Volumul Irinei Nechit, Masa de sărbătoare (Cartea Românească, 2020), e unul al reîntoarcerii în copilărie, al anulării morții tocmai prin agasanta ei prezență, al învierii de obște la nivel personal.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEApa e elementul care străbate și anulează toate aceste granițe (între moarte și viață, cer și pământ, atunci și acum), iar spațiul-mamă al cărții e satul de pe maluri, locuri în care, ca în Solarisul lui Tarkovski, gândurile se materializează din lumină.
Figura tatălui e, poate, cel mai clar chip al lumii vechi care vine, străbate, inundă lumea nouă, cea a zilelor noastre, cu amurguri și copaci, cu ape lungi și tăcute. Somnul și casa de astăzi sunt ale mamei, ca paznic al interiorului, al intimității.
Finalurile extrem de bine simțite (și gândite) au rol de trambulină care, exact când crezi că începi să respiri eliberat din strânsoarea poemului, te saltă înapoi în lumea ciudată, vie și moartă, din care tocmai credeai că ai ieșit.
Format, probabil nu întâmplător, din trei părți, volumul pendulează între mâini luminoase și tălpi desculțe, între masa de sărbătoare și casele decrepite ale unui sat părăsit, transformat de Irina în cântec de leagăn și cântec de înmormântare. Bătrânii de azi ai acelui paradis erodat sunt trecerea spre imaginile copiilor de ieri, fără salturi temporale (din nou mă gândesc la Solaris), într-o amestecare incredibilă a spațiului și timpului, cum am învățat să percep lumea și genealogia de la William Faulkner.
Poemul Noi nu avem o turmă e un fel de hartă a ceea ce a fost, ceea ce este și o premoniție pentru ceea ce va urma. E o poezie care nu vrea să intre sub mode, ci să redea un manual scurt de supraviețuire, să opună viața morții, să scoată din uitare viața tatălui în momentul morții sale. E, dacă îmi dați voie, alături de poemul care deschide volumul, osatura acestei lumi elastice și deloc palpabile.
Masa de sărbătoare e cu siguranță unul din volumele de poezie de rezistență ale anului 2020, unul din volumele definitorii ale poetei Irina Nechit. Un volum emoționant care merită cât mai multă atenție și enormă considerație.
Autor: Moni Stănilă
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
