Evrei în GULAG (3)

315
0

Prezentul material documentar are scopul de a confirma că la capitolul „deportări sovietice”, alături de români basarabeni, ruși, ucraineni, găgăuzi etc., au avut de suferit și mii de familie evreiești. Este încă o dovadă că mașina sângeroasă a ocupanților sovietici nu alegea condamnații și deportații după naționalitate.

Originalele documentelor se află în fondul arhivistic al Procuraturii RSSM, depozitat la Arhiva Națională a Republicii Moldova, iar autorul acestor rânduri, după fiecare document, indică fondul, inventarul, numărul dosarului și numărul paginilor reproduse.

Documentul 4

SECRET

Colegiului de judecată pe probleme penale

al Judecătoriei Supreme a URSS

RECURS

(în ordinea supravegherii)

La dosarul lui Zeidman

Leia-Srulevna

Prin sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941, a fost condamnată conform art. 54-13 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de privare de drepturi,

ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion, RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori, puţin ştiutoare de carte, fără de partid, croitoreasă, fără antecedente penale, până la arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.

Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941, sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în vigoare.

ZEIDMAN a fost condamnată pentru faptul că, locuind până în anul 1940 în Lipcani, a fost recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul câtorva ani a transmis informaţii despre activitatea revoluţionară a tineretului din Lipcani şi, în urma denunţului său, au fost arestaţi lucrători de comsomol ilegalişti, care în timpul interogatoriului la jandarmerie au fost bătuţi, precum: cet. STOLEAR V.L., ROZENŢVEIG Ă.A., FAIMAN N.L.

Prin decizia comisiei RSSM pentru reexaminarea dosarelor penale ale persoanelor acuzate de activitate contrarevoluţionară din 20 noiembrie 1954, proces-verbal nr. 18, procurorul RSSM a înaintat un recurs în Prezidiul Judecătoriei Supreme a RSSM pentru anularea sentinţei Judecătoriei de circumscripţie Bălţi din 3-4 martie 1941 şi a Încheierii Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 şi sistarea cauzei în legătură cu lipsa de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

La 2 decembrie 1954, la Prezidiul Judecătoriei Supreme a RSSM recursul procurorului RSSM a fost examinat şi respins ca fiind neîntemeiat.

Considerăm că recursul a fost respins incorect, iar ZEIDMAN a fost condamnată fără temeiuri suficiente:

1. În materialele anchetei preliminare şi judiciare nu au fost acumulate probe suficiente referitor la inculpata ZEIDMAN, precum că ea a desfăşurat activitate de denunţător. Această acuzaţie a judecăţii se bazează pe presupunerile personale ale martorilor: ŞENCHER H.M., ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MÎŞAILO P.V., STOLEAR P.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A., iar afirmaţia că ZEIDMAN era agentul secret al şefului de post al jandarmeriei nu se bazează în general pe nimic.

Atât în ancheta preliminară, cât şi în cea judiciară, ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 59-61, 63) şi a menţionat următoarele:

Nu sunt vinovată de cele ce sunt acuzată, asta mi-a făcut-o ŞENCHER Haim, care mă urăşte deoarece a vrut să se căsătorească cu mine, iar eu l-am refuzat, şi acum i-a adunat pe toţi împotriva mea, având în vedere că eu lucram, adică coseam, la şeful de post DIURA, rog judecata să mă ierte”.

Totodată, judecata nu a verificat argumentele lui ZEIDMAN, iar depoziţiile martorului ŞENCHER judecata le-a considerat veridice.

2. Martora DIUC M.N. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 60) a menţionat că ea a invitat-o pe ZEIDMAN să coase albituri pentru şeful de post DIURA, iar ZEIDMAN la început nu vroia să vină, iar apoi a venit de câteva ori la şef după banii pe care i-a câştigat, dar judecata nu a luat în consideraţie cele expuse.

3. Martorul MÎŞAILO P.V. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 60) a menţionat că știe despre legăturile lui ZEIDMAN cu şeful de post DIURA din discuţia cu ZEIDMAN Ruhlea, dar ZEIDMAN Ruhlea, interogată pe această chestiune în judecată în calitate de martor, neagă acest fapt (p.d. 62).

