În vreme de pandemie, Matei Vișniec a oferit consultații poetice la telefon

Scriitorul și jurnalistul român Matei Vișniec a fost decorat de președintele francez Emmanuel Macron cu Ordinul Național al Meritului în grad de cavaler al Franței. Potrivit „Decretului de decorare care a fost publicat în Jurnalul Oficial al Franței, propunerea a fost făcută de Ministerul pentru Europa și Afaceri Externe, iar alături de Vișniec a mai fost decorat și medicul român Radu Lupescu.

Amintim că în primăvara anului 2020, Matei Vișniec a participat la proiectul „consultații poetice”, organizat de Theatre de la Ville și de Insula 42. Solicitat de GAZETA de Chișinău, Matei Vișniec ne-a răspuns la câteva întrebări privind proiectul „consultații poetice”.

– Spuneți-ne vă rugăm, dragă Matei Vișniec, cum decurgeau discuțiile telefonice cu oamenii, în cadrul proiectului „consultații poetice”?

Proiectul a demarat anul trecut în luna martie, în momentul când Franţa a intrat într-o carantină dură: toate şcolile au fost închise, la fel teatrele, cinematografele, muzeele, cafenelele, restaurantele, majoritatea magazinelor, chiar şi parcurile… Théâtre de la Ville a avut această idee luminoasă de a-i implica pe toţi actorii (cred că erau în jur de 30) în această experienţă unică: să citească poeme prin telefon. Doritorii se înscriau pe site-ul teatrului şi indicau cam la ce ore puteau fi sunaţi. Succesul operaţiunii a fost imens, cererile au crescut… Fiecare actor îşi rezerva între 15 şi 30 de minute pentru respectivele consultaţii poetice. A fost pus la punct de la bun început un scenariu: de fiecare dată când un actor suna pe cineva, începea prin a-l întreba unde se află, dacă este singur sau cu familia, cum suportă carantina, ce autori îi plac etc. Regizorul Emmanuel Demarcy-Motta a căutat apoi parteneri pentru a propune astfel de conversaţii şi în limbi străine, nu doar în franceză. Aşa s-a asociat cu Insula 42, platformă culturală creată de Corina Şuteu în România, şi în felul acesta am fost solicitat şi eu să ofer câteva consultaţii poetice în limba română…

– Cu ce vorbe, idei, îndemnuri reușeați să le transmiteți interlocutorilor o doză de optimism?

Anul trecut, în perioada celor şase săptămâni de carantină dură din Franţa, cred că era mai uşor să insufli optimism decât azi. Oamenii erau şocaţi de ceea ce se întâmpla, dar în acelaşi timp credeau că după carantină viaţa va începe ca înainte, exista un orizont luminos imediat… Nu-şi imaginau că după primul val de contaminări va urma apoi un al doilea, şi un al treilea… În timp ce scriu aceste rânduri în Franţa se vorbeşte despre iminenţa unei noi carantine, populaţia este pregătită psihologic pentru acest lucru. Nu ştiu dacă de data aceasta poezia ar mai putea avea un efect la fel de tonic, populaţia este prea deprimată… Anul trecut, însă, aceste consultaţii poetice aveau un efect imediat, în orice caz toţi interlocutorii mei au fost încântați. Eu însumi am fost destul de emoţionat după respectivele discuţii, în fiecare zi dădeam în jur de şase astfel de consultaţii, ceea ce însemna întâlnirea cu tot atâtea destine, situaţii speciale etc. Unii dintre oamenii cărora le-am citit poeme trăiau în România, dar alte solicitări au venit din Italia, din Belgia, din Marea Britanie…

– Ce poezii le citeați interlocutorilor? Vă rugăm să menționați titluri și câteva versuri, pentru exemplificare.

Am citit din propriile mele poeme, din câţiva poeţi ai generaţiei 80, precum şi din Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Emil Brumaru… Aveam, de fapt, un fel de repertoriu cu poeme de diferite facturi, filozofice, erotice, ludice… Încercam, în orice caz, prin poemele alese să le ridic puţin moralul celor cu care vorbeam, să le dau încredere în ideea de dialog cultural, să-i îndemn să-şi găsească oxigenul necesar depăşirii acelei perioade şi prin lecturi, prin descoperirea unor noi poeţi…

Mă adaptam de fiecare dată, încercam să aflu, de exemplu, dacă persoana respectivă ştia ceva despre generaţia 80, sau ce gen de poezie prefera… Sunt sigur că poezia poate avea uneori efecte terapeutice, că este capabilă să ne facă să călătorim cu gândul, să ne ajute la extinderea spaţiilor de libertate interioară. În acest context de pandemie sugerez o întâlnire cu universul lui Marin Sorescu, al lui Emil Brumaru, al lui Mihai Ursachi… Sunt atâtea poeme care ne pot face să zâmbim inteligent şi să ne detaşăm de cotidian, care ne fac să uităm realitatea imediată opresantă. Va ofer un poem de-al meu în cele ce urmează, în speranţa că va smulge câteva zâmbete tandre:

De o vreme ea mǎ hrǎneşte numai cu mere

mere la micul dejun

mere la prînz

mere la cinǎ

iar între mese, spune ea, e bine sǎ mǎnînci fructe

şi îmi dǎ alte mere

nu cǎ aş avea ceva împotriva simbolurilor

dar îmi este greu sǎ pǎşesc pe mere

în fiecare dimineaţǎ la picioarele patului

descopǎr un covor de mere

cum sǎ cobori de la etajul trei cînd pe fiecare treaptǎ

ea a clǎdit mere pentru iarnǎ

în oraş autobuzele nu mai iau cǎlǎtori pentru cǎ au

de transportat tone de mere

iar magazinele care vînd mere s-au înmulţit

înfiorǎtor

în fiecare vitrinǎ în fiecare fereastrǎ

nu vezi decît mormane de mere

ceva se întîmplǎ, vǎ spun, nu e bine

între timp am devenit atît de lent

încît nici nu mai apuc sǎ mǎnînc un mǎr

îl aleg pe cel mai roşu, pe cel mai frumos

dar pînǎ sǎ-l duc la gurǎ

mi-l ia Eva

şi i-l dă lui Adam

– Frumos poem! Vă mulțumim pentru răspunsuri și vă urăm un an cât mai bun!