Bucea, Irpin, Gostomel, viața după ocupație

Notițe de călătorie

Sunt primele zile de septembrie 2022 și e prima dată când vizitez Ucraina de la începutul invaziei rusești. Dacă înainte această țară îmi transmitea doar emoții pozitive, de data aceasta mă copleșesc cu totul alte sentimente. Am venit în plin război. Case deteriorate, ruine, rămășițe de armament și tancuri rusești vorbesc despre calvarul început în februarie.

Aflat într-o deplasare de serviciu în Ucraina, reușesc să trec prin localitățile unde ura rușilor a atins apogeul: Bucea, Irpin, Gostomel. Acum, localnicii au curățat străzile și lucrează în comun pentru a-și reconstrui casele. O parte dintre cei plecați s-au întors acasă și încearcă să-și refacă viața pe ruinele lăsate de ruși. Ei cred în victoria lor și speră că-și vor întoarce libertatea.

Localnicii povestesc că începutul războiului i-a zguduit pe toți. Civili pașnici, ei nu erau obișnuiți cu bubuituri de tun, zgomot de rachete și bombe. Șocul inițial e greu de descris, acum însă s-au mai obișnuit cu sunetele sinistre ale războiului.

Oamenii locului sunt marcați de cruzimea și sălbăticia soldaților ruși, de ura acestora față de ucraineni. Localnicii cu care am vorbit relatează că invadatorii au tras direct în oameni pașnici, civili, în mașini, în locuințe. „Este un rău nu doar din partea lui Putin care i-a trimis, ci și din partea rușilor, care, otrăviți de propagandă, au devenit atât de sălbatici”, spun interlocutorii mei.

„Ziua de 24 februarie a început cu zbor de elicoptere și avioane de vânătoare. Era înfiorător, dintr-odată totul a amorțit, păsările au încetat să cânte, oamenii au intrat în panică și au început să fugă. Unii au vrut să fugă cu automobilele, dar au fost împușcați aici, în apropiere. A fost înfricoșător să fugim, dar mai greu a fost să ne întoarcem acasă și să vedem tot dezastrul care a rămas aici, să vedem ce au făcut ei din acest oraș frumos. Au stricat totul. Iar pe oameni i-au speriat într-așa o măsură încât mulți, până în prezent, nu se pot întoarce aici”, mi-a relatat Eugenia, o tânără din Irpin.

Potrivit spuselor sale, tânăra s-a întors în Irpin la sfârșitul lunii aprilie, deoarece aici rămăseseră toate lucrurile sale și locuința.

„Când am venit înapoi, casa era bombardată, îi lipsea acoperișul, ușile erau vraiște, locuința – devastată, lucrurile furate. Și oficiile au fost bombardate, de aceea este complicat acum să-ți găsești de lucru”, susține Eugenia, tânăra care a fost de acord să ne vorbească.

Un alt ucrainean cu care am discutat este Maxim, din Bucea. El mi-a relatat cum s-a descurcat familia sa la începutul invaziei.

„Pe 24 februarie, dimineața, m-a sunat mama și mi-a spus că s-a început războiul. În aceeași zi am plecat la părinții mei, într-o localitate de lângă Bucea. De dimineață se auzeau împușcături, după care acestea au mai încetinit. Pe 25 februarie, ne-am trezit și se auzeau clar bombardamente. Astfel, am decis să mergem în sat la bunica, unde era mai liniștit și aveau subsol.

În acea zi am înțeles că totul este serios și că războiul nu se va sfârși în scurt timp, așa că am cumpărat produse alimentare și am decis că vom sta la bunica. Am stat acolo o perioadă lungă, după care a dispărut electricitatea, mereu se auzeau elicoptere și bubuit de artilerie. Îndată ce soldații ruși treceau de hotarele satului, în direcția lor acționa artileria ucraineană. Ai noștri nu împușcau în direcția satului pentru a nu nimeri în oameni sau locuințe.

Când am înțeles că e periculos de stat acolo, am părăsit localitatea. Cunoșteam aceste locuri și, norocul nostru, am putut să fugim neobservați”, povestește Maxim.

Oamenii cu care am discutat sunt foarte pozitivi. Nu simți războiul în ochii lor. Însă când le amintești de el, se întristează brusc.

Ceea ce am văzut eu în Ucraina este că, în pofida tragediilor omenești, a orașelor distruse, ucrainenii sunt foarte buni unii cu alții, se susțin reciproc. Au devenit mult mai uniți, sunt mândri că sunt ucraineni. Am văzut că și relațiile interetnice sunt mult mai strânse decât înainte. Prin prisma acestui război, Ucraina a făcut un salt de decenii în dezvoltarea sa.

Agresiunea Rusiei din 2014 (anexarea Crimeii) și transformarea Donbasului într-un cancer au făcut ca Ucraina să se transforme spre bine. Consider că agresiunea Rusiei i-a făcut pe ucraineni să înțeleagă că, dacă își pierd țara, își pierd concomitent libertatea, dreptul de a deveni europeni, de a alege și de a se dezvolta democratic. Aceasta i-a determinat să devină mai solidari și să uite de neînțelegerile din trecut.

Andrei Cepraga,

8 septembrie 2022, Bucea