Psihologul Ștefan Popov, despre efectele conflictului din Ucraina: „Când un război este în vecinătatea noastră, e firesc să fim copleșiți emoțional”

2837
0

După declanșarea războiului din Ucraina, care durează mai mult de o lună și jumătate, în societatea noastră se remarcă trei tipuri de reacții psihologice. Care sunt aceste efecte, dar și alte consecințe ale conflictului militar, ne-a explicat psihologul, psihoterapeutul și fondatorul Centrului de Cercetării Științifice în Psihologie, Ștefan Popov, în cadrul unui interviu pentru „Gazeta de Chișinău”. De asemenea, specialistul a oferit unele recomandări în ceea ce privește comunicarea cu victimele războiului, informarea, dar și soluții pentru a depăși stările de stres și anxietate în această perioadă.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

– Fără îndoială, războiul din țara vecină afectează inclusiv populația din Republica Moldova. Care este impactul psihologic al războiului asupra moldovenilor?

În general, impactul emoțional al oricărui eveniment tragic este cu atât mai mare cu cât evenimentul este mai aproape de noi. Un accident rutier produs în cartierul nostru ne afectează puternic emoțional, iar accidentele de mașină din Australia sunt doar statistici. Anual, în toată lumea, au loc mai multe conflicte militare, în mare parte nu știm nimic despre ele, nu ne afectează prea mult emoțional, dar nici nu ne simțim prea mult amenințați, însă când un război este în vecinătatea noastră, e firesc să fim copleșiți emoțional.

În societatea noastră putem observa trei tipuri de reacții psihologice predominante.

1. Persoane cu reacții calme și indiferente – nu știu, nu mă interesează, război la noi nu va fi, afară e soare. Această reacție este un mecanism de apărare prin negare, la fel ca și al celor care negau existența virusului COVID-19. Acest mecanism survine ca răspuns inconștient în fața unei anxietăți copleșitoare, iar negarea amenințării permite indivizilor să-și poată trăi viața într-un regim obișnuit. Este un mecanism de apărare eficient pe termen scurt, însă este dezadaptativ, întrucât individul nu ia măsuri de precauție în cazul unor amenințări reale.

2. Persoane cu îngrijorare și anxietate moderată. Aceasta fiind o reacție a majorității, este una firească și sănătoasă în asemenea circumstanțe. Nu cunoaștem evoluția evenimentelor, dar îngrijorarea moderată este necesară pentru a fi vigilenți și pentru a ne pregăti psihologic, dar și pentru a schița planuri și soluții în caz de escaladare a războiului. În general, emoțiile negative în asemenea circumstanțe sunt absolut firești și sănătoase, ele ne ajută să ne mobilizăm, să reacționăm potrivit, să ne resetăm regimul obișnuit al vieții pentru a face față mai bine situației de criză. Emoțiile negative ne spun doar că ceva nu este în regulă și trebuie să ne mobilizăm pentru o adaptare potrivită. Nu e cazul să căutăm rapid să ne liniștim în totalitate.

3. Persoane cu anxietate debilitantă se manifestă în rândul celor care și în condiții obișnuite sufereau de anxietate generalizată, dar, în condiții de război, această anxietate se intensifică la niveluri extreme și exagerate, perturbând semnificativ viața obișnuită prin tulburări de somn, tulburări neurofiziologice, tulburări cognitive și de comportament. Această reacție poate fi înțeleasă, dar este dezadaptativă și nesănătoasă, ea nu ajută individul nici să se pregătească emoțional de ce ar putea fi cel mai rău, nici să se gândească la reacții de răspuns în caz de război, mai curând acesta se blochează și încremenește într-o furtună emoțională.

– Cum se explică faptul că în primele săptămâni ale conflictului, magazinele au fost luate cu asalt de către cetățeni?

Aceste comportamente sunt privite de unii că fiind iraționale și isterice. Da, putem spune că în raport cu pragmatismul, aceste comportamente sunt iraționale, dar nu necesitățile pragmatice declanșează aceste comportamente. În fața unor situații amenințătoare omul are nevoie de o senzație că deține controlul asupra pericolului. În cazurile când omul deține cu adevărat mijloacele de control, deciziile și comportamentele vor fi suficient de rezonabile. Dacă sunt șofer și vad un obstacol în cale, rămân suficient de calm, pentru că știu că dețin controlul asupra mașinii, pot opri sau ocoli, nu cumpăr ulei pentru a mă liniști.

