Memoria unui jurnalist nu-i scurtă

643
1
Victoria Popa
Victoria Popa

Pe parcursul anilor de reporterie am memorizat toate tertipurile posibile la care recurgeau și mai recurg reprezentanții instituțiilor publice când sunt solicitați să ofere informații de interes public sau să-și exprime opinia despre unele declarații.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Aceștia erau greu de găsit prin intermediul departamentului relații cu presa și cu publicul. Apoi, după ce îi găseai, ascultând întrebarea, încercau să se eschiveze ca să nu răspundă la țanc și cereau solicitări de informație în scris, făcând apel la lege, deși puteau să răspundă imediat pentru că erau la curent cu informația respectivă. Preferau să o mai întindă vreo două săptămâni.

Alții, mai șmecheri, dacă îi găseai la telefon, îți spuneau să revii pentru că se află în ședință (ședințele lor interminabile!), ca mai apoi să nu mai răspundă la telefon, nici a doua zi. Niciodată. Unii cunoșteau deja numerele de telefon ale redacțiilor și alegeau cui să răspundă și ce anume să răspundă.

Orice jurnalist, care-și face onest munca, știe demult că, pentru întrebările ce conțin informații cu impact și de interes public, trebuie să scrie solicitări de informație în scris, făcând apel la Legea cu privire la accesul la informație (art. 16, alin.1) și la Legea presei, care spune că accesul mass-media la informaţiile oficiale trebuie să fie operativ (art. 3).

Mai nou, am depistat că paginile web ale unor instituții publice nu au informația actualizată despre angajații lor. Deși în organigrama cu contactele angajaților sunt notate telefoanele mobile și fixe ale subdiviziunilor, funcționarii plătiți din bani publici nu răspund nici la telefoanele mobile, și acestea plătite din bani publici.

Azi, noile tehnologii ușurează un pic munca jurnaliștilor, dar și îți demonstrează atitudinea selectivă a celor intervievați. Și apelăm la ele, deoarece suntem constrânși de situația pandemică în care trăim.

Pentru că majoritatea angajaților din sectorul public au profiluri pe rețelele de socializare, noi, jurnaliștii, apelăm la deputați, funcționari publici, analiști politici etc. prin intermediul acestora. Atunci când trimiți mesajul prin rețelele de socializare și ceri opinia celui intervievat, vezi că mesajul a fost citit, dar destinatarul nu dorește să-ți răspundă.

Unii analiști politici se comportă la fel de selectiv ca deputații, dându-și cu părerea doar pentru unele instituții media, de fapt, pentru cele pe care le servesc.

Un jurnalist bun, la scrierea unui text pe o temă politică, are nevoie de opiniile întregului spectru politic și apelează la reprezentanții tuturor formațiunilor politice. De fapt, orice reporter trebuie să procedeze așa pentru a oferi publicului o informație bazată pe pluralism de idei. Altceva e că răspund prea puțini din cei solicitați. Sau întrebarea le pare provocatoare, sau le atinge interesele.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here