„Să nu vă pierdeți încrederea în frații de pe malul drept al Prutului!”

Interviu cu George Ioniță, inginer în tehnologia informației, București

– Dragă George Ioniță, vorbește-mi, te rog, despre colecția ta de timbre. Câte piese conține? Când ai început să colecționezi timbre? Care din ele sunt rarități?

În primul rând, salutări tuturor fraților de pe malul stâng al Prutului. Microbul filatelic mi-a fost inoculat de către tatăl meu la vârsta de șase ani. Atunci am primit primul plic cu timbre ștampilate și am folosit un clasor vechi de-al lui. Am început cu timbre ștampilate, apoi am trecut la timbre neștampilate, colecționând în mod profesionist. Colecția a ajuns la peste 500 de piese, este una modestă și nu cuprinde, încă, rarități. Motivul ține de constrângeri financiare. Filatelia nu este o pasiune ieftină. Am însă un timbru deosebit de interesant, realizat cu foiță de aur.

– Ai în colecție și timbre din Basarabia, din Republica Moldova? Unde le găseai, unde le procurai? Care dintre ele sunt cele mai vechi? Dar cele mai noi?

În colecție, un clasor este dedicat filateliei din Basarabia. Numărul timbrelor depășește 200 de piese. Toate mărcile poștale le-am procurat și încă le procur de la sediul central al „Poștei Moldovei”, cu fiecare ocazie când ajung în Chișinău. Cele mai vechi sunt din 1991, chiar prima ediție, iar cele mai noi sunt din 2020. Cele mai valoroase, datorită mesajului transmis, al evenimentului evocat, le consider că sunt MP0358 – 21, din august 1999 – „10 ani de la revenirea la grafia latină”, și MP1248 – 15, din octombrie 2022 – „100 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand I Întregitorul și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari”.

– Ce se vorbea despre Basarabia în familia ta, pe când erai copil? Ce spuneau buneii de pământul românesc de pe malul stâng al Prutului?

Paradoxal, în familia mea, pe când eram mic, nu se vorbea absolut deloc despre Basarabia. Cu timpul, aveam să aflu că era o rană veche. Bunelul din partea tatălui a fost veteran pe frontul din est, în al Doilea Război Mondial, ajungând până în Crimeea. Explozia unui mortier l-a umplut de schije și a fost transportat de urgență cu avionul la spital în Iași. Apoi a fost lăsat la vatră. Interesant, nu?! Faptul că eu exist a depins de traiectoria unei schije care i-a ocolit organe vitale. Din fericire, școala prahoveană, o școală de elită, antrenată puternic în a menține vie conștiința de neam prin istorie, a suplinit lipsa de informație din familie. La școală, am aflat cine sunt cu-adevărat „rușii din târg” (basarabeni veniți în România după 1990, să vândă diferite lucruri – n.n.) și cum de vorbim aceeași limbă. Tot acolo am aflat de ce, la geografie, harta României nu era decupată la Prut, ci mereu apărea cu încă o „țară” lângă ea.

– Când, unde ai văzut prima dată inscripția „Basarabia, pământ românesc”?

Mesajul l-am purtat în suflet din școala generală, atunci când am învățat să îmi iubesc neamul, indiferent de granițele vremelnice ale României. Inscripția, la propriu, am văzut-o pentru prima dată în București, în 2012, scrisă pe unul dintre pilonii pasajului (podului) Basarab.

– Fiind specialist în informatică, te implici, după serviciu, în diverse activități care țin de cauza unionistă. Cum crezi, în ce măsură tânăra generație din România pledează pentru Unirea Republicii Moldova cu România?

Trăind într-o lume a informației, tânăra generație este mult mai deschisă spre interacțiunea cu oameni de pretutindeni. După 1990, interacțiunea cu basarabenii este directă. Mulți tineri basarabeni fac studii în România, descoperă frumusețea țării, își fac prieteni, se întemeiază familii între tineri de pe cele două maluri ale Prutului.

Aș mai adăuga că, în postura mea de consilier local în cadrul Consiliului local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, ales prin vot în 2020, am onoarea de a lua contact direct cu tânăra generație în unitățile de învățământ arondate prin lege. Vă spun cu sinceritate că simt pulsul unei generații frumoase care pledează, în majoritatea ei, pentru Unirea Republicii Moldova cu România. Procesul a început natural de ceva vreme, prin legături de prietenie, de familie, de cultură. Se stabilesc și legături la nivel înalt și, cred eu, cu diplomație, calm și mare atenție la modul de abordare, vom ajunge să fim bine împreună. Oricum s-ar numi vremelnic această formă de a fi împreună, e un bulgăre ce se rostogolește și nu mai poate fi oprit.

– Călătorești mult prin România, vizitezi muzee, locuri istorice împreună cu soția ta, basarabeanca Silvia, pasionată, de asemenea, de valorile istoriei și culturii române. Ce locuri v-au impresionat deosebit de mult?

România este atât de frumoasă și bogată cultural, încât oriunde ai merge, te impresionează cultura, istoria și poveștile locurilor. Din nefericire, acest potențial imens nu este valorificat așa cum ar trebui. Motivele sunt lesne de înțeles. Este nevoie de oameni de stat cu viziune, care să se zbată să găsească cele mai bune soluții de finanțare, de promovare a patrimoniului național – acesta trebuie ocrotit și făcut accesibil tinerilor, trebuie făcut atractiv prin tehnologii de prezentare specifice generației lor.

– Care ar fi mesajul tău pentru basarabeni în această perioadă grea, când întreaga Europă este afectată de războiul declanșat de Rusia contra Ucrainei?

Am un mesaj simplu: Să nu își piardă încrederea în frații lor de peste Prut. Nu sunteți singuri. De vom avea 1 Megawatt de energie electrică, jumătate va fi pentru voi. De vom avea un metru cub de gaz, jumătate va fi pentru voi. De vom ajunge la lumânare, jumătate va fi pentru voi. Vom trece peste aceste vremuri grele și ne vom lămuri cum ne e mai bine, împreună sau cu Prutul între noi.

– Mulțumesc mult pentru interviu.