Cu drag, despre Lidia Bobână

302
0
Lidia Bobână

Am plâns ca un copil neajutorat când am aflat despre moartea bunei, talentatei, dragei mele colege și îndrumătoare, LIDIA BOBÂNĂ. Pe neașteptate mi-a parvenit vestea tristă. Nu știam că Lidia, după ce s-a tratat de covid, a zăcut mai bine de o lună pe patul de suferință.

Nu știam că suferea de o boală incurabilă. Așa bolnavă fiind, își ascundea suferința și neliniștea și continua să scrie istorii de viață… De la plecarea noastră din radio, ne întâlnisem de câteva ori. În ultimii ani ne întâlneam pe Facebook. Chiar dacă nu ne vedeam pe viu, o simțeam aproape.

Lidia a fost o neasemuită colegă, o jurnalistă deosebită, care s-a respectat și care a fost purtată în inimă de mii și mii de ascultători și cititori. Era iubită și respectată. Cred că se bucura că este iubită. Cui nu-i place să fie iubit?

Nu pot uita un 18 martie 1999 sau 2000. Biroul ei de la Casa Radio era inundat de flori, iar oamenii nu-și dădeau rând să intre la ea să-i spună „La mulți ani!”. Printre ei erau și foarte mulți preoți. Lidia îi întâmpina pe toți cu blândețe, cu bunătate și, glumind, se punea la dispoziția lor cu vorbe înțelepte.

Personalitate de excepție, de o rară noblețe sufletească, desăvârșită în arta scrisului și gata oricând să întindă o mână de ajutor celui necăjit, draga mea colegă știa ca nimeni altul să oblojească răni sufletești.

A făcut tot binele pe care l-a putut face pentru mulțimea de ascultători și cititori care i-au solicitat ajutorul. Cu multă responsabilitate și rigurozitate, dar mai ales cu multă dragoste de oameni, își realiza emisiunile radio, la care colaboram și eu. Din acea colaborare m-am molipsit de scrierea poveștilor de viață.

Cât sens aducea dimineților și serilor prin emisiunile ei! Am avut-o și o am ca model de jurnalist, model de viețuire în Lumină. Lecția în aspect profesional pe care am luat-o de la ea a fost: „Să nu dezamăgești niciodată cititorul sau ascultătorul! Să poți privi cu sufletul în ochii lui”.

Am învățat de la ea ca de la un preot despre valoarea inestimabilă a sufletului fiecăruia dintre noi, despre importanța cuvântului „iartă-mă”. Întâlnirile cu Lidia la Casa Radio erau pentru mine sărbătoare, prilej de adevărată bucurie. Cu cât o ascultam mai des, cu atât descopeream la ea mai multe calități.

Era incomparabilă, unică. Îmi transmitea cu generozitate încrederea că viața trebuie trăită cu sens, că trebuie să învățăm a ne dărui oamenilor.

A fost singura dintre colegi foarte generoasă în vorbe bune la adresa mea. Întotdeauna îmi prezenta reportajele cu alese cuvinte, cu bucurie și căldură în voce. Simpla ei prezență la microfon mă făcea fericită când o ascultam.

Într-o duminică dimineața, Lidia mi-a dăruit o extraordinară bucurie, poate una din cele mai mari bucurii pe care le-am trăit în 24 de ani de muncă în radio. Înainte de a pune pe post reportajul meu, a vorbit foarte frumos despre mine, încheind cu cuvintele: „Atunci când va trebui să plec din Radio, o s-o las pe Ninuța Neculce să realizeze această emisiune”.

Ei bine, și eu și ea, am plecat din Radio în 2004, și nu de bună voie, ci silite de autoritățile comuniste revenite la putere în 2001. Și eu și ea ne-am continuat munca de jurnalist în presa scrisă. Ea scria pentru „Jurnal de Chișinău”, eu – pentru „Observatorul de Nord”, Soroca. Apoi ambele am scris pentru „Jurnal de Chișinău” până la sfârșitul anului 2019, când s-a închis această publicație.

Eu m-am retras în presa locală, Lidia a împărțit dragostea cu cititorii la „Gazeta de Chișinău”.

Mi-am amintit de vorbele ei rostite în acea dimineață de duminică acum, când am dat curs invitației colegilor de la „Gazeta de Chișinău” de a veni cu textele mele în această pagină de ziar. O s-o fac cu recunoștință, responsabilitate și frumoase amintiri pentru draga noastră LIDIA BOBÂNĂ.

Cu chipul ei minunat în față, care mă privește de pe această fotografie, îi mulțumesc pentru toate, dar, mai cu seamă, pentru că mi-a dat curaj să încerc și am reușit să scriu povești de viață, pentru că am învățat de la ea ceea ce nu am învățat nici la facultate și nici din cărțile citite.

Odihnă ușoară acolo, printre îngeri, suflet frumos! Începând cu numărul viitor, voi publica textele cu gândul la tine, dragă LIDIA!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here