Izmaylov și Gârneț

Vorbim acum despre doi mari muzicieni ai contemporaneității, care concertează periodic la Chișinău. Avem nesperata ocazie să-i ascultăm pe viu, pe scenele noastre.

Enver Izmaylov este compozitor și chitarist, născut în Fergana ce făcea cândva parte din Persia, a crescut în Crimeea printre strămoșii săi tătari, naturalizat de mai multă vreme în Ucraina; a uimit întreaga lume prin tehnica sa interpretativă la chitara acustică, prin felul în care mânuiește instrumentul electric, cum lucrează cu propria voce, și cum reinterpretează mari șlagăre din istoria rock-ului și a culturii fusion. A contribuit și la cariera internațională a Trigon-ului nostru, apărând alături de ei pe un mai vechi album. Este cunoscut mai ales ca one-man-show-artist, care ține în priză publicul timp de o oră și jumătate fără ca acesta să se plictisească sau să părăsească sala. În cariera sa a concertat alături de alți mari instrumentiști și artiști: Ivo Papasov, Geoff Warren, Okay Temiz, Paul Hanson, Bobby McFerrin, Burhan Öçal, Narket Ramazanov ș.a. Primul său album este înregistrarea unui concert solo, în Münster, în anul 1991.

A concertat de mai multe ori la Chișinău, revine acum cu un program al ultimilor ani, iar prospețimea și virtuozitatea cu care dezvoltă programele sale muzicale îl fac, pentru mine cel puțin, foarte apropiat de artele vizuale, de felul în care înțeleg a face pictură artiști precum Francis Bacon (1909-1992), sau Pablo Picasso (1881-1973). Cu Picasso se înrudește prin diversitatea stilurilor, prin apetitul de a face mereu descoperiri, de a experimenta, în timp ce apropierea de Bacon o văd prin biomorfismul pe care l-a îmbrățișat Bacon în etapa ultimă a creației sale. Izmaylov nu este deloc un muzician de divertisment, ci mai degrabă un creator meditativ, profund, un gânditor melancolic, dar și un îndrăzneț în exprimările sale publice, neechivoce, chiar și pe problematici de natură politică.

În aceeași tagmă a muzicienilor de vârf îl putem amplasa și pe violonistul Ilian Gârneț, pământeanul nostru, născut la Sankt-Petersburg (pe atunci, Leningrad), unde părinții săi moldoveni își făceau studiile universitare. Revenit împreună cu ei la Chișinău, tânărul Gârneț (în ortografierea internațională se întâlnește și cu acest nume: Garnetz) a studiat vioara cu pedagogul și compozitorul Boris Dubosarsky (1947), după care și-a continuat perfecționarea la Sibelius Academy din Helsinki, cu Alexander Vinnitsky (mentorul celebrisimului violonist David Oistrakh). Gârneț a concertat în lumea întreaga cu programe din faimoși autori clasici și contemporani și, cum spuneam, revine periodic la Chișinău, cum a fost și în această toamnă, când a performat la deschiderea sezonului muzical într-un recital la Sala cu Orgă, alături de Orchestra Națională de Cameră, unde a interpretat Serenada pentru vioară și orchestră, a lui L. Bernstein. Și dacă tot l-am pomenit pe mentorul de la începuturile muzicale ale lui Ilian Gârneț, trebuie consemnat că, în anul 2014, Boris Dubosarsky  a compus și i-a încredințat discipolului său Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, pe care titratul violonist l-a interpretat în premieră în 2016 (dirijor: Gheorghe Mustea), în fața publicului chișinăuian, tot în Sala cu Orgă. Compoziția aceasta avea o complexitate aparte, care era special destinată unui muzician care era pregătit să simtă și să interpreteze acest melanj de elemente postmoderne,  contemporane, cu melosul folcloric local. O specialitate a multor compozitori de la Chișinău.

Nu poate fi decât o imensă bucurie faptul că toamnele noastre nu sunt înmiresmate doar de aromele fructelor, legumelor și a mustului tânăr, ci și de muzica pe care ne-o dăruiesc faimoși interpreți cărora drag le este să nu ne uite! Așa a fost și în această toamnă, deloc ușoară pentru această parte a

lumii, dar le mulțumim lui Enver Izmaylov și Ilian Gârneț că au fost cu noi, cu tot ce au ei mai bun în materie de artă componistică și interpretativă. Căci muzica este, aici, un peisaj atavic al existenței!

Vladimir Bulat