Poezie în vreme de pandemie

Mare mi-a fost mirarea să văd ce reacție entuziastă a trezit o singură întrebare pe care o postasem recent pe o rețea de socializare. „Cine mai are nevoie de poezie?” – aceasta era întrebarea. Am fost copleșită de răspunsurile care veneau în avalanșă.

Dana Pătrănoiu de la București, fondatoare a revistei de promovare a lecturii Poetic Stand, mi-a scris: „Toată lumea are nevoie de poezie. Dar nu toți își dau seama”. Poeta și profesoara de română Mihaela Grădinariu de la Suceava mi-a trimis un răspuns tranșant: „Eu. Mereu. Pâinea cea de toate zilele”.

Pictorița Maria Mardare-Fusu din Chișinău e de părere că și poezia poate avea nevoie de noi: „Dacă ea a venit, numaidecât e pentru cineva”.

Nu putem respira fără poezie

Cunoscutul poet sârb Adam Puslojic a formulat răspunsul în formă de versuri: „Avem nevoie de poezie/ Noi,/ cei mai noi./ Noi, din ceruri… nu/ din noroi!/ Avem nevoie de poezie/ mai pură ca zăpada din/ Ultimul univers, în care/ Domnul odihnește plin de meteori și galaxii”. Interpreta și compozitoarea Georgeta Voinovan ne spune: „Sufletul flămând e cea mai ușoară pradă pentru deznădejde. Să-i dam hrană… și prin poezie”.

Scriitorul Nicolae Popa afirmă: „Dacă nu am susține poezia, am deveni nişte monştri”. „Eu nu pot respira fără poezie”, mărturisește Alina Trofim, cercetător științific, autoare a câtorva cărți de versuri pentru maturi și pentru copii. O începătoare în ale poeziei, Luminița Grecu, ne zice: „Simt nevoia de poezie parcă mai aprig decât de obicei. Am timp pentru ea și, mai ales, am inspirație pentru a crea”.

În perioada de carantină redescoperim poezia

În perioada de izolare, înfricoșați de Covid-19, mulți își caută refugiu și liniștire în poezie, unii o redescoperă, alții se regăsesc în ea ca într-o oglindă a adevărului, a sensibilității, a devotamentului pentru ceea ce avem mai curat și mai valoros.

„Acum am nevoie de poezie mai mult ca oricând”, accentuează o activă promotoare a poeziei, Taviana Tomescu. Iar Ludmila Furdui, artist plastic, are o tonalitate senină când remarcă: „E cel mai potrivit timp să creezi acasă – nu trebuie să te duci la serviciu”. „Lumea toată e poezie, deci să scriem cât mai mult”, ne îndeamnă Zinaida Condrea.

„Avem nevoie de poezie noi, cei sensibili, cei iubitori, cei însetați de artă de tot felul”, punctează Ana Motreanu. De la Anișoara Racz-Sochircă ne vine încă un gând inspirat: „Suntem în Mâna lui Dumnezeu, ne rugăm şi îl lăudăm mereu prin cânt şi poezie!”. Galina Roșca, de asemenea, e un adept al artei poetice: „Să se scrie poezie! Avem nevoie de poezie, de pictură, de muzică… de tot ce ne face oameni cu adevărat!”.

De când a fost declarată stare de urgență în R. Moldova, precum și în România și în atâtea alte țări de pe planetă, poezia circulă mult mai intens între orașe, sate, limbi, spații geografice și zone culturale. De la Teodor Ajder, bunăoară, aflăm că în Varșovia a fost anunțat un concurs de poezii scrise în vreme de carantină. Un prestigios Centru de Cultură a anunțat concursul, va fi editată și o antologie cu aceste poezii, iar autorii vor fi plătiți cu 100 zloți pentru un poem (100 zloți valorează aproximativ 400-500 de lei moldovenești).

