Am pierdut-o pe Valentina Tăzlăuanu

809
0
Valentina Tăzlăuanu. Foto: europalibera.org

Valentina Tăzlăuanu a încetat din viață pe 3 iunie 2020. Ne-au rămas cărțile ei, textele ei de o rară frumusețe, ne-a rămas revista creată de ea, „Sud-Est cultural”.

Dar Valentina a fost, este, mult mai mult decât textele sale. Am pierdut-o pe ea, cea vie și caldă, liniștită, protectoare, de neînvins. Credea în noi. Ne transmitea din puterea ei, din speranța că există mântuire prin Cuvânt, prin slujire unor idealuri naționale și universale.
Privirea ei clară ne spunea că trebuie să continuăm, să nu ne oprim. Datorită ei am înțeles că trebuie să ne ținem de cultură ca de ultimul pai.

O deplângem cutremurați pe Valentina Tăzlăuanu, plecarea ei ne-a întristat profund. „E Marea Doamnă a Culturii noastre, a fost un Om-Instituție”, spune Emilian Galaicu-Păun.

„A fost un model de cultură și demnitate”, accentuează Claudia Partole. Și Valentina Romanciuc rostește printre lacrimi: „O veste tristă pentru întreaga Familie Culturală Românească”.

Uniunea Scriitorilor din R. Moldova a trimis către membrii săi un mesaj dureros: „S-a stins din viață Valentina Tăzlăuanu, critic de teatru şi cinema, eseist, publicist, scriitor”.Înmormântarea va avea loc vineri 5 iunie la Cimitirul Central din Chișinău, la ora 12.30. Să aprindem o lumânare pentru Valentina, pentru sufletul ei curat și cutezător. Dumnezeu s-o odihnească în pace.

Valentina Tăzlăuanu s-a născut pe 5 ianuarie 1950, în satul Druță, raionul Râșcani. A urmat Facultatea de Filologie, specialitatea Jurnalism, la Universitatea de Stat din Chișinău. A fondat revista „Sud-Est cultural” în 1990 și a condus-o până în 2020. A fost viceministru al Culturii în perioada 1997-2000.

A publicat cărțile „Măsura de prezență”, Ed. Hyperion, Chișinău, 1991; „Discursuri paralele, eseuri”, Ed. Arc, Chișinău, 2005; „Lumea după Hamlet, eseuri”, Ed. Lumina, Chișinău, 2011; „Ceea ce rămâne, eseuri”, Ed. Arc, Chișinău, 2015.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here