Cum arată un agent-informator al securității

1132
0
O baracă siberiană cu deportați

Deunăzi, un prieten bun de pe Facebook îmi trimite în privat o știre cu o listă a informatorilor Securității din spațiul public al Chișinăului, de prin anul 2011. Ați văzut și Dvs. probabil această listă sau altele asemănătoare…

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Am râs cu poftă! M-au amuzat stângăciile alcătuitorilor – de la alegerea personajelor pentru denigrare până la numele de cod ale agenților. Era de fapt o parodie lista aceasta de „informatori KGB”, ticluită de niște scribi cu spirit.

În realitate, niciun serviciu special din lume nu-și divulgă agenții, decât după vreo sută de ani de la moartea lor. Mai mult ca atât. În toată lumea unde este adoptată legea lustrației, ea este transpusă în fapt printr-o largă comisie națională, nu prin liste inventate de ale jurnaliștilor.
Și mai mult.

Nici chiar decizia acelor comisii (în România se cheamă Comisia Națională pentru Studierea Arhivelor Securității – vezi și Wikipedia), din care fac parte eminente figuri naționale, specialiști în domeniu etc. – nici chiar aceste comisii NU pot avea ultimul cuvânt!

Ultimul cuvânt este al justiției, pronunțat în proces judiciar.
Trebuie știut din start, în cazul întâlnirii unor asemenea informații manipulatoare.

În imagine, plasez un raport al unui informator al Securității Sovietice, cu numele de cod Vladimirov.

Vedeți mai întâi clasificarea documentului: STROGO SECRETNO (Strict Secret).
Apoi este dat doar numele de cod al agentului: Vladimirov. În timp ce numele adevărat este cunoscut de doar 2-3 persoane din cadrul Securității.

Și toate acestea, strict secret, pentru 100 de ani!!!

După cum se vede în document, nici șefii care puneau semnătura pe el nu știau mai mult decât numele Vladimirov.

Și totuși, numele agentului se poate deduce, se poate afla.
Personal, am identificat cu desăvârșire mai mult de 10 persoane-informatori ai Securității. În fond, acestea sunt din anii postbelici, dar am și câțiva de mai încoace, dintre contemporani.
Am și un interviu pe viu cu un asemenea informator, pe care însă n-am găsit cum să-l public odată ce i-am promis că nu voi face aceasta.
Voi reveni la numele acestea, odată.

În documentul de mai jos, din cancelaria Securității Sovietice din Chișinău, sub titlul „Informația agentului” și sub parafa „strict secret”, se înșiră raportul informatorului Vladimirov, recepționat, la 4 octombrie 1948, de către maiorul M. Yakovlev, șeful Secției a doua a Ministerului Securității din RSSM. (Secția a doua se ocupa de contrainformații și securitatea internă.)

Citez din raportul informatorului (traducere liberă): „Iată oamenii care trăiesc, se pare, în spirit nesănătos. Aduc exemple cu țărani pe care i-am întâlnit în timp ce am fost să țin lecții pe linia CC al Comsomolului.

În satul Tătărăști, raionul Strășeni, trăiește MÂRZENCO Neculai, un țăran înstărit, care este un dușman înveterat al Puterii Sovietice. El se pronunță deschis împotriva colhozului, îndemnându-i și pe alții să facă la fel. Pot fi adunate multe dovezi ce pot fi găsite la fața locului.

Raportul agentului securist sovietic cu numele de cod „Vladimirov”, care îi denunță pe țăranii gospodari din satele Tătărăști și Gălești din raionul Strășeni.

În satul Gălești, Strășeni, printre persoanele dușmănoase puterii sovietice și mișcării colhoznice pot fi nominalizate următoarele: ERHAN Neculai – are 7 hectare de pământ arabil și terenuri de viță-de-vie. PLĂCINTĂ Gheorghe și fratele său (i-am uitat numele).

Acești trei mi-au spus că sunt [țărani] mijlocași și m-au rugat să-i trecem cu vederea, la formarea listelor [de chiaburi – n.a.] și atunci ei vor fi primii care se vor înscrie în colhoz. Ei s-au revoltat [de abordarea respectivă a lor] și mi-au mai spus că, colhozul înseamnă moartea [țăranului]…”

Urmează semnătura lui Yakovlev și remarca: elaborat în două exemplare. Pe dreapta, două vize de expediere către executanții Securității, care urmau să lucreze cu acești țărani mai departe.

Documentul de față mai este relevant și pe următorul palier.
Unii oameni neinformați se pronunță uneori precum că deportările basarabenilor nu s-ar fi produs dacă n-ar fi existat pârâtorii de lângă cei destinați Siberiei.

Este un neadevăr, desigur.

În cazul nostru, vedem că pârâtorii cei mai mari veneau tocmai din capitală – toți, de regulă, agenți ai Securității, pentru a depista ei înșiși pe cei ostili puterii sovietice și, totodată, pentru a-i controla la capitolul „onestitate” pe informatorii locali.
În același timp, ordinele de deportare și organizarea trenurilor prin gări, cu trupe militare înarmate, evident, au fost opera statului sovietic, nu a informatorilor de lângă țăranii gospodari.

Care a fost finalul (consecințele) acestui raport al lectorului Comitetului Central al Comsomolului, agent al Securității?

În scurt timp, celor patru persoane vizate în raport li s-au intentat dosare de urmărire la Securitate.

La 6 iulie 1949, frații Plăcintă Gheorghe (născut 1886) și PLĂCINTĂ Ion (n. 1884), din Gălești, cu familiile lor – în total zece persoane, inclusiv trei copii minori – au fost deportați în Siberia.
În aceeași zi, consăteanul lor, ERHAN Neculai (n. 1901), cu familia de șase persoane, cel mai mic copil având doar nouă ani, au fost trimiși și ei pe calea Siberiei.

Evident, toată averea acestor țărani a fost confiscată de către statul sovietic.

Neculai MÂRZENCO din Tătărăști (n. 1903), pomenit și el în raportul securist, s-a salvat de Siberia ca printr-o minune. Dar această istorie este deja un alt subiect, la care voi reveni ulterior.

În final, remarcăm faptul că, agenții Securității pot fi identificați, totuși.

Am scris mai sus că am vreo 15 de aceștia stabiliți ca atare în totalitate sau având toate bănuielile rezonabile cine ar fi ei.

L-am identificat, evident, și pe acest Vladimirov, din raportul secret citat mai sus.

Pentru a-l putea identifica, am răscolit foarte multe arhive, ca să găsesc cine era acel lector care s-a deplasat atunci în satele menționate… Am găsit două persoane de acestea. Însă, pentru a respecta deontologia, mai căutăm…

Autor: Gheorghe MĂRZENCU

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here