Dar ce face individul când nu are mijloace reale de a deține controlul, atunci când aproape nimic nu depinde de dânsul în fața unei amenințări…? Sentimentele de anxietate devin copleșitoare și greu tolerabile, iar în asemenea situații avem nevoie de reacții și comportamente care să ne ofere iluzia controlului pentru a putea deveni mai calmi – și acest lucru nu este neapărat unul rău. Absolut toți avem acest mecanism: cineva se apucă de spălat vesela atunci când a făcut o gafă la serviciu, altul își spală mâinile de mai multe ori înainte de examen, cineva poartă o brățară sau un talisman care îl protejează de necazuri, altul nu se culca până nu aranjează obiectele de pe noptieră într-o anumită ordine… Pot influența toate aceste comportamente asupra evenimentului amenințător? Nu, dar ne oferă senzația de control și în așa fel ne păstrăm un oarecare sentiment de liniște. Acesta este motivul celor care cumpără hrișcă sau ulei, nu poți face prea multe în fața unei pandemii sau a unui război, dar avem nevoie de senzația de control, ceva care să ne liniștească, să simțim că facem ceva pentru a fi pregătiți, chiar dacă la nivel pragmatic deciziile noastre pot fi lipsite de sens. Toate aceste gesturi sunt comportamente sau ritualuri care ne ajută să ne liniștim atunci când nu avem niciun control real asupra situației.

– De multe ori, dacă nu întotdeauna, rutina de dimineața în această perioadă presupune deschiderea telefonului, a rețelelor de socializare, a televizorului, pentru a ne informa despre situația din regiune. Cum ne afectează un asemenea început de zi?

Este firesc să ne începem ziua prin a ne informa cu situația din regiune – ne oferă o oarecare senzație de control, fie ne liniștim prin vești mai bune, fie ne alertăm dacă situația escaladează. Trăiești o neliniște dacă nu știi ce se întâmplă pe front, parcă nu știi spre ce să-ți orientezi atenția – mai merită să te focusezi pe proiectele tale sau mai bine te gândești la valiză? Bineînțeles, această rutină de dimineață ne poate afecta întreaga zi, dar trebuie și să înțelegem, și să acceptăm că atâta timp cât este un război în vecinătatea noastră, viața nu mai poate fi una obișnuită și relaxată, este un lucru firesc să rămânem îngrijorați și vigilenți, trăim în regim de alertă, și este firesc și sănătos acest lucru, pentru că este o criză reală prin care trecem cu toții. Tot ceea ce putem face în privința știrilor este să ignorăm cât mai mult posibil imaginile devastatoare, care ne stresează într-un mod inutil, pentru că anxietatea provocată de asemenea imagini nu ne ajută cu nimic în plus, decât cere un consum semnificativ de energie. Este recomandat să urmărim informația brută privind dinamica războiului și cât mai puține imagini sângeroase pentru a ne proteja ecologia creierului.

– Care ar putea fi consecințele pe termen lung provocate de această criză?

Cu siguranță, orice criză își lasă amprentele sale în conștiința colectivă. În general, societățile umane au putut mereu să-și revină la o viață obișnuită după orice război. Dar sechele adânci sunt lăsate în viața persoanelor care au avut de suferit în mod direct, aflându-se în centrul conflictelor și al bombardamentelor și pierzându-și oamenii dragi. Aceste persoane sunt expuse la dezvoltarea stresului post-traumatic, anxietate, doliu și depresie, consecințe care pot dura întreaga viață și care se vor răsfrânge și asupra urmașilor, așa cum mulți dintre noi încă mai purtăm traumele părinților și buneilor noștri care au trecut prin cele două războaie mondiale, foamete și deportări.

– Ce le spunem copiilor despre frici și despre război?

Este în regulă să le spunem copiilor adevăruri despre societatea umană, dar într-o manieră în care să se evite o încărcătură emoțională negativă prea puternică. Pe lângă faptele bune ale oamenilor există și războaie, oamenii pot intra în conflicte din variate motive pe care încă nu le pot rezolva pe cale pașnică, ei încearcă să le rezolve prin agresiune. Nu este cazul să ascundem copiilor o lume care este așa cum este. Însă comunicarea despre un subiect real este ceea ce oferă copilului înțelegere și control, decât să vadă părinți neliniștiți care evită să vorbească despre ceea ce se întâmplă. Ceea ce este important pentru un copil în asemenea circumstanțe este să vadă un părinte sigur pe sine, care poate să-i inspire siguranță, liniște și protecție prin dragoste și implicare, inclusiv prin mesaje de siguranță, că vom fi în regulă, cu atât mai bine dacă avem și argumente, fie că războiul e departe, fie că oamenii negociază pentru pace sau că avem suficiente mijloace pentru a fi în siguranță, iar dacă războiul e deja în curtea noastră, atunci strângerea în brațe și încercarea de a supraviețui este tot ce mai poate fi făcut. Nu poți feri copilul la nesfârșit de toate realitățile și ororile lumii, doar pentru a evita traumatizarea, nu poți inventa la nesfârșit tot genul de povești, în timp ce copilul rămâne nedumerit în fața unor imagini dezolante la TV. Atunci confuzia, șocul și neliniștea devin și mai mari pentru copil, poate părinții mei nu știu ceva și eu mă simt în nesiguranță? Într-o lume imperfectă și plină de amenințări, părinții pot oferi un sentiment de siguranță copilului.

