Studii în țara mea (4)

După apariția pe un site de la Chișinău a articolului „Bursele româneşti pentru Moldova: „prieten” în piele de oaie?” (publicat la 12 februarie 2020 pe noi.md – n.r.), GAZETA de Chișinău a cerut opinia pe marginea acestui text mai multor absolvenți ai unor instituții de învățământ din România, rugându-i să răspundă la două întrebări: De ce ați ales să vă faceți studiile în România? Ce v-au dat studiile în România?

În acest număr al ziarului publicăm răspunsul Sorinei Ștefârță, jurnalistă, expert pentru relațiile cu media, proiectul UE Comunicare strategică și suport pentru mass-media în Republica Moldova, și al Mariei Bâlici, economistă, Stockholm, Suedia.

Sorina Ștefârță: „Studiile în România mi-au îndreptățit toate așteptările”

„În general, aș ignora asemenea materiale. Chiar dacă înțeleg că ele nu sunt deloc întâmplătoare și că, an electoral fiind, se caută-testează nișe mai sensibile pentru un anumit și specific public. Coronavirusul, căzut virulent și peste noi, a stricat nițel socoteala strategilor politici de la palat, dar… dacă există dragoste pe timp de holeră, de ce să credem că nu va exista și politică pe timp de corona? Așadar.

Anii 1990 au însemnat deschidere, iar „deschiderea” cea mai apropiată ne era oferită, pe atunci, de România. Bursele de tot felul și în diverse țări încă erau un tărâm al celor aleși, care avuseseră acces la anumite circuite informaționale sau, cel puțin, șansa de a învăța limba lui Shakespeare la cele doar câteva, numărate pe degete în toată republica, școli în care moldovenii puteau studia engleza.

Alături de deschidere, România ne oferea miracolul descoperirii. Deja știam de teatrul românesc, deja era și „a noastră” literatura română, iar despre faptul că peste Prut facultatea este „altfel” știam de la colegii care au mers la studii peste Prut imediat după 1990. La toate acestea s-a adăugat SNSPA – Școala Națională de Studii Politice și Administrative, o instituție care în anul 1996, când plecam eu la București, deja era o legendă vie, datorită profesorilor și absolvenților săi, inclusiv din Republica Moldova, creați pentru a fi „elite”. Eu nu-mi propuneam să devin „elită”, departe de mine asemenea gânduri. Dar am ajuns la SNSPA.

Studiile în România mi-au îndreptățit toate așteptările, oferindu-mi ceea după ce am și mers la București: cunoștințe, deschidere și, odată cu acestea, încrederea în mine însămi. Am făcut doi ani de studii postuniversitare la Departamentul de Comunicare și Relații Publice al SNSPA. Am cunoscut oameni de excepție, cu mulți menținând și astăzi o relație și de la care am învățat că în acest domeniu vom avea de învățat toată viața; că Relațiile Publice și Relațiile cu Publicul sunt lucruri diferite; că în comunicare – mai ales în una de criză, cum avem azi –, nu se minte și că… femeile sunt de pe Venus, iar bărbații de pe Marte. Am străbătut toate ulicioarele din Bucureștiul vechi și am văzut mai toate spectacolele care s-au jucat în acea vreme pe scenele capitalei. Am învățat, am descoperit România, am crescut odată cu ea și îndrăznesc să spun că m-am format ca personalitate.

Astfel, studiile în România nu au fost doar o simplă facultate postuniversitară. Au fost o șansă de a mă apropia de civilizația occidentală într-o perioadă în care nu se știa nici de internet, nici de alte „minuni” absolut firești astăzi. Nu a fost totul simplu, cel puțin din perspectiva logistică și a traiului cotidian – dar pentru cine au fost simpli anii 1990?… Cu toate acestea, sunt convinsă că a fost șansa care mi-a marcat viața și m-a ajutat să înțeleg spre ce trebuie să tind în viitor”.

Maria Bâlici: „Studiile în România ne (re)dau acel ceva pe care l-am pierdut din cauza ocupației sovietice”

Maria Bâlici a absolvit liceul la Iași, Colegiul Național. Apoi a făcut Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

„Eu am decis când aveam 15 ani că „vreau să trec Prutul”, eram o adolescentă foarte ambițioasă și era în mine o dorință de a face mult mai mult. Probabil că m-au influențat discuțiile pe care le-am auzit acasă, bunica fusese deportată în Siberia, în timp ce alți trei frați ai ei reușiseră să se refugieze în România și obținuseră studii universitare acolo. Când am revenit acasă, după facultate, mi-am dat seama că Siberia, România și românismul nostru sunt încă subiecte tabu, dar acesta este adevărul meu și începutul drumului meu, care a dus la Iași.

Anii de studii din România, mai ales anii de liceu, au fost cei mai frumoși ani din viața mea și au contribuit definitiv la formarea mea. I-aș spune oricărui tânăr acum și i-am spus și fratelui meu să își facă studiile în România, ceea ce el a și făcut, devenind doctor și profesând acum la Stockholm.

Studiile în România ne (re)dau acel ceva pe care l-am pierdut din cauza ocupației sovietice, ne întorc acasă și ne fac să ne regăsim pe noi înșine. Cred că elevii și studenții din Basarabia contribuie și ei la apropierea celor două maluri de Prut și la micșorarea distanțelor care au fost create între noi.

În prezent, sunt la Stockholm, studiez limba suedeză. Este o experiență inedită pentru mine și, în plus, am colegi din toată lumea. Cursul care trebuia să dureze un an eu îl voi termina în două luni. Profesoara mea mi-a spus că aș putea fi scriitoare de limbă suedeză. Este o experiență frumoasă, îi apreciez pe toți acești oameni și le sunt recunoscătoare celor care au făcut posibil acest nou început”.

După absolvirea facultății din România, Maria Bâlici a obținut un master de Management al resurselor umane la Chișinău, la Academia de Studii Economice.

Rubrică îngrijită de Victoria Popa