Cum s-a însurat Vasile cu fata dracului

700
0

Aşa-i ziceau lui Istrate în sat – drac de om, împeliţatul, cel fără de cruce, necuratul – pentru că avea omul acesta o minte vicleană, răutate peste măsură şi palmă grea.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Nevastă-sa chiar în prima săptămână după nuntă a şi luat câteva palme de n-a putut ieşi în sat de ruşine. A trimis vorbă la părinţi acasă că-și leapădă bărbatul și s-o primească înapoi. Aceia, într-o fugă la vale, la casa lui Istrate, să-l pună pe ginere la punct.

Maria era fata tatei şi Alexandru o iubea ca pe ochii din cap. Dar uite că ginerele nici nu i-a permis să intre în curte, darămite să stea de vorbă cu fiică-sa. „Du-te, omule, acasă şi să nu te văd la mine decât atunci când te-oi chema eu! N-ai ştiut s-o creşti şi s-o educi, o pun eu la punct că-i sunt bărbat şi stăpân peste dânsa!”, a ţinut să precizeze ginerele.

Istrate împeliţatul

A alergat omul şi la miliţie, şi la primărie să-şi smulgă fata din mâna necuratului de Istrate. Dar n-au izbutit nici aceia s-o scoată cu nebunul la capăt. A îndreptat puşca spre ei şi a zis că trage, că de puşcărie nu se teme. Plângea mama Mariei de n-o puteau ogoi neamurile. Satul a vorbit săptămâni la rând despre asta.

„Au vrut s-o dea după bogat, aşa le trebuie!”, auzeai şoptindu-se pe la garduri. Apoi s-au mai liniştit apele şi, la sorocul potrivit, naşte Maria o fată, a doua, a treia, până a ajuns să aibă cinci. Şi nici un băiat… Atâta scârbă avea Istrate pe suflet că nici nu se uita la copilele lui.

Erau frumuşele fetele și dezgheţate la minte că ar fi trebuit să-i moaie inima diavolului, dar el, când îi ieşeau în cale, tocmai scrâșnea din dinți. „Matahale” și „puiniţe” le zicea. „De ce puiniţe?”, se întreba satul. Dar asta era vorba necuratului și nu-l putea nimeni îndepărta de la gândul că nevastă-sa i-a făcut în ciudă, născându-i tocmai cinci fete.

După ultima copilă nu s-a mai culcat Istrate niciodată cu Maria deși o temea de alți bărbați fiind femeia tare frumuşică. Ca să se răcorească, se ducea la o muiere din satul lor, vădană și săracă, care se bucura de ce-i aducea Istrate în casă – un sac de făină, cartofi, un șold de porc la zile mari. Nu se ascundea de lume bărbatul că-și înșală nevasta, vezi bine, și în asta vedea el un act de eroism!

Supărat că i-a născut nevasta cinci fete

Pentru fiecare din copile, dar şi pentru nevastă-sa avea câte-o poreclă, una mai urâtă decât alta. Maria şi-ar fi luat copilele şi s-ar fi dus în lume cu ele, atât de nefericită era în căsnicia asta. E adevărat, avea de toate şi le îmbrăca Istrate ca pe nişte prinţese, îi plăcea astfel să-şi etaleze bogăţia și să arate tuturor că nici unul din sat nu merită barem să-i miroase umbra.

Dar, departe de ochii lumii, le umilea şi le scotea ochii pentru oricare lucru cumpărat pentru ele. Şi le-a poruncit: nicio vorbă să nu se audă prin sat cum trăiesc şi se împacă ei. Pentru că toate femeile din familia lui i-au cunoscut greutatea pumnilor, fireşte că lumea doar bănuia ce se întâmplă în casa lui Istrate.

Puţini îi călcau pragul, niciodată când nu era el acasă. Dacă voia nevasta sau fetele lui să-şi vadă buneii din deal, n-aveau decât să se ducă la ei. Cumetrii şi celelalte rude se ţineau la distanţă de diavol, nu de alta, dar putea să i se năzărească banditului ceva şi, fără să te aștepți, ajungeai la ceartă, dar chiar şi la pumni! Vă spun, greoi om la caracter era Istrate, se fereau toţi de el. Nu avea un prieten, o rudă sau un mahalagiu cu care să bea un pahar când ți-i poftă să mai schimbi cu cineva o vorbă.

