Starea limbii. Buza noastră cea rămâne

841
0
Rațe mute. Foto simbol

Cetățeanul N. din orașul K. își făcuse cumpărăturile. În momentul ieșirii din piață, hotărî să se tundă. Peste două zile era ziua iubitei sale și dorea să arate frumos. Știa că peste drum, la parterul fostului hotel sovietic „Vierul”, era o frizerie care tundea ieftin țăranii veniți la piață. Își îndreptă pasul într-acolo, cu gând că ar economisi și niște bani.

Din păcate, N. nu era numai sărac lipit, ci și un perfid-abscons naționalist. De aceea, când intră în salon, vorbi cu administratoarea în limba de stat: „Vreau să mă tund…”. Aceea îi răspunse rusește. N. insistă pe „cea de stat”, dându-și seama, după specifica ei coafură, că vorbește cu o moldovancă. Până la urmă, trecu și femeia la idiomul de stat. Îl conduse pe N. până la un tânăr care tocmai „deservise clientul” și îi zise: „Ședeți pe scaunul ista, el o să vă tundă. Dar, păcatele mele, băietul e surdomut. Așa că vorbiți cu el rusește, fiindcă înțelege totul după buze”.

N. i-a urmat sfatul. Băiatul l-a tuns minunat.

N. Caz real, kafk-kishinăuean, 2020

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here