File aurite de istorie ale judo-ului moldovenesc

Ion Covurlueanu este un nume de referință în lumea judo-ului național. Însă curgerea timpului și memoria scurtă au tot încercat să cufunde în neantul indiferenței o soartă cu un parcurs pe cât de inedit, pe atât de zbuciumat. În scopul de a nu lăsa uitarea să-și aștearnă peste îndepărtatele evenimente pătura ei impenetrabilă, sustrăgându-le privirii și făcându-le de nepătruns pentru posteritate, am alcătuit rândurile de mai jos, pe care le dedic cu pietate memoriei celui care a constituit o filă aurită de istorie a judo-ului moldovenesc.

Ion Covurlueanu a văzut lumina zilei pe 4 ianuarie 1958 în orașul Pavlograd, regiunea Dnepropetrovsk (Ucraina, URSS). În scurt timp, familia sa se mută cu traiul la Hâncești. Se familiarizează cu lumea minunată a luptelor la vârsta de patru anișori, îndrăgindu-le pe dată, cu o iubire ce avea să-i determine iremediabil soarta. Datorită primului său antrenor, Vasile Colța, un specialist polivalent și un pedagog cu har de la Dumnezeu, practică mai întâi lupta sambo, apoi judo. Tot datorită pasiunii care i-a fost cultivată de acest mare tehnician, intră la Școala Sportivă din Hâncești, progresând vertiginos și cu entuziasm pe o cale ce reclamă multă muncă, dăruire, disciplină și spirit de sacrificiu.

O stea în ascensiune

De la o vârstă fragedă a devenit cel mai bun judocan din republică, începând din perioada când evolua la cadeți, apoi la juniori, tineret (a câștigat de trei ori Campionatul URSS în aceste categorii de vârstă) și până la seniorat. Pentru prima dată a devenit campion al Uniunii Sovietice în anul 1973 la Cernăuți, la vârsta de 15 ani. Atunci l-a învins pe Viktor Astahov, viitor triplu campion mondial, în anii 1981, 1982 și 1984. De asemenea, I. Covurluean a fost de zece ori campion al Moldovei, la toate categoriile de vârstă – o performanță unică, de neegalat atât în acel moment, cât și în perspectivă îndelungată, constituindu-se într-o epocă ce a devenit reprezentativă pentru judo-ul autohton.

Start internațional

Pentru prima dată se evidențiază pe plan internațional în 1974, când devine premiant cu bronz la turneul de judo printre juniori Under-16 „Campionatul prieteniei”, desfășurat la Santa Clara (Cuba), la care se întruneau cei mai buni sportivi din statele „lagărului socialist”, cum se spunea în acele vremuri. În 1976, cucerește, în categoria de până la 65 de kilograme, distincția de bronz la Turneul Eliberării ce a avut loc la Etropole (Bulgaria). Calitățile excepționale de judoka ale lui Ion Covurlueanu au ieșit iarăși în evidență la „Campionatul prieteniei”, găzduit în 1976 de îndepărtatul Phenian (Coreea de Nord), concurs la care se învrednicește de medalia de argint.

Încununarea

În perioada deplasării de serviciu a lui Vasile Colța în Bulgaria (1978-1980), unde dumnealui activează în calitate de antrenor principal al reprezentativei naționale a acestei țări, Ion Covurlueanu în cariera sa de atlet este ghidat de antrenorul Ivan Kurdov, continuându-și parcursul ascendent pe tărâmul performanței. În 1978, judocanul nostru se impune la turneul internațional Speranțele Olimpice, derulat la Riga (Letonia), și câștigă trofeul principal la Campionatul European de tineret U-20 de la Miskolc (Ungaria), un eveniment de referință în biografia sa. „La Europenele de la Miskolc (Mișcolț), Covurlueanu a mers în calitate de căpitan al lotului URSS. Antrenorul principal al selecționatei sovietice m-a rugat să-l asist pe Ion la acele competiții, chiar dacă reprezentam Bulgaria la acel moment. Desigur că am acceptat, el fiind discipolul meu de mic copil… Evoluția lui Ion a fost una extraordinară la acele întreceri continentale, în finală el învingându-l pe francezul Guy Delvingt, care era campion european de tineret și medaliat cu argint la Mondiale, performanțe obținute de curând, în 1976”, mărturisește V. Colța.

În 1979, I. Covurlueanu se situează pe locul III premiant la Turneul internațional de la Tbilisi (Georgia), iar în 1981 își adjudecă distincția de bronz la aceeași competiție, cedând în finală unui coechipier din cadrul selecționatei URSS, Viktor Kalentiev, un judocan de forță, câștigător în 1980 al Universiadei Mondiale de la Wroclaw (Polonia) și, ulterior, în 1982, al celei de la Jyväskylä (Finlanda). Între timp, în vara anului 1980, este selectat în vederea purtării torței olimpice – pe porțiunea de traseu Hâncești-Chișinău – ce a traversat teritoriul Moldovei în drumul ei spre Moscova.

După neincluderea sa în componența selecționatei în vederea evoluției la Mondialele din 1981, Ion Covurlueanu decide să-și încheie cariera sportivă. Deși a avut parte de un parcurs sportiv ce s-a întrerupt dramatic încă în faza lui inițială, a lăsat în urma sa o epocă memorabilă, de neșters, în lumea judo-ului național.