„M-a zdruncinat moartea lui Paul Goma”

876
0
Poetul Șerban Foarță Timișoara
Poetul Șerban Foarță Timișoara

Interviu cu poetul Șerban Foarță, Timișoara

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

– Care dintre cuvintele ce denumesc dușmanul nr. 1 al omenirii din anul de grație 2020 vă pare mai potrivit – „Coronavirus”, „Coroană” sau „Covid”? Sau le folosiți pe toate?

– Încerc să nu fac uz de ele. Îmi repugnă. Şi totuşi, eu am scris, recent, acest catren apotropaic: „Lupta cu marile molime/ câştigă-se doar à la Pyrrhus;/ mai bine roagă-te: „Noli me/ tangere, domnule Virus!”.

– Vă interesează cifrele? De exemplu, 2 și 0, respectiv 2020, au vreo semnificație pentru Dvs.?

– Ca exerciţii de numerologie, dar nu fără un dram de scepticism. În fine… 0-ul ar fi vidul ca atare; care nu-i, însă, unul singur, avându-şi dublul, geamănul diadic, adică 2-ul: un co-vid! (Cât despre 2020, însă ca număr palindromic, printr-o simplă permutaţie a celor patru cifre, anume 2002, e un leitmotiv al „palindromanului” meu Roşul uşor e rozul iluzor.

Scară de Șerban Foarță
Scară de Șerban Foarță

– Perioada de izolare, din cauza pandemiei,  a fost una care v-a zdruncinat obișnuințele, certitudinile, așteptările?

– Eram şi înainte un tip aproape cazanier – aerului liber preferându-i spaţiile închise: biblioteca (nu, însă, foarte mult, căci suport greu singurătatea), vagonul-restaurant (când era încă practicabil) sau arsul gazului, aşa-zicând, „prin berării şi cafenele”.

– Când și de ce v-ați simțit zdruncinat, cu-adevărat?

– Când a murit Paul Goma. Motivele sunt, cred eu, evidente. A murit, asemeni lui Bălcescu, în indigenţă şi exil, tot mai uitat şi singur, departe de „ingrata-i patrie” (vorba lui Scipio Africanul). Nicio televiziune indigenă nu-şi va fi întrerupt programul indigest, din ignoranţă sau mitocănie… Ş.a.m.d.

– Timpul trece mai repede sau mai încet în anul Coroanei?

– Depinde de ceasornicul lăuntric, de cronometrul interior al fiecăruia din noi.

– Ce reușiți să faceți în vreme de molimă?

– Să, deocamdată, supravieţuiesc.

– „Molimă”, „ciumă”, „boliște” – ce cuvânt preferați?

– Molimă.

– Tot internetul a apreciat Distihurile Dvs. publicate pe facebook în ziua de 20 (iarăși 2 și 0) aprilie 2020: „Fiece zi de ieri spre azi, o zi e/ de scris cea mai amară poezie.// Ziua de azi, în pragul negrei seri,/ se pregăteşte-a fi o zi de ieri.// Cât de incertă, – ziua cea de mâine// tot va găsi, s-o mârâie, un câine,// fără să-i dea prin minte câinelui// că are-n nări mirosul mâinelui”. Ați transformat adverbul „mâine” în substantiv. Transformarea, în general, e provocatoare pentru Dvs., sau pur și simplu necesară?

– În cazul de faţă, necesară.

– Dacă în poezie căutați lucruri foarte complicate, mai ales la nivel de limbaj, în pictură vă înclinați spre o anume simplitate. Ce credeți despre simplitate?

„Răcoarea tunelului”, lucrare de Șerban Foarță
„Răcoarea tunelului”, lucrare de Șerban Foarță

– Răspund cu un vers de Mazilescu : „lecţia mea: o tu simplitate plină de respect”. În rest, e şi normal: ştiu să scriu versuri mult mai bine decât să plimb creionul pe foaia de desen.

– Stai acasă! – vă place sloganul? Și un alt slogan – Totul va fi bine. Cum le comentați?

– Primul frizează, oarecum, cinismul. Al doilea-i o vorbă goală.

– Din câte am putut afla, scrisul, cititul, pictura, cântatul la pian sunt îndeletnicirile Dvs. de bază. E posibilă pictura fără natură? Lectura fără foșnetul frunzelor? Poezia fără aer curat? Muzica fără păsări în copaci?

– Da şi nu… Dar, cât despre pictură, există „natura moartă”. Apoi, foşnetul frunzelor (galbene, roşii, verzi) aduce cu acela al paginilor cărţii. În fine, aerul curat (tot mai… murdar !) nu-i e indispensabil poeziei (a se vedea Bacovia sau Verlaine), nici trilul păsărilor – cantoului nostru.

– În această primăvară era stabilit să mergeți la Salonul de Carte de la Paris, unde urma să lansați cărțile „L’hiver est un verbe” și „ABC D’ AIR”, Colecţia BUCUREŞTI-PARIS, Opt cărţi de poezie pentru Franţa, seria 2013, ediţia A 2-A, ambele apărute la Editura Vinea. Cum v-ați depășit tristețea de a nu fi mers la Paris? Unde și când vor fi lansate aceste cărți? Unde veți merge în primul rând, după sfârșitul carantinei?

– „Cu piatră-n gură”, am văzut Parisul în 1991, la 49 de ani bătuţi pe muchie, în loc să-l văd la… 20, „la anii falnici, douăzeci” (fiind consemnat, de către regimul ceauşist, la domiciliu!). Venisem, la jumătatea lui octombrie, dintr-o ţară devastată (moral şi, uneori, şi fizic) de încă o mineriadă. Grisaille-ul Parisului era în ton cu cenuşiul României. Mi-a plăcut în capitala Franţei (pe care o ştiam din cărţi, „pe dinafară”), dar nu m-am bucurat prea mult, căci inima-mi era amară. – Cu Nicolae Tzone, prieten gentil şi bun coleg, urma să revăd Parisul de vreo încă patru ori, la rând. M-am fofilat de fiecare dată. Aş fi făcut-o şi în primăvară; dar mi-a luat-o înainte carantina… N-am regretat decât că „Cea fără-de-care”, alias Ildikolor, a ratat, vai, Parisul Franţei, în care, până azi, n-a pus piciorul…

– Vă mulțumesc mult pentru interviu și sper să ne oferiți noi poezii!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here