4. De asemenea, judecata nu a examinat depoziţiile martorului ŞAMS Ănihovici, depuse în şedinţa de judecată (p.d. 60 verso 61), judecat anterior pentru activitate comunistă, care a caracterizat-o pe ZEIDMAN Reina numai pozitiv, precum şi a prezentat depoziţii specifice privind relaţiile dintre martorul ŞENCHER şi inculpata ZEIDMAN. Pe lângă aceasta a arătat că a trădat nu ZEIDMAN, ci provocatorul Vasea PASCHEVICI, iar ŞENCHER a venit la el cu declaraţia împotriva lui ZEIDMAN ca s-o semneze, dar el nu a semnat-o, deoarece nu ştie nimic rău despre dânsa.

Bazându-ne pe circumstanţele indicate, considerăm că ZEIDMAN Leia-Reina Srulevna a fost condamnată fără temei şi cazul ei urmează a fi suspendat în legătură cu insuficienţa probelor acumulate.

În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,

SOLICIT:

Să fie anulate sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din 3-4 martie 1941, Încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie 1941 şi Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM din 2 decembrie 1954 referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA, iar cazul să fie închis din lipsă de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.

Procurorul General al URSS

Consilier juridic de stat în exercițiu (R. RUDENCO)

F.3085, inv.1, d.783, f.137-139

Documentul 5

APROB”

Viceministru al Afacerilor Interne al RSS Moldoveneşti,

general-maior

(Kulik)

26 mai 1953

SANCŢIONAT”

Procuror adjunct pe probleme

speciale al RSSM,

Consilier judiciar superior

(Kizikov)

29 mai 1953

ÎNCHEIERE

25 mai 1953 or. Chişinău, RSSM

Eu, împuternicitul executiv al Secţiei 1 a Serviciului Special 1 al MAI al RSSM, locotenentul superior DERCACI, examinând dosarul nr.-328762 privind deportarea lui BELDIMAN Vasili Maximovici,

AM STABILIT:

BELDIMAN Vasili Maximovici, anul naşterii 1915, în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei de către cotropitorii româno-germani, a denunţat autorităţilor române pe activista sovietică ŞVEŢ O.I., pe care în timpul arestării a bătut-o, ceea ce se confirmă prin depoziţiile martorilor. Pe lângă aceasta, BELDIMAN a fost încorporat în anul 1943 în armata română şi până în anul 1946 s-a aflat în lagărele pentru prizonierii de război.

În baza acestor date, BELDIMAN V.M. urma a fi deportat cu familia în regiunile îndepărtate ale URSS, dar în ziua operaţiunii el a dispărut, de aceea la 6 iulie 1949 din raionul Rezina a fost evacuată şi, la 11 februarie 1950, condamnată de Şedinţa Specială a MAI al URSS la deportare în regiunea Kurgan numai soţia lui BELDIMAN, Natalia Semionovna, cu copilul Valeri, anul naşterii 1949.

Conform informaţiei Direcţiei MAI din regiunea Kurgan cu nr.-9/402 din 05.03.1953, în anul 1950 în raionul Lopatinsk, regiunea Kurgan, la locul deportării lui BELDIMAN N.S. a sosit soţul ei, BELDIMAN Vasili Maximovici, anul naşterii 1915, originar din satul Alcedar, raionul Rezina, RSSM (p.d. 39).

În baza celor expuse,

C O N S I D E R:

Dosarul nr.-328762 să fie înaintat spre examinare la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS pentru condamnarea lui BELDIMAN Vasili Maximovici, anul naşterii 1915, originar din satul Alcedar, raionul Rezina, RSSM, la deportare în regiunea Kurgan.

Împuternicitul executiv al Secţiei 1 a

a Serviciului special 1 al MAI al RSSM,

locotenent superior (DERCACI)

De acord: Şeful Secţiei 1 al Serviciului special 1

al MAI al RSSM – maior (GUDÎMOV)

Şeful Serviciului special 1

al MAI al RSSM – locotenent-colonel

(VASILIEV)”

F.3085, inv.1, d.704, f.27 – 28

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here