De necaz şi de belea nu mai scapă nimenea

Bine a spus cine a spus: pe pământ nu e om să n-aibă un necaz, o pată pe conștiință, fapte ascunse de ochii lumii și dureri pe care le trăiește de unul singur.

Oxana are și ea o taină, despre care până nu demult nu știa absolut niciun om pe acest pământ. Pentru că bătrâna care a oploșit-o pe-o săptămână în casa ei demult e moartă. În afară de ea nu știa nimeni că Oxana a născut un băiat de fată mare și că a fugit din casa babei Safta la patru zile de la naștere, lăsând odorul în pragul unei biserici la câteva sate depărtare de locul acela. Tot în seara aceea s-a urcat în primul tren care a dus-o atât de departe că drumul spre casă a durat – nici mai mult, nici mai puțin – tocmai zece ani!

A născut de fată mare un băieţel

Și uite acum s-a întors, a căutat-o pe bătrâna care i-a ajutat să aducă pe lume copilul, dar moaşa nu mai era în viață, a căutat satul unde și-a lăsat odorul, dar nimeni nu ținea minte să fi găsit cineva în pragul bisericii vreun copil. Oxana era la 27 de ani și ar fi dat orice să-și găsească fiul și să-l crească.

Avea acum altă minte și altă înțelegere a lucrurilor. Îi părea rău că a ascuns sarcina de părinții ei, dar la 16 ani i se părea că ce i s-a întâmplat e nenorocirea nenorocirilor – elevă în ultima clasă de liceu, însărcinată în luna a șasea.

Au dat-o părinții la școală devreme tare, era isteț copilul și la cinci ani citea și socotea ca un elev din clasa a treia, de ce s-o ții acasă, dacă se trage la carte? Tatăl fetei – director de școală, mama – învățătoare și ea, așa că n-a fost o problemă s-o ia în clasă cu condiția că, dacă nu reușește să încheie anul, rămâne să intre în școală cu cei de vârsta ei.

Dar era fata atât de dezghețată încât a terminat prima pe listă, și liceul, la fel. Cum a pus mâna pe atestat, a dispărut din sat. A luat toți banii pe care-i aveau părinții în casă, și-a luat câteva lucruri și documentele și pe aici a fost.

A moşit-o baba Safta

E adevărat, le-a lăsat o scrisorică, în care și-a cerut iertare de la ei și i-a sfătuit să n-o caute pentru că pleacă din Moldova. O să le scrie când se va aranja cu traiul. Și atât a fost. Vă spuneam, era gravidă și voia să ascundă păcatul de ochii părinților și sătenilor. Trei luni de zile s-a oploşit pe unde a nimerit. A dormit și în câmp deschis, în stoguri de fân, a dormit în grajduri, în cocioabe părăsite, dar, când i-a venit sorocul să nască, s-a tras spre oameni.

Pe baba Safta a cunoscut-o într-un sat oarecare la dugheana din localitate, unde intrase gravida să cumpere o pâine. Când a pornit bătrâna spre casa ei, Oxana s-a luat după ea. Au intrat în vorbă și nu știu cum a convins-o fata, dar baba a luat-o în casa ei.

I-a spus femeii că e orfană, că un netrebnic de profesor de la internat a siluit-o şi uite că nu are nici unde se duce și nici cui se plânge. Du-te la poliție, fato, să-l aresteze, să nu facă asta și cu alte eleve, o sfătuia bătrâna, indignată la culme cât de neajutorați sunt orfanii în țara asta.

Nu împlinise nici săptămâna de când se afla la bătrână, când au apucat-o durerile facerii. Spre lauda Saftei, ea nu s-a speriat deloc, a chemat în grabă o femeie din mahala și până în zori i-au și pus Oxanei băiatul în brațe. Deși nu avea nici 17 ani împliniți, fata nu s-a speriat de ce i s-a întâmplat, atât că avea nevoie de foarte multe lucruri, pe care nu și le putea cumpăra – nici pentru copil și nici pentru ea.

Și iată că, la a patra zi după naștere, a fugit din casa babei Safta cu copilul în brațe și doar cu câțiva lei acolo, pe care îi pusese bătrâna și alte două mahalagițe pe pieptul pruncului.

A lăsat copilul într-un coş pe pragul bisericii

E adevărat că a lăsat o fițuică pe masă, scrisă pe un colț de ziar: „Mă duc în lume. Mulțumesc pentru toate”. A ieșit din casa babei Safta și a tot hoinărit din loc în loc, pe cărări ascunse, pe drumuri neumblate până a dat cu ochii de o biserică. Nu știa denumirea satului, nici cât de mare e, ce preot păstoreşte turma asta de oameni, zic, nimic nu știa. A văzut doar cu coada ochiului că biserica e deschisă și că se văd acolo oameni veniți la slujba de seară.

Era într-o zi de sâmbătă. Pe un scaun din fața bisericii a zărit un coş şi uite acolo a lăsat pruncul care în acel moment nici nume nu avea. A luat-o la fugă ca o fiară hăituită. Și a tot fugit cât mai departe de locul crimei și de cel al rușinii ei. Spera în felul acesta să-și ascundă păcatul.

A ajuns în Rusia într-un orăşel provincial. Un an a lucrat cu ziua pe la cei bogaţi. Și dădacă a fost, şi menajeră, şi infirmieră la spitalul din localitate. Dar vă spuneam că Oxana era tare dezgheţată. Când a împlinit optsprezece ani, a hotărât să urmeze o facultate. Avea studii complete, note foarte bune la mai toate obiectele, aşa că n-a fost o problemă, atât că și-a plătit studiile, neavând cetăţenia Rusiei.

