Sfârşitul hranei

Omul, spre deosebire de înger, trebuie să mănânce şi să doarmă.  Formula lui – trup  şi suflet – spune clar că are nevoie de două feluri de hrană. Doar puţini sfinţi s-au lipsit de alimente un timp, fiind hrăniţi cu hrană din cer. În Vechiul Testament, poporul istoric al lui Israel, după eliberarea din Egipt, nu a mâncat decât alimentul spiritual: mana şi apa din stânca miraculoasă.

Foamea este cel mai bun stimul când vrei să dresezi masele. Cea organizată de Stalin a degradat omul până la starea de canibal, ca să-l închidă mai uşor în colhoz. Acolo unde nu se mai confruntă cu foametea, populaţiile luptă cu efectele pandemiilor globale, cauzate de transmiterea patogenilor toxiinfecţiilor alimentare prin sistemele de aprovizionare care susţin piaţa alimentară globală. Sfârşitul hranei vine din scăderea încrederii  publice în siguranţa sistemului alimentar. În 2008, un miliard de oameni se considerau afectaţi de nesiguranţa alimentară. Lumea numără un miliard de obezi şi un miliard de înfometaţi.

În vremea de pe urmă, ne spun Sfinţii Părinţi, se va lua Sfânta Liturghie, rămânând omul şi fără hrană pentru suflet.

Euharistia face Biserica

„Euharistie”, „împărtăşanie” şi „cuminecătură” desemnează în limba română aceeaşi realitate. Euharistie în greacă desemnează recunoştinţă: jertfa euharistică este o jertfă de mulţumire. Împărtăşania este taina prin care credincioşii au parte de Iisus Hristos, care se dăruieşte. Cuminecătura, din latinescul communio, înseamnă unire, legătură.

Creştinii din primele secole refuzau să jertfească zeilor şi să participe la mesele de cult în compania păgânilor. Sf. Apostol Pavel, fiind pus în situaţia de a răspunde la întrebarea privitor la cele două feluri de cine de cult şi incompatibilitatea lor, explică astfel: Actul de a bea din potirul Domnului şi de a mânca pâinea euharistică are ca efect unirea cu Iisus Hristos real. Idolii de lut şi carnea jertfită lor sunt nimic. Însă în spatele neantului idolilor se află demonii, care sunt reali. „Nu puteţi bea din cupa Domnului şi din cupa demonilor”.

Ieromonahul Savatie Baştovoi observă în contextul „covid-19” că de fapt e vorba de lupta pentru Sfânta Liturghie, şi nu de linguriţă. „Ei au înţeles că Hristos este în potir şi ne impun profanarea lui”. Hrana pentru sufletul creştinului este exclusiv cina euharistică. Hristos a vrut să facă din această Sfântă Taină simbolul unităţii trupului unic, Biserica, al cărui cap este El însuşi, pentru a face din toţi una, o comunitate de iubire.

Aşadar, „ei” au înţeles că Euharistia este Biserica şi încearcă să o surpe altfel decât distrugând zidul ei: prin lipsirea creştinilor de împărtăşanie şi de celelalte Sfinte Taine. Pe de o parte – hrană trupească într-o formă fără fond, pe de alta – o biserică fără hrană pentru suflet. Ei ştiu că rugăciunea comunităţii îi poate opri, de aceea îl lipsesc pe om de vlagă pentru niveluri superioare de conştiinţă.

Pe timpul comuniştilor, care închiseseră vreo mie de biserici în RSSM, în cele vreo 200 care mai funcţionau era interzisă predica mai mult de 5 minute. Atunci preotul alegea să spună esenţialul: fraţi creştini, spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă! Erau conştienţi că numai asta îi poate salva de la apostazia şi îndrăcirea programată de bolşevici.

Întrucât acum cei care ascultau de comunişti o fac pe euroconformiştii, este bine să cunoaştem opinia unui expert în libertăţile religioase în cadrul OSCE, Cătălin Raiu: „Conform standardelor internaţionale (ONU, UE, OSCE), statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război, nici în stare de urgenţă”. Au ajuns procurorii clujeni, după o anchetă, să decidă că împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă este legală…

