Cu(cu)iul lui Pepelea

Epigrame

Caracteristică

E un lider eminent
Şi un manager de clasă,
Cu opt ani în parlament
Minus şapte ani de-acasă.

Silogismul băutului

Zice lumea că sunt slut,
Mințile că mi-am băut,
Dar mă-ntreb: cum am putut
Ca să-mi beau ce n-am avut!

Zicere cu paharul în mână

Mult îmi place și mi-i dragă
Viața cu paharu-n doi,
Dacă îmi lipsește-o doagă,
O-mprumut de la butoi.

Rugămintea chefliului

Mâini ce-ați stat în bar pe masă,
Amatoare de pahare,
Să mă duceți iar acasă;
N-am încredere-n picioare!

Autor: Ion DIORDIEV

Soarta basarabeanului

Cum nedreptatea n-o accept,
Eu vreau coloana să-mi îndrept,
Dar nu-s în stare, din păcate –
Prea mulţi mi s-au urcat în spate!

La trecerea dintre ani

Mi-am luat din plin elan
Ca să fac cu brio saltul:
Să beau zdravăn într-un an
Şi să mă îmbăt în altul.

Dialog casnic

Soața strigă-n gura mare
La bărbat: „Ce neghiobie!
Nu eşti de nimic în stare!…”
– Ba-s în stare… de beţie!

De vorbă cu popa

– Oare este-n sat, părinte,
Vreun creștin ce nu te minte?
Popa vine cu-o dovadă:
– Este, omul de zăpadă!

Autor: Tadeu NAGACEVSCHI

Replica unei fete dotate, de 1 Martie

Fascinat, bădița tace,
Mă priveşte-n chip şi fel:
– Mărţişorul meu îți place
Sau ce-i dincolo de el?

Sfat părintesc

Dacă nu asculţi de tata,
S-o săruţi aşa cum vrei,
Ar putea să creadă fata,
Că te temi de gura ei!
Diana ENACHE

***********************************************************************

Parodie

Văd

Mamă, autobuzul

Mă duce spre tine.

Se lasă ceață.

Iată un sat.

Prin geamurile caselor

Văd cum copiii învață.”

Autor: Titus Știrbu

Se lasă

O ceață deasă.

Prin pâcla ei, mamă,

Văd totul ca-n palmă.

Departe-departe – un sat.

Din autobuzu-n mișcare

Văd prin geam ce face

Și mic, și mare…

Un pici șede

Pe-o oală de noapte,

Un omulean bea

Din tocitoare… lapte.

O fată,

Probabil, nemăritată,

Aruncă-n oglindă o gheată.

O femeie așterne patul.

Zâmbește. Intră bărbatul.

Fiul lor, mai la o parte,

Roade o carte.

E a mea, văd bine!

Pe copertă e Titus Știrbu scris –

Cu aldine!

Bravo, băiete, bravo!…

Din cartea mea

Să știi că ai ce-nvăța!…

Autor: Valeriu BABANSCHI

***********************************************************************

Cugetări

Poporul care-şi uită ISTORIA rămâne şi fără GEOGRAFIE!

Toporul taie, închinându-se…

S-a căsătorit peste hotare. Avea patrie mamă. Acum are patrie soacră.

Visul canibalului: suprapopulaţie!

Cine ia des pomană, devine cerşetor.

Numai arheologul are dreptul să intre în istorie cu… târnăcopul. Familie modernă: primul copil – din dragoste; al doilea – din curiozitate;

al treilea – din neatenţie…

E foarte rău când puterea minţii e în mintea puterii.

Ca să meargă carul bine, alege boii, dar şi harapnicul!

Nu căutaţi întunericul cu lumânarea!

De când colivele constituie semnul bunăstării poporului?

Chiar şi păduchele, oricât e el de păduche, nu trăieşte pe spatele propriului popor.

În ţară săracă, păduchii ies în fruntea maselor.

Nu mă sperie atât numărul locuitorilor la kilometru pătrat, cât al proştilor

pe cap de locuitor…

Autor: Efim TARLAPAN

***********************************************************************

Aforisme

A construi din bani furați o biserică e ca și când ai încerca să-l mituiești pe Dumnezeu.

Satira e măseaua de minte a literaturii.

La cronicari, umorul e cu gura închisă, ca și la călugări.

Primul alfabet din lume a fost creat de oameni analfabeți.

Dacă un patriot nu se poate înțelege cu alt patriot, unul dintr-înșii e trădător de neam.

E mai bine să fii un scriitor viu aproape clasic decât un scriitor clasic aproape viu.

Primăvara până și îngerii își lungesc urechile după anecdote decoltate.

Cu cât avansezi în post, cu atât te simți mai folositor omenirii. Pasărea cu gușa plină nu iscălește cu aripa cerului…

Autor: Victor Prohin

Proză scurtă

Socoteală

Dochiţa, o vădană josuţă şi stricată de vărsat. A sărit din casă, albă ca varul. Din hogeag ţâşnea un snop de flăcări. Ardea funinginea.

– Mooo-oş Ga-a-avril! a răcnit ea de-a răsunat valea. Po-o-ojar!!! Moş Gavril, un moşneguţ cam veştezit, dar încă vioi, fiind cel mai apropiat vecin al Dochiţei, cum a auzit răcnetul, a înşfăcat căldarea din casă şi fuguţa spre fântână. Tocmai când deşerta el ciutura, un băietan cu pieptul descheiat a sărit de peste gardul cooperativei, i-a apucat căldarea, a zvârlit-o pe-a lui deşartă şi – tot o fugă la Dochiţa. Săritori la nevoie, veneau sătenii, lume de pe lume, şi parcă se sfătuiseră din vreme – lăsau căldările deşarte la fântână, luau altele pline şi – la Dochiţa. Iar moş Gavril, pentru că s-au găsit alţii cu picioare mai tinere, scârţâia şi scârţâia cu cumpăna.

Cum trecuse primejdia, iată că se arată şi pompierii cu butoiul. Au lăudat vecinii mătuşii, vecinii au lăudat pompierii, apoi au început a se împrăştia cu toţii pe la case. Numai moş Gavril a rămas să stea lângă fântână. Alături – o căldare veche cu fundul spart, îi schimbase cineva căldarea. Şi-i era tângă bietului moşneag pentru că, oricum, avea o căldare încă bună, şi cum fără căldare?! A pornit prin mahala, pe la case, întrebând vecinii laolaltă:

– Ia vezi, mă rog, nu-i fi adus vreo căldare străină?…

Căldarea nu-i şi pace.

– Moş Gavril, treci mata pe la Dochiţa, l-a sfătuit un vecin când bătrânul, de buimăceală, venise a doua oară să întrebe. Poate o fi schimbat-o cu a ei.

Dochiţa şedea cu furca în brâu şi torcea lână. Funinginea era stinsă, spaima i-a trecut, încolo, lumea cu ale sale, ea – cu ale ei.

– Fa Dochiţă, ian cată, nu cumva ni s-au schimbat căldările? Dochiţa a rămas uimită de-o asemenea bănuială:

– Ce vorbeşti mata, moş Gavril?! În vecii vecilor nu se putea una ca asta.

– Da d’ ce?

– Căldarea mi-i nou-nouţă, nici n-am scos-o din casă – m-am temut să nu mi-o schimbe.

Autor: Ion DRUȚĂ