– Ce comportament ar trebui să avem în raport cu persoanele care au fugit de război, pentru a nu le stresa și mai mult?

Persoanele care fug din calea războiului pot fi mai predispuse către un comportament mai irascibil, nervos, impulsiv, ca afect al stresului prin care trec. Este important să ne comportăm cu înțelegere asupra situației lor, să manifestăm empatie și compasiune, dacă avem resurse pentru ajutor, sigur o putem face, dacă nu, putem asculta și îndruma. Cu toate acestea, este important să fim atenți, întrucât unele persoane refugiate, profitând de situația în care se află, pot și să abuzeze de ceea ce le putem oferi. În asemenea situații, este în regulă să discutăm cu tact despre anumite reguli, limite și condiții.

– Ce trebuie să facem pentru a depăși stările de stres și anxietate în această perioadă?

Stresul și anxietatea nu pot fi depășite în totalitate, atât timp cât nu există semne clare de pace, decât dacă intrăm într-o fază de negare a realității, ne deconectăm de orice sursă de informare și ne concentrăm pe admirația și frumusețea copacilor, dar aceasta nu este o măsură adaptativă în caz că războiul ar escalada.

Cu toate acestea, putem regla nivelul de stres și anxietate. În general, stresul se reduce atunci când avem pregătite unele reacții de răspuns în fața potențialelor pericole, aceasta ar însemna că avem un oarecare control asupra situației. Deși parcă știm de ceea ce ne este frică cel mai mult, totuși evităm să ne imaginăm în detaliu cele mai proaste scenarii, atât din motiv că procesul pare că declanșează și mai multă anxietatea, dar și din teama că acestea ar putea să se întâmple, o chestiune de superstiție, este totuși binevenit să ne imaginăm clar toate scenariile proaste și pentru fiecare scenariu să identificăm anumite reacții de răspuns: adică planuri, strategii și soluții, adică ce fac concret în caz că…? Ca să putem identifica soluții este necesar să renunțăm la a mai gândi în mod obișnuit, inclusiv la planurile, visele și dorințele noastre. În anumite scenarii ipotetice vom avea nevoie chiar și să acceptăm realități dificile și teribile pentru noi. Identificarea unor reacții de răspuns ne oferă un sentiment de control și de împăcare cu ceea ce poate fi cel mai rău, ceea ce reduce semnificativ anxietatea cotidiană, în sensul că anxietatea nu mai are sens, întrucât deja ai pregătite reacții de răspuns la cele mai proaste lucruri care pot fi. Doar în urma unui asemenea exercițiu de imaginație ne putem reduce nivelurile intense de anxietate, este o procedură pe care o aplicăm cu succes în cadrul terapiilor. Evitarea să ne gândim la ce poate fi cel mai rău ne ajută doar pe moment, pentru că în realitate nu ai nicio soluție pregătită în fața unui pericol și creierul rămâne mereu hiper vigilent și cu niveluri ridicate de stres și anxietate.

De asemenea, este binevenită comunicarea cu apropiații noștri despre fricile noastre și discuțiile despre ceea ce se întâmplă, e o metodă simplă și eficientă pentru ventilare emoțională.

De asemenea, este important să evităm excesul de știri despre război și de imagini dezolante, ceea ce ne alimentează în mod continuu stresul și anxietatea în mod inutil. Important este să ne menținem și activitățile de rutină și cele de plăcere, ele ne ajută să ne distragem temporar atenția de la război pentru a menține un oarecare echilibru emoțional și a mai curăța corpul de excesul de hormoni ai stresului.

– Cât de repede ne-am putea adapta și reveni la viața de până la război?

Dacă războiul nu va escalada și țara noastră nu va fi implicată în conflict, atunci nu va fi o dificultate emoțională pentru a ne reveni la o viața normală într-un timp foarte scurt, cu excepția dificultăților economice. Însă ar fi extrem de dificil pentru regiunile care au fost implicate direct în război, cum ar fi orașele din Ucraina care au fost distruse aproape în totalitate, în acele condiții refacerea unei vieți normale poate dura ani de zile.

– Vă mulțumim pentru răspunsuri!

Interviu realizat de Doina Buruiană

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here