Mezina se pune în poară cu taică-său

Maria se împăcase cu starea asta de lucruri – avea cinci fete pe care trebuia să le crească și să le mărite. Copilele însă se puneau în poară cu Istrate, parcă nu-i ieșeau din cuvânt, dar, dacă puteau, o făceau pe-a lor. S-au înscris la toate cercurile posibile în școală, numai să nu-l vadă pe tatăl lor în timpul zilei. Sâmbăta și duminica fugeau la buneii lor în deal. Cea mai mare fată avea de acum 16 ani și era în clasa a zecea de liceu, iar cea mai mică era în clasa a doua. Frumușele toate, vă spuneam, și dezghețate la minte.

La caracter doar cea mică, Năstica, s-a aruncat lui taică-său. Era impulsivă și violentă, dar mai frumoasă decât toate celelalte și mai alintată de mamă și de bunei. Îi intrau în voie doar ca s-o liniștească, să nu sară la bătaie, să nu-l contrazică pe taică-său, de care fata asta nu se temea deloc. Într-o zi, a bătut-o el așa de tare că abia de-a scos-o maică-sa din mâinile lui. Și ce face zănatica? Credeți că s-a speriat sau a prins frică de tată? Ba bine că nu!

Se culcase omul pe la chindii, căci era o zăpuşeală în ziua aceea de n-aveai aer să respiri și, când adormise adânc de tot, nebunatica de fată i-a pus în pat niște broscuțe pe care le prinsese în mlaștina din fundul grădinii. Ce-a fost nu vă mai spun, dar din ziua aceea Istrate încuia întotdeauna uşa când se ducea la culcare. Prinsese nu știu cum un fel de frică, te pui cu nebunele – te omoară în somn vidmele!

Au trecut anii… Anișoara, cea mai mare fiică a lui Istrate, era în ultimul an de facultate când a adus acasă un coleg de grupă. Le-a spus părinților că e prietenul ei și că, după ce termină studiile, se mărită cu el! Mamă-sa și buneii erau peste seamă de bucuroși, numai taică-său n-a reacționat în niciun fel. A ieșit din casă și a venit abia a doua zi spre seară, când tinerii plecaseră la Chișinău.

Fiicele se mărită fără a le ajuta Istrate

Anișoara a înțeles că taică-său nu are de gând să-i facă nuntă și că nu i-a plăcut viitorul ginere. Nunta a fost în satul mirelui – din partea miresei au fost doar mama, buneii și câțiva cumetri. E adevărat că bani de pus pe masă Istrate a dat, chiar mulți bani, „să le șteargă nasul sărăntocilor”, adică cuscrilor, dar nu i-a fericit cu prezența lui.

Așa s-au măritat patru din cele cinci fete ale lui Istrate. Nici un ginere nu i-a plăcut, nici pe cuscrii lui nu i-a cunoscut și nici interes nu avea să afle cum trăiesc fetele lui. Acasă rămăsese doar cu Nastea. De la un timp, nevastă-sa Maria stătea mai mult pe la fetele măritate. Ba o ajuta pe una să-și crească copilul, ba se ducea la alta, care era pe cale să nască, ba la a treia, la a patra…

Trăgea la gospodăria ei doar la sărbătorile mari. Deretica prin casă, cocea, rânduia mese pentru fetele, ginerii și nepoții ei. Nu-l mai lua în seamă pe Istrate. Dacă o bătea, fuga la sectoristul din sat, era un polițist tânăr, care se temea de Istrate mai dihai decât Maria, dar nu avea încotro, venea la casa omului și-l preîntâmpina: „Bagă de seamă, moșule, că te bag la răcoare!”.

