Relația „omului” cu dumnealui

Ce nu face „omul” pentru a supraviețui în vremuri de restriște? Pentru el acestea devin tot mai complicate, efortu-i de supraviețuire fiind unul pe măsură, un fel de  alergare permanentă în jurul cozii, ca la câini, axată pe orgoliu, egoism și ignoranță.  Necunoașterea și incompetența-i crasă nu i-au încurcat să ajungă cineva în viață, fiind foarte priceput și descurcăreț în situații din care omul cult, cu diplome și teze necumpărate ca ale specimenului nostru, nu va găsi ieșire în vecii vecilor.

Așa stând lucrurile, relația „omului” cu dumnealui, deci cu sinele său, de care n-a auzit încă, e una care ne înduioșează și ne face să râdem sau să zâmbim înțelegător, noi, oamenii care ne facem cinstit munca, întru câștigarea existenței, fiind iertători până la prostie. Ei și ce dacă are pofte nemăsurate și înghite tot delaolaltă? În schimb, nu are cultură, nu posedă modul cuvenit de a înțelege și percepe lumea etc. Ei și ce dacă are bani, castele și tot ce-și dorește? Nu sunt toate acestea lucruri trecătoare de care o să se despartă odată și odată? Sunt niște întrebări pe care „omul” nostru nu și le pune niciodată. El este permanent ocupat, are de rezolvat probleme, inclusiv de conducere, de îmbunătățire a nivelului de trai al populației…

Pentru că nu e singurul care se descurcă „cu chiu, cu vai”, are o mulțime de relații, este apreciat pentru merite deosebite și nu uită să răspundă și el cu fel de fel de binefaceri, pentru că o mână o spală pe alta, iar obrazul nu mai contează. Încet-încet, o întreagă structură de neavizați pune stăpânire pe tot ce există, până și pe creierele noastre pe care le exploatează în voie, „pentru prosperarea neamului și a țării”. Așa ne spun ei de fiecare dată de pe ecranele televizoarelor sau la întâlnirile electorale cu poporul: totul ce se face este pentru binele nostru.

Aveți însă „puțintică răbdare”. Încă ne este greu și nu reușim să ne descurcăm cu situația de criză. Încă nu s-a rezolvat asta și aceea. Fiți mai înțelegători și așteptați că totul o să fie bine. Așteptăm. Că alta ce ne-a mai rămas de făcut?