Manifestări poetice online. Entuziasm și „Flori funerare”

Poeta română Rodica Draghincescu stabilită în Franța, în regiunea Lorena, editoare a revistei electronice internaționale Levure littéraire și expert cultural pentru Ministerul Educației și Tineretului din Luxemburg, a postat pe Facebook o poezie scrisă în perioada de „detenție sanitară”, această poezie obținând imediat un ecou internațional.

Rodica Draghincescu menționează: „Este o poezie care vorbește despre regiunea mea franceză, cea mai afectată de Covid-19, despre marele Est și despre ȚARA MEA NATALĂ, ROMÂNIA. După două zile, poemul a ajuns pe site-ul Newsweek, filiala București, și, prin voința și talentul grupului german de teatru Atheater, condus de actorul și directorul Andrej Lasarew, poemul a ajuns pe YouTube. Traducerea este oferită, voluntar și profesional, de Diana Manole, poet, traducător și academician canadian. Acum, poezia este pentru oricine dorește să o folosească… Poezia mea este destinată să aducă speranță și vindecare”.

Din Flandra, Belgia, poetul Michael Vandebril (autor care scrie în neerlandeză) mi-a povestit prin mesaje electronice că poeții belgieni participă la proiectul „Flori funerare” în cadrul căruia se scriu versuri în memoria persoanelor răpuse de noul coronavirus, aceste versuri sunt compuse la solicitarea rudelor victimelor – în fiecare zi vin noi și noi solicitări.

Recitaluri cu mii de vizualizări

Poeții din arealul românesc și-au intensificat în mod vizibil activitatea online pe timp de pandemie. De exemplu, Institutul Max Blecher de la București, coordonat de Claudiu Komartin, și-a ținut întrunirile online, invitând poeți să citească versuri ale lor, fiecare din aceste ședințe a adunat peste 5000 de vizualizări.

În martie a avut loc un amplu maraton online de poezie organizat de poetul Savu Popa și de prietenii săi. La manifestarea online au citit poezie în direct 108 poeți de vârste și stiluri diferite, din România și din străinătate, iar publicul a fost foarte interesat. A participat și poetul Robert Șerban de la Timișoara, el a citit poemul „Cântec bărbătesc în vremuri pandemice”, urmărit de peste 1.500 de persoane. „E grozav că artiștii se mobilizează și că performează pentru semenii lor, că încearcă să le ofere produse culturale, că îi țin pe ceilalți cu spiritul încins”, spune Robert Șerban.

Cenaclul Republica de la Chișinău în frunte cu Moni Stănilă, de asemenea, e foarte activ online, sunt postate și comentate poeme ale autorilor invitați.

Atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță” ce funcționează sub auspiciile Bibliotecii „B.P. Hasdeu” din Chișinău, atelier condus de Dumitru Crudu, ne-a oferit cele mai multe poeme noi scrise de poeți tineri și foarte tineri în zilele de criză provocată de Covid-19. Dumitru Crudu a lansat și un slogan mobilizator: „De poezie avem nevoie, mai mult chiar decât de măști”.

Apreciem și efortul Luciei Țurcanu care postează în fiecare dimineață pe facebook câte un poem din diferiți autori pe tot parcursul Stării de urgență ce durează 60 de zile în R. Moldova. Citim cu vie curiozitate rubrica O mie de semne susținută pe Fb de către scriitorul Gelu Diaconu. Urmărim și rubrica „Popas poetic” a Veronicăi Boldișor, colaboratoare la Muzeul Literaturii Române „M. Kogălniceanu” din Chișinău.

Îi salutăm pe profesorii care au anunțat pentru studenți un concurs de poezie în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. Privim și videourile cu poeme realizate de Artiom Oleacu. Am citit și grupajul de Coronaversuri semnat de Vasile Romanciuc. Aceste versuri ne mișcă, ne emoționează, dar totodată, ne încurajează prin motivele ironice, prin încrederea în forța cuvântului.

Pandemia nu a învins poezia, dimpotrivă, i-a sporit imunitatea la diverse boli. Versurile nu se tem de coronavirus, ele vor rămâne chiar și după ce acesta va dispărea.