Nastea se îndrăgosteşte lulea

Nastea, care era cea mai frumoasă și mai aprigă dintre toate fetele lui Istrate, uite că se îndrăgostește. Și nu de un băiat oarecare din satul ei, dar de cel mai mare zurbagiu. Nu era petrecere în localitate în care să nu se iște o gâlceavă și de fiecare dată de vină era Vasile – ba cutărică s-a uitat rău la dânsul, ba cineva i-a luat fata la joc fără să i-o ceară, cum e legea, ba o altă mie și unul de motive, numai ca flăcăul să-și arate puterea și curajul. Toate fetele din sat se fereau din calea lui. Nu dea Domnul s-o ceară de nevastă! Dacă-l refuzai, la sigur că ajungeai de râsul lumii.

Angelica, frumusețea satului, fată cuminte și ascultătoare, nu s-a trezit și cu poarta unsă cu dohot, cu ferestrele stricate, iar băiatul cu care avea de gând să se mărite, bătut măr de Vasile! Vezi bine, pusese nebunul ochii pe fată și nu-i permitea altuia să-i aţină calea! Uite că tocmai de acest flăcău se îndrăgostise fata diavolului. E adevărat că pe cât era de spurcat la firea lui pe atât de frumos era Vasile. Era înalt, spătos, avea păr negru cârlionțat și ochi albaștri atât de luminoși că îți venea să-l tot ții în brațe și să nu-l mai lași.

Întărâtat de Nastea, Vasile îl sfidează pe Istrate

Nastea se îndrăgostise lulea și avea de gând să-l ia de bărbat. N-o speria nici firea lui zănatică, nici că a făcut pușcărie vreo trei ani, nu-i păsa deloc că e sărac și că trăiește doar cu mamă-sa într-o cocioabă bătrânească, rămasă de la bunei, zic, se încăpăţânase să fie al ei flăcăul. Îi aținea calea tot pe unde știa că umblă el – la clubul din sat, la cârciumă, la pădure, unde era angajat să taie copaci. Dar Vasile se ferea de Nastea. Nu-i era prea dragă și apoi cui îi trebuie un socru ca Istrate?! Nu că s-ar fi temut, dar un nebun se ferește întotdeauna de un altul ca dânsul.

Ori de câte ori se întâlneau, Nastea îl lua pe Vasile peste picior: „Te temi de tata, de aceea te ferești de mine?”. Sau: „Pun pariu că la hram n-ai să vii să mă iei de acasă la joc, numai vorba-i din tine că ești curajos! Și le spunea toate astea ca să audă și alții, și Vasile nu putea să se ferească c-o vorbă oarecare. Așa că a luat-o și la joc de acasă, cu toate că Istrate închisese poarta să nu-i permită Nastei să iasă din ogradă, dar Vasile a sărit gardul, a deschis poarta, a sărutat dulce și lung fata în ochi lui taică-său și a dus-o la braț și a jucat-o toată ziua aceea.

Peste un rău vine unul şi mai mare

La întoarcere, firește, poarta era încuiată, casa zăvorâtă, dar cu Vasile nu te pui, s-a înfuriat rău, mai avea și capul greu de băutură, dar a reuşit s-o bage pe fată în pat. S-a culcat și el alături. Zicea s-o păzească, nu cumva taică-său s-o bată. Maria nu era acasă, se mutase la Bălți la cea de-a patra fată care avea nevoie de ajutorul ei.

Dimineața, se trezesc tinerii cu Istrate peste dânșii. Avea o biciuşcă în mână și porni să bată în Nastea… L-a atins și pe Vasile, care tot atunci a sărit ars, i-a pus gheara în gât lui Istrate și i-a poruncit: „Dispari din ochii mei, dacă vrei să mai trăiești!”.

Ce să vă mai spun? Vasile a rămas în casa lui Istrate, chipurile s-o păzească pe Nastea, iar, când fata a rămas însărcinată, a luat-o de nevastă. Nunta a fost fastuoasă căci Vasile și Nastea au scos din Istrate tot ce putea să le dea el cu voie sau fără de voie.

Pentru că tinerii au rămas în gospodăria socrului, Istrate și-a făcut o colibă la parcelele lui din câmp și, cât e vara de lungă, acolo vieţuieşte. Zice el că-i place aerul curat. Lumea comentează altfel: peste un rău vine unul şi mai mare.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here