Noua paradigmă totalitară

Despre aceasta scrie filozoful italian Giorgio Agamben în studiul recent „Medicina ca religie”, pe care vă îndemn să-l citiţi. Terorismul de stat este acum un soi de teroare sanitară, ca instrument pentru a guverna, beneficiind de şansa încheierii unor contracte profitabile, necontrolate, invocându-se necesitatea. Epidemiile devin noul teren de luptă în realizarea războiului civil mondial. „Ticăloşii încearcă să profite de nenorocirile pe care ei înşişi le-au provocat”. Cercetând strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, G. Agamben, profesor la Paris şi Veneţia, rezumă dispoziţiile sugerate de OMS încă din 2013 în trei puncte:

1. Construirea, pe baza unui risc posibil, a unui scenariu fictiv, în care datele sunt prezentate astfel, încât să favorizeze comportamente care să permită a fi gestionată o situaţie extremă.
2. Adoptarea unei logici a situaţiei celei mai rele ca regim al raţionalităţii politice.
3. Organizarea integrală a corpusului cetăţenesc pentru a fi întărită la maxim adeziunea la instituţiile de guvernare. Producerea unui civism superlativ, în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism.

Un inamic invizibil, care lucrează conform noii paradigme este, nu de ieri-alaltăieri, bioterorismul. Dr. Len Horowitz din SUA, autorul unui best-seller despre SIDA, îl învinuia demult pe dr. Robert C. Gallo că a creat, prin manipulări ştiinţifice, hibrizi mutanţi, cultivând virusul animal pe celule sangvine umane. Prin intermediul Laboratorului Litton Bionetics, care ocupa locul şase în rândul furnizorilor de arme biologice pentru armata americană, vaccinul experimental împotriva hepatitei B, preparat de Gallo prin cultivarea unui virus de hepatită B la cimpanzei contaminaţi cu HIV, a fost administrat în anii 80 unor populaţii din Africa Centrală şi homosexualilor din New York.

Imunitatea slăbită de HIV sau din alte motive este un teren potrivit pentru Covid-19. Profesorul Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 2008 pentru cercetări legate de HIV, demonstra în aceste luni că noul tip de coronavirus nu are origine naturală şi este făcut de profesionişti în laborator. În genomul lui se pot observa elementele HIV. Deci omul de ştiinţă, idolul epocii noastre, rămas nepedepsit pentru crime împotriva omenirii, valorifică experimentul lui Gallo din secolul trecut. Televiziunea italiană anunţa din 2015 că în China se creează acest virus şi se programează un nou val de morţi.

Care-i miza reală a acestei crize, dacă s-a ajuns la ameninţarea cu închisoarea a contravenienţilor şi la etichetarea oricărei încercări de aflare a adevărului drept fake news, prejudecăţi conspiraţioniste etc.? Cine hotărăşte că ştirile sunt false? Este oare o ştire falsă scrisoarea deschisă a celor 118 medici români din Asociaţia „Medici pentru Consimţământul Informat”, care cer deputaţilor să respingă proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a persoanelor din România?

În Occident, Arhiepiscopul Carlo Maria Vigaro a semnat un apel legat de pandemie, susţinut de cardinalul german Gerhard Muller şi de 43.000 de persoane care arată pericolul vaccinării forţate. Lumea nu acceptă rolul de cobai pentru vaccinurile „filantropilor” implicaţi în stârpirea populaţiei planetei. Este clar că se urmăreşte crearea prin vaccin a unui mutant, care să expire imediat după pensionare.

Recapitulând istoria pandemiilor din ultima sută de ani, nu găseşti nicio „conspiraţie”. Doar o încrâncenată continuitate în efortul de a distruge omul: fie prin diseminarea cinică a experimentului pe fronturile Primului Război Mondial, sub falsul nume de „gripă spaniolă”, fie sub masca ce ascunde ceva încă neclar în acest spectacol mondial. Cât de concentrată şi bine mobilată mintea doctorilor care fabrică virusul şi cât de zăpăcită şi aparent surprinsă a celor care trebuie să contracareze.

Citeşti şi nu-ţi vine să crezi: modus operandi recomandat de OMS – aparatele respiratorii mecanice – este contraproductiv, grăbind moartea oamenilor. Spitale cu 300 de paturi pentru un singur infectat. Autopsiile decedaţilor interzise, privând experţii de elementele cognitive fundamentale. Pandemia utilizată ca justificare a limitării drepturilor civile. Morţii îngropaţi dezbrăcaţi, în sac de plastic, peste care se toarnă var nestins,  amintesc de victimele batjocorite în lagărele comuniste. Ca şi pe timpuri, comisarii nu vor fi traşi la răspundere.