtualul mă intrigă. Virtualul ca mediu şi formă de expresie. Observ cum tot mai mulți oameni îşi găsesc un refugiu în realitatea virtuală, în digital, în cripto. E ca o lume paralelă ce funcționează după nişte reguli încă în formare, stabilite prin consens de către toți participanții implicați. Cum sunt pictor şi lucrez cu materia, iar virtualul pare să țină mai degrabă de lumea ideilor, mi se pare interesant totuşi cum realitatea virtuală de acum devine din ce în ce mai concretă. E de cercetat aici.

– Cum e atelierul tău? Care pentru tine e atelierul ideal – cum trebuie să arate?

Am schimbat mai multe ateliere de când m-am stabilit în București. Bine, nu atât de multe precum chiriile. Atelierul meu de acum e o mansardă, nu foarte luminoasă, într-un bloc interbelic din Piața Rosetti. Totuși de aici, de sus, de la etajul 7, se vede spectaculos orașul. E un spațiu foarte plăcut și primitor.

Nu știu dacă există un atelier ideal. O insulă între oameni. Mi-ar plăcea să aibă suficientă lumină, dar nu în exces. Să fie liniște, dar să-l și inunde uneori pe neașteptate zgomotele de afară. Să stau singur cât vreau eu și să lucrez în voie.

– Ai un job?

Ca să îmi pot desfășura activitatea artistică și să mă susțin financiar, lucrez și eu, ca mulți alți artiști, la altceva. Întâmplarea face că sunt angajat în calitate de grafician la Editura Trei, unde mă simt în largul meu. Îmi place să creez imagini. Lucrez în domeniul graficii de carte de aproape 20 de ani. Deci nu e chiar atât de grav.

– Ce relație ai cu Uniunea Artiștilor Plastici din România?

Nu fac parte din vreo uniune de creație. Mă bate totuși gândul să mă înscriu în Uniunea Artiștilor Plastici din România. Poate obțin peste vreo 20 de ani un atelier pe undeva.

– Mai ai propuneri de expoziții după Eclipsa?

În vară, voi participa cu o instalație (RIVER – pictură și proiecție live stream) la Festivalul de Noi Media „RADAR” ce se va desfășura într-o hală imensă dezafectată aparținând de Aeroportul Băneasa.

Suntem de asemenea în negocieri cu o galerie din Viena să facem la vară o expoziție de grup, unde se vor regăsi și câteva dintre lucrările mele.

Momentan, mă documentez pentru un proiect mai amplu. Se va numi – „24”. Despre percepția timpului și a spațiului. Va conține 24 de pânze mari peste care voi proiecta tot atâtea transmisii live. Fiecare lucrare va reprezenta un loc concret de pe glob, o oră exactă. Astfel, fiind expuse toate odată, să comprim cele 24 de ore, cele 360 de grade, într-o clipă, cea a privirii și prezenței imediate. Cred că va fi o experiență unică.

– Pentru când să așteptăm o expoziție a ta la Chișinău?

Cum se termină perioada aceasta nesigură, ar trebui să demarez toate pregătirile pentru a aduce o expoziție la Chișinău. Demult îmi doresc acest lucru. Mi-ar plăcea să expun la Muzeul de Artă. Cred că e spațiul care se pretează cel mai bine cu ce aș vrea să expun.

– Mulțumesc mult pentru interviu și inspirație în continuare.