Despre comportamentul ocupanților sovietici (1)

În mai multe articole documentare am scris despre miile de aventurieri, rătăciţi, desfrânaţi, borfaşi şi beţivani aduşi din Rusia şi Ucraina în Basarabia de ocupanţii sovietici mai întâi în 1940, apoi în 1944. Infracţiunile şi crimele săvârşite de aceştia nici azi n-au fost pedepsite… O trăsătură de caracter a noilor stăpâni după 1944 era vigilenţa şi credinţa oarbă în dogma stalinistă, căutarea în permanenţă a „duşmanilor poporului – servitori ai imperialismului mondial”.

În viziunea lor, în şcoala sovietică încercau să se infiltreze oameni cu concepţii burgheze, pentru a influenţa tânăra generaţie. Multor oameni din Basarabia, pentru a căpăta o funcţie de la noile autorităţi, le era foarte dificil să se coboare la nivelul ,,cărturarilor” cu 2-3 clase sovietice şi să înveţe limba „moldovenească”. Cei care primiseră deja o funcţie, indiferent care: de medic, agronom, zootehnician, educator sau învăţător, erau trecuţi printr-un filtru NKVD-ist, pentru a se verifica dacă sunt credincioşi puterii.

Cei care nu treceau acest test erau eliberaţi imediat şi ţinuţi în vizorul miliţiei (un fel de poliţie care era supusă nu numai organelor de profil, ci şi tuturor structurilor de partid) sau, şi mai grav – luaţi în evidenţă de organele NKVD-ului. Propun un document pentru susţinerea celor afirmate. Un document sovietic de arhivă menționează această vigilență bolnavă:

„23 septembrie 1948,

Secretarului CC al PC(b) al Moldovei, tov. Covali

SCRISOARE INFORMATIVĂ privind completarea cu cadre didactice a raionului Leova pentru anul de învăţământ 1948-1949

Pe parcursul anului 1948, din motiv că nu inspiră încredere politică, din funcţia de învăţător au fost eliberaţi șapte oameni şi mai este necesar ca din aceleaşi motive să fie eliberaţi încă opt persoane. Ţinând cont că Leova este un raion de frontieră, Comitetul raional de partid solicită CC al PC(b)M să influenţeze Ministerul învățământului, ca acesta să completeze cu cadre didactice întregul raion, îndeosebi şcolile medii şi cele cu șapte clase. Din considerente politice, rugăm să fie înlocuiţi cei opt învăţători.

Secretarul CR Leova al PC(b), M. Mihailov”

Tot despre grija faţă de tânăra generaţie vorbeşte şi fragmentul din documentul de mai jos. De la tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946 au fost rostite următoarele cuvinte: „Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni [probabil că denumirea localităţii este schimonosită, n.n.]. Acolo o adolescentă de 15 ani a furat ceva. Ea a fost bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar secretarul sovietului sătesc, cu o sulă pentru ciubotărie, a spart gurguii de la pieptul încă neformat al fetiței, a băgat o sârmă prin ei de care a agăţat o tăbliţă cu inscripţia „Sînt hoață”.

Este greu de imaginat o asemenea cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor din partea autorităţilor sovietice. Asemenea pedepse erau caracteristice numai perioadelor sclavagiste şi medievale.

Mulţi dintre demnitarii sovietici aveau proprietăţi de cameleon, o jivină care îşi schimbă culoarea după anturaj, punând de fiecare dată în prim-plan interesele meschine, setoase de putere şi facilităţi.

Dar să nu ne abatem de la perioada în cauză. Vă propunem un fragment dintr-un document care demonstrează cum un prim-secretar al CR al ULCTM, membru al partidului lui Lenin-Stalin, a ajuns în armata sovietică, cum după prima bătălie, sortită la înfrângere, este luat prizonier, colaborează cu nemţii, căpătuindu-se şi cu un grad şi o funcţie. Când au venit americanii, a trecut în serviciul lor. Aceştia însă nu s-au folosit mult de serviciile lui, fiind predat ruşilor, adică armatei sovietice. Dar nici de data aceasta nu se pierde, în scurt timp izbuteşte să fie numit în funcţie de prim-secretar al CR al ULCT din Moldova.

„30 noiembrie 1950

Şefului adjunct al secţiei organelor comsomolului al CC al ULCT din URSS, tov. Meseaţev N.N.

CERTIFICAT despre motivele eliberării lui Belous P. Ia. din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM.