Abia la şase ani de la dispariţia ei de acasă, le-a scris în sfârşit părinţilor. Era deja în ultimul an de facultate. Şi le-a povestit de-a fir a păr tot ce-a pățit – astfel, la vârsta de aproape 16 ani a rămas însărcinată de la un coleg de şcoală, s-a speriat şi a fugit în lume să nu afle satul de ruşinea ei, că a născut un băiat şi uite ce-a făcut cu el.

Într-un cuvânt, la cei 22 de ani pe care avea să-i împlinească în curând, Oxana a hotărât să se spovedească celor mai dragi oameni, să-și ia o povară de pe suflet.

Le scrie părinţilor, mărturisindu-le totul

Aşa au aflat rudele unde se află, s-au bucurat că e în viaţă şi că va absolvi şi o facultate. Sperau să li se întoarcă copilul acasă, era cel mai mic odor în familie şi se topeau de dorul ei. Dar a mai trecut ceva timp până să pornească ea spre Moldova, împlinise Oxana la vremea ceea 27 de ani.

Nu se căsătorise pentru că nu ştiu de ce nu prea avea trecere la bărbaţi deşi era o tânără plăcută la vedere – înaltă, zveltă, cu păr cârlionţat. În colectivul unde se angajase după facultate, ocupa un post de manager la un centru industrial, unde majoritatea erau bărbaţi, dar şi acolo niciunul nu se dădea la ea.

Dar, bănuiesc, altul era motivul. Prin comportamentul ei bănuitor faţă de bărbaţi, prin faptul că s-a ars o dată în tinereţe, ridica un paravan între ea şi oricare bărbat care ar fi încercat s-o curteze. Până în momentul când s-a întors în Moldova, Oxana n-a cunoscut alt trup de bărbat decât pe cel care i-a făcut un copil încă elevă fiind.

În familie au primit-o de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic şi n-ar fi fost între ei o despărţire de zece ani de zile. La îndemnul părinţilor, au angajat un poliţist în rezervă care s-o ajute să afle unde-i copilul ei ce ar trebui să aibă acum zece ani.

Familia plăteşte un detectiv pentru a-şi găsi nepotul

Dar în satul cu pricina n-au dat de nicio urmă. Au aflat doar că a doua zi a plecat din localitate familia Chistruga, așa, din senin, fără nicio pricină, au dispărut oamenii ceia din sat, deşi erau băştinaşi şi destul de bine aranjaţi acolo. Aveau casă, gospodărie trainică, el lucra medic veterinar, nevasta, învăţătoare la şcoală.

Ce a mai aflat poliţistul e că nevasta aceea era foarte bolnavă, familia nu avea copii, aşa că au scos în scurt timp imobilul de vânzare şi şi-au cumpărat un apartament la Chişinău, chipurile să fie mai aproape de centrele medicale din capitală în caz de urgenţă.

Pentru că poliţistul a mers din casă în casă să afle măcar ceva din ce-a fost curios în sat cu zece ani în urmă, a ajuns cu întrebatul şi la un moşneguţ, care şi-a adus aminte că demult-demult i s-a furat un coş, lăsat pe scaunul din faţa bisericii. Intrase omul să cumpere nişte lumânări, iar când să plece spre casă, n-a mai găsit lucrul lui. Și cel mai curios, continuă el, l-am întâlnit mai târziu în gospodăria lui Chistruga. Nepotul meu, spunea moşneagul, a cumpărat casa de la ei şi uite că printre lucrurile lăsate de foştii stăpâni era şi coşul cela.

Coşul ce dezleagă taina

De aici încolo, și-a dat seama poliţistul, e doar un lucru de nimic să-l găsească în Chișinău pe Chistruga. Lucru care i-a luat totuși ceva timp. Când a aflat unde locuieşte, a luat-o şi pe Oxana cu el. Chiar băiatul le-a deschis uşa. Taică-său era la serviciu, iar mamă băiatul nu avea. Nu era nici luna de când murise femeia.

Părţile s-au întâlnit la o cafenea şi au pus totul la punct. Numai o înţelegere între ei ar fi putut aranja lucrurile. Nici vorbă de poliţie sau proces judiciar. Mama şi-a abandonat copilul de bună voie, celălalt l-a furat și l-a înregistrat pe numele lui cu grave încălcări, în baza unei adeverinţe de naştere false.

Un deznodământ neaşteptat

A aflat Oxana că fiul ei poartă numele Bogdan, că e fericit și e un elev silitor. Au convenit să stea în continuare la Grigore, să-i poarte numele, iar Oxana să aibă dreptul de a veni să-l vadă, ori de câte ori i se va face dor. Şi s-au mai înţeles asupra unui lucru – în fiecare vară, Bogdănaș va petrece o lună de zile în familia bunicilor de la țară, adică la părinții Oxanei, ca să se bucure și ei de nepotul lor, chiar dacă acesta nu va afla niciodată că ei sunt bunicii lui adevărați.

Au trecut trei ani de la acea înţelegere şi copilul e bucuros să se afle în ambele familii. Îl iubesc deopotrivă. Între timp, și Oxana a prins drag de bărbatul care i-a crescut copilul. Pesemne, şi el o place, pentru că tot mai des prietenii lui îi văd împreună.