Între Solaris și Călăuza, între poezie și viață

386
0

Volumul Irinei Nechit, Masa de sărbătoare (Cartea Românească, 2020), e unul al reîntoarcerii în copilărie, al anulării morții tocmai prin agasanta ei prezență, al învierii de obște la nivel personal.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Apa e elementul care străbate și anulează toate aceste granițe (între moarte și viață, cer și pământ, atunci și acum), iar spațiul-mamă al cărții e satul de pe maluri, locuri în care, ca în Solarisul lui Tarkovski, gândurile se materializează din lumină.

Figura tatălui e, poate, cel mai clar chip al lumii vechi care vine, străbate, inundă lumea nouă, cea a zilelor noastre, cu amurguri și copaci, cu ape lungi și tăcute. Somnul și casa de astăzi sunt ale mamei, ca paznic al interiorului, al intimității.

Finalurile extrem de bine simțite (și gândite) au rol de trambulină care, exact când crezi că începi să respiri eliberat din strânsoarea poemului, te saltă înapoi în lumea ciudată, vie și moartă, din care tocmai credeai că ai ieșit.

Format, probabil nu întâmplător, din trei părți, volumul pendulează între mâini luminoase și tălpi desculțe, între masa de sărbătoare și casele decrepite ale unui sat părăsit, transformat de Irina în cântec de leagăn și cântec de înmormântare. Bătrânii de azi ai acelui paradis erodat sunt trecerea spre imaginile copiilor de ieri, fără salturi temporale (din nou mă gândesc la Solaris), într-o amestecare incredibilă a spațiului și timpului, cum am învățat să percep lumea și genealogia de la William Faulkner.

Poemul Noi nu avem o turmă e un fel de hartă a ceea ce a fost, ceea ce este și o premoniție pentru ceea ce va urma. E o poezie care nu vrea să intre sub mode, ci să redea un manual scurt de supraviețuire, să opună viața morții, să scoată din uitare viața tatălui în momentul morții sale. E, dacă îmi dați voie, alături de poemul care deschide volumul, osatura acestei lumi elastice și deloc palpabile.

Masa de sărbătoare e cu siguranță unul din volumele de poezie de rezistență ale anului 2020, unul din volumele definitorii ale poetei Irina Nechit. Un volum emoționant care merită cât mai multă atenție și enormă considerație.

Autor: Moni Stănilă

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here