Impecabil! Și ce pălărie ai mata în acest portret-poză executat de Mihai Petric*. Nu știu de ce, dar mă trage la familiarisme, nene Iancule. O fi și ăsta un moft? Nu exclud.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINENe desparte mai mult de un secol, mai exact 171 ani, pe 1 februarie. Mata scoteai în proțap societatea română și moravurile ei, o făceai atât de savuros, încât regret că n-o faci și azi, căci lucrurile sunt grave. Mai grav decât poate fi. Mergem ferm din rău – în mai rău.
Când mata te întrebi: oare cine o fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntem amenințați de o criză agricolă? Ce moftangii. Moftangii zic și eu, nene Iancu! Atâta știu, să facă zâzanie. Și să se revolte… și să bea… Afurisit să fie repaosul dominical! Dar și toate celelalte pe durata săptămânii… că-și inventează repaosuri, găsesc și motive, bani să fie. Și nu mai par a fi mofturi! Ci virtuți și vițiuri!
Dar să vezi cât a degradat diplomația! Lipsește cu desăvârșire când prisosește prin alte locuri… fără diplomația soției, era să dau acuma afară muștele din Cișmegiu… Ce frumos știi să le spui mata, în stilul matale! Și cu traducerile e la fel… Ne traducem noi pe noi! Și o facem cu plăcere… fără mofturi. O fi din răzbunare oare?
Citisem anterior Republica lui Bogdan Suceavă și nu mi-am crezut ochilor când te-am descoperit acolo. Aventurierul! Republica de la Ploiești, cea din 8 august 1870, (în alte surse – 1871) intenționa înlăturarea regelui Carol I.
Noroc de mama, zici mata… Era o femeie fără multă învățătură, dar ce prevedere politică! Dacă mă prindea Reacțiunea cu sabia la brâu! se luptau rău cu liberalismul român:
- Cine te-a pus pe tine aici? răcnește strașnic reacționarul.
- Boborul! răspunde foarte răgușit republicanul.
Atâta i-a trebuit Reacțiunii! Când a auzit de bobor, a turbat: l-a înșfăcat și val-vârtej cu el, drept la hanul Călugărului! Așa s-a sfârșit cu Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfârșit cea mai eroică pagină a liberalismului român!
Și ai perfectă dreptate: o durere împărtășită – e pe jumătate ușurată, și e evident – o bucurie în doi – e îndoită. Dar despre educația generațiilor… când copilul e educat și de mam-mare, și de mam-mică: Din smucitura lu mam-mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. Goe începe să urle… dar ieșea băiat educat, nu ca cel de azi, care cât e ziulica de lungă stă cu nasul în telefon. Și noaptea, la fel.
Evident, azi nu se mai cotează caligrafia lui Niță Ghițescu sau Ghiță Nițescu. Ce nume pitorești știi mata să găsești! Dar plicul cu recomandarea – exact ca pe timpuri. Ba mai mult – în trend… Unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are !… Auzi d-ta mișelie, infamie!
E comedie mare, Fănică! Avem ceva politică de vorbit între bărbați!
– Stăm rău, foarte rău, dom-le!… Statul nu vrea să se gândească! Nu este nici o încurajare, ba, putem zice că este chiar o persecuțiune… este trist, nu numai pentru noi agricultorii, care nu suntem capabili să mergem cu egoismul păn-acolo, este trist pentru țară… Statul trebuie să se gândească serios!
…
– A, carevasăzică și d-ta ești dintre cei cu inițiativa privată?… Mersi! Bravo! Nu umblați cu mofturi, dom-le, cu inițiativa privată!… Aici statul trebuie să se gândească!
Și din portret parcă s-ar auză replica: Aveți puțintică răbdare! Curat murdar! Bine că nu cea despre trădare și trădători… Trădătorii noștri sunt altfel, mai școliți, și se numesc coloana a cincea, adică vânduți altui stat, și abia așteaptă se ne vândă și pe noi, cu tot cu țărișoară, doamne păzește-ne de astfel de conaționali! De te-ai face mata spre ei!…
Ne privești cu ochii ageri, cu privirea ascuțită ca bisturiul și îți dau dreptate. Și dacă pe la 1909 statul nu se gândea serios… păi ce să zicem? Ce s-a schimbat? Statul?! Statul nu vrea să se gândească! Ba, sunt mulţi cei interesați să se gândească în locul statului, dar din perspectiva propriului buzunar, în rest – pe ici pe colo, prin punctele esențiale… iar la celelalte – chiar mai mult decât deloc. Mai mult decât defel.
Mihaela PERCIUN, scriitoare, muzeograf, Muzeul Național al Literaturii Române
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
