Omagiu distinsului cărturar Alexandru Cosmescu

Pe 24 mai curent, în cadrul activităților din seria „Miercurile literare”, la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” s-a desfășurat evenimentul de comemorare a scriitorului și traducătorului Alexandru Cozmescu, de la nașterea căruia s-au împlinit în aceeași zi 100 de ani.

În deschidere, Maria Șleahtițchi, directorul general al Muzeului, a subliniat că evocarea este un fericit prilej de discuții asupra operei și personalității acestui mare om de cultură, menționând că în fondurile instituției se păstrează câteva piese din arhiva familiei scriitorului: un portret al lui Alexandru Cosmescu (autor necunoscut), un manuscris, care conține 1045 de pagini (traducerea romanului „Idiotul” de Fiodor Dostoievski), altul intitulat „Seara în sat la Dikanka” (o traducere din Gogol), cartea „Povestiri” (1952), semnată de prozator etc.

În continuare, scriitorul Leo Butnaru, președintele Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, a afirmat că, dacă în onoarea unui sportiv se intonează imnul țării sale, fie și pentru o victorie trecătoare, pentru laboriosul traducător ar fi trebuit să fie intonate două imnuri – cel al Republicii Moldova și al României. Vorbitorul și-a amintit de anii când a comunicat cu fascinantul Alexandru Cosmescu, care pe atunci „nu avea egal în cultură”, căci cunoștea la fel de bine și valoarea cuvântului, și pe cea a ideii, păstrându-și, în pofida regimului totalitarist, verticalitatea.

În alocuțiunea sa, Ivan Pilchin, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, a susținut că, renunțând să-și scrie opera și optând pentru traducerea literară, Alexandru Cosmescu a găsit o modalitate să evite cenzura drastică, pe care au instituit-o autoritățile sovietice. Ilustrându-și ideile cu fragmente din textele traduse de către înaintașul său, Ivan Pilchin a subliniat că „toate traducerile lui Alexandru Cosmescu poartă semnul adevăratului talent, pentru că sunt tălmăciri, retopiri ale originalului într-o nouă formă, într-o nouă limbă”.

Irina Condrea, specialist în traductologie, plecând de la problema echivalenței în procesul traducerii literare, a confruntat două transpuneri în română ale aceluiași text („Omul în cochilie” de Cehov), aparținând lui Alexandru Cosmescu și Andei Boldur de la București. Pe parcurs, doamna profesor universitar a remarcat abilitatea cu care traducătorul de la Chișinău a tradus din rusă în română cuvinte marcate stilistic și expresii din graiul popular al cazacilor de pe Don.

„Traducătorul Alexandru Cosmescu și-a sacrificat marele său talent, darul lui de povestitor, modelat la școala lui Creangă, a lui Sadoveanu”, a afirmat academicianul Mihai Cimpoi, evocând condițiile oprimante, în care au creat generațiile anterioare de scriitori. În asemenea circumstanțe, Alexandru Cosmescu, un veritabil maestru al stilului, a fost și un promotor al tinerilor condeieri, pe care îi susținea la începutul carierei lor literare.

Apelând la o ingenioasă paralelă între traducător și apărătorul în meciul de fotbal, scriitorul Emilian Galaicu-Păun a susținut ideea că „pe terenul literelor, traducătorul, fiind în spatele vedetelor, vede cel mai bine spațiul literar și cultural… Dacă fotbaliștii care au jucat în apărare devin cei mai buni antrenori, traducătorul este, prin excelență, un antrenor cultural”. În intervențiile sale cu multe referințe, Alexandru Cosmescu arăta „ca un profesor de Sorbona, ca un albatros al lui Baudelaire, ale cărui aripi ne astupau pe toți”, a conchis Emilian Galaicu-Păun.

În contextul epocii în care a trăit și a creat, destinul lui Alexandru Cosmescu a avut o dimensiune tragică, a precizat prozatorul Vladimir Beșleagă. Cu o deosebită căldură, i-au evocat portretul omului și intelectualului Alexandru Cosmescu scriitorii care l-au cunoscut de aproape, Nicolae Rusu și Claudia Partole, ambii axându-și amintirile pe ideea de bonomie a maestrului, de grijă și responsabilitate, cu care îi ghida pe scriitorii începători.

Comentând tehnicile de realizare a portretelor incluse în cartea „Maiștri și învățăcei” (1976), criticul literar Lucia Țurcanu s-a referit la talentul epic al lui Alexandru Cosmescu, adăugând că tabletele evocative fac dovada unei culturi vaste și a respectului față de limba română, manifestate de prozator. Poeta și criticul literar Maria Pilchin a reprodus momente interesante din genealogia și realitățile din familia lui Alexandru Cosmescu.

Toate discursurile au întregit un portret amplu și complex al celui care a fost Alexandru Cosmescu. În încheierea evenimentului, Alex Cosmescu, fiul scriitorului, a anunțat audiența că opera tatălui său apare publicată în trei volume.

Margareta Curtescu, cercetător științific superior,

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Foto: Nadejda ROȘCOVANU