Povestea fierarului din Nisporeni

2499
0
Fierul forjat. Foto: Natalia Munteanu

Există locuri unde meșteșugurile s-au păstrat din timpuri vechi. La Nisporeni, de 20 de ani, fierarul Vasile Ulinici nu vrea să lase obiceiurile să încremenească în timp.

Într-o zi caniculară de august, fierarul a aprins focul la 2000 de grade Celsius și a început a bate fierul, cât e cald, pe o nicovală din 1949. Când avea 14 ani, a deprins această meserie de la unchiul său, care prelucra fierul prin metode tradiționale.

Lui Vasile nu-i plăcea școala. Încă din gimnaziu a înțeles că menirea sa este fierăria. „Am văzut că degeaba merg la școală și am înțeles că trebuie să prelucrez fierul. Așa mi-a venit. Meseria de fierar am învățat-o singur. Din 34 de ani pe care îi am, 20 de ani i-am dedicat fierăriei”, povestește Vasile Ulinici care este pasionat și de mecanică.

Fierarul Vasile Ulinici din Nisporeni. Foto: Natalia Munteanu
Fierarul Vasile Ulinici din Nisporeni. Foto: Natalia Munteanu

Totul a pornit de la curiozitatea și entuziasmul lui Vasile Ulinici pentru fier și mecanică. Vasile este fascinat de o bucată de fier sau de un motor pe care le găsește la gunoi sau în gospodăria unui om care e gata să le arunce la fier uzat.

„Lucrez din plăcere. Mi-i drag. Știi ce fac? Mă duc undeva și găsesc un obiect din fier sau un motor. N-am răbdare să vin, să intru în „spitalul” meu și să mă relaxez. Îl desfac, îl curăț etc. Toate aparatele astea le-am adus bucăți, ruginite. Dacă mă apuc de o lucrare, ea îmi vine singură în minte, deodată”, explică Vasile Ulinici.

Focul din forjă. Foto: Natalia Munteanu

Piese auto fabricate în atelierul fierarului

Ustensilele fierarului sunt cleștele, ciocanul, nicovala, forja, pilele și alte scule mărunte. Fierarul Vasile Ulinici meșterește practic orice: cociorve, sfeșnice, osii, lopeți, pluguri, remorci, tractoare, porți, uși, bărdițe, scări, garduri, cuțite și chiar piese auto. „Ce făceai înainte fără fierar?”, se întreabă retoric Vasile Ulinici.

Bate fierul la ciocanul automat. Foto: Natalia Munteanu

„S-a fărâmat un cui de metal la o mașină. Piesa nu se mai produce, dar vine omul la mine cu asta veche și eu o fac nouă. Dintr-o bucată de fier, la strung, o fac nou-nouță, ca la fabrică. Vine cu piesa ruginită, iar eu o șlefuiesc și mai slujește încă 30 de ani. De ce se numește fierar? Să facă aceste lucrări”, precizează Vasile Ulinici.

În curte vedem un tractor albastru, confecționat de fierarul Vasile Ulinici, la poartă este un plug, iar în atelier în curând va fi gata un alt autovehicul, aflăm de la el.

Tractorul făcut de Vasile Ulinici. Foto: Natalia Munteanu

În atelierul fierarului sunt lucruri vechi, de la instrumente de muncă și până la tablouri sculptate în fier sau icoane ortodoxe adunate de oriunde. „Dacă le găsesc, le iau, deoarece îmi sunt dragi. Ăsta e ciocan automat, păstrat din vremea strămoșilor. La el bat fierul. Cu ajutorul piciorului regulez fiecare bătaie”, zice Vasile.

Fierarul simte și înțelege lucrările de valoare. În atelier vedem o icoană care datează din anul 1885. „Icoana e mai mare decât mine cu 101 ani. E din anul 1885. Am făcut o poartă la o casă, gospodarul scosese icoana să o arunce, iar eu am cerut-o”, mărturisește Ulinici.

Bate fierul cât e fierbinte. Foto: Natalia Munteanu
Bate fierul cât e fierbinte. Foto: Natalia Munteanu

Pe un perete văd două arme. „O pușcă e din anul 1882, iar alta e din 1800. Bucata de metal am găsit-o în pământ, iar bucata din lemn am făcut-o eu. Astea sunt primele puști. Sunt tânăr. Încă mai am de pus pe pereți”, afirmă Vasile Ulinici. În aceeași încăpere sunt agățate câteva tablouri sculptate în fier, unul dintre ele datând din anul 1970.

„Probabil, voi fi ultimul fierar”

Vasile Ulinici este convins că va practica meseria de fierar până la sfârșitul vieții sale. „Altceva nu pot face. Chiar să vreau să fac – nu pot. Cât o să-mi dea Dumnezeu sănătate, atâta voi ține coroana. Probabil, voi fi ultimul fierar”, se arată convins meșteșugarul.

Primul ilău a lui Vasile Ulinici. Foto: Natalia Munteanu

Bărbatul este căsătorit și are trei copii. Familia Ulinici are grijă de bunicii care i-au crescut pe cei doi soți din fragedă pruncie și de o mătușă din Ucraina. Vasile se gândește să plece la muncă în străinătate, deoarece e greu traiul în Republica Moldova.

„Ce bătrânețe ne așteaptă? Oamenii nu au bani. Bunicile noastre au noroc de noi, suntem buni la inimă. Îmi e milă. Avea bunica un cotlon unde făcea zeamă, și țopușorul (pulpa) era pentru Vasilică. Dar să nu fi fost bunicii – eram demult plecat din Republica Moldova. Eu mi-am găsit drumul și îmi întrețin familia”, se destăinuie el.

Fierarul vopsește poarta meșterită de Vasile Ulinici. Foto: Natalia Munteanu
Fierarul vopsește poarta meșterită de Vasile Ulinici. Foto: Natalia Munteanu

Chiar dacă va pleca să muncească peste hotare, Vasile Ulinici se va întoarce la Nisporeni, iar într-o zi va transforma atelierul său într-o Casă a Fierarului, unde va expune icoanele vechi adunate de peste tot locul, bărdițele sculptate pe care le are în podul casei, instrumentele și sculele specifice meseriei de fierar.

Poartă din fier forjat. Foto: Natalia Munteanu
Poartă din fier forjat. Foto: Natalia Munteanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here