Belous P. Ia., ucrainean, studii medii, s-a născut în anul 1923. Prin Decizia Biroului CR Slobozia al PC(b)M din 18 noiembrie 1950, Belous P. Ia. a fost exclus din PC(b)M şi eliberat din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM. De la organele securităţii de stat au parvenit materiale care-l demască pe Belous P. I . că a înşelat organele sovietice şi de partid.

Aflându-se în rândurile Armatei Sovietice [conform originalului, n.n.], în august 1942 el a fost luat prizonier de nemţi lângă oraşul Rostov-pe-Don. Din august până în martie 1945, Belous s-a aflat în unul din lagărele de prizonieri din Elzas-Lotaringia. Căpătând încrederea şi respectul organelor germane de reprimare, Belous a fost înaintat la gradul de plutonier.

Când armatele americane au eliberat lagărul de deţinuţi, Belous s-a angajat benevol în serviciul armatei americane, însă la 13 mai 1945 comandamentul american l-a transmis pe Belous comandamentului sovietic. În rândurile Armatei Sovietice, Belous încălca deseori disciplina militară, a luat drumul discreditării organelor puterii sovietice, făcea propagandă antisovietică. Numeroase mărturii confirmă că Belous s-a exprimat în mai multe rânduri că va trece de partea armatei americane, deoarece acolo condiţiile de viaţă sunt mult mai bune. Toate aceste fapte Belous le-a tăinuit în perioada în care se pregătea să intre în rândurile PC(b) al URSS.

Secretarul CC al ULCTM, Iu. Prostosinski” 

Cam astfel stau lucrurile – unde-i bine, acolo-i şi patria lor! S-ar putea întâmpla ca acest Belous să aibă azi un piept plin de medalii şi să povestească tinerei generaţii cât sânge a vărsat pentru libertatea noastră. Mai laconic spus, indiferent de unde veneau aceste cadre – din Ucraina, Rusia sau Bielorusia, indiferent în ce funcţii se aflau etc., comportamentul lor era identic. Nici documentul ce urmează nu poate fi calificat ca excepție?! (fragment):

„Din Procesul-verbal nr. 73 al şedinţei Biroului CC al PCM, §15 din 27.07.1945

Decizia CR Dubăsari al PC(b) din Moldova despre excluderea din rândul membrilor de partid a lui Lamzin P. G. – Lamzin Piotr Gheorghievici, născut în anul 1906, membru al PC(b) din URSS din anul 1929, biletul de partid nr. xxx, funcţionar, rus, studii superioare incomplete, a lucrat ca şef al secţiei raionale Dubăsari a NKGB [Narodnîi Komisariat Gosudarstvennoi Bezopasnosti – Comisariatul Norodnic al Securităţii de Stat – n.n.].

La 27 iunie 1945, CR Dubăsari al PC(b) din Moldova l-a exclus din biroul Comitetului Raional de partid, l-a concediat de la serviciu şi l-a dat afară din rândurile partidului, pentru samavolnicie, beţii sistematice şi tentative de viol al femeilor.

S-a stabilit: Lamzin P.G. în perioada de activitate în raionul Dubăsari a comis un şir întreg de nelegiuiri, iar prin comportamentul său nepartinic s-a compromis ca comunist şi ca lucrător al organelor NKGB.

În ianuarie 1945, a primit la secţia raională a NKVD-ului un pistol, pentru a-l utiliza în scopuri de serviciu, dar în aprilie 1945 s-a îmbătat şi l-a pierdut. În luna mai 1945, aflându-se în colhozul „13 let Octeabrea”, împreună cu preşedintele sovietului sătesc şi şeful pentru gospodărie al colhozului nominalizat, au făcut o beţie care a ţinut toată ziua. În stare de ebrietate, a intrat şi pe la grădiniţa de copii, unde s-a purtat necuviincios. La toate avertizările pe care le-a avut, inclusiv beţiile care-l compromit, Lamzin nu reacţiona, se îmbăta şi în acest hal apărea în locuri publice.”

Hotărârea CC-ului asupra acestei probleme a fost de a modifica hotărârea CR Dubăsari şi, în loc de excludere din partid, respectivului i s-a aplicat o mustrare aspră cu înscriere în fişa personală. Lui Lamzin P. G. i s-a interzis timp de doi ani să ocupe posturi de răspundere. Asta